155 matches
-
de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit, părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă o stare de conștiință mai organizată. Surpriza, noutatea de a vedea pe Adela în rochie roz. Îi spusesem cândva că un costum roș se îmbină armonios cu negrul brazilor. Și-a adus ea aminte și - făcând un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înclinau acum vădit către dînsul. Corul lor era dirijat chiar de soția lui Costică care, pînă atunci, predase obiectul meu la clasele mai mari. Văzîndu-se nevoită să treacă înapoi la grădiniță, apariția mea a înfuriat-o, înfricoșînd-o. Ca să-și disimuleze descumpănirea, îndată ce m-a cunoscut, dînsa exclamă cu satisfacție: „Bine că a venit un profesor să am și eu cu cine mă consola.” Credea că spusese „consulta”. * Era sezonul nucilor verzi și, după ce vămuiau în pauză pe elevi, dăscălițele își cronțăiau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scuzi un moment, Senior Katsuie. Se pare că m-a apucat o indigestie gravă. Și, pe neașteptate, se ridică, pentru a se retrage la câteva camere distanță de sala de conferință. — Mă doare, se plânse el cu glas sonor, spre descumpănirea celor din jur. Părând să se simtă foarte rău, se culcă. Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pierdere, continuă Birmaq când Locotenent-gardianul își întoarse privirea din nou spre el. Nu mă mir că ai fost trimis aici și nu în altă parte, aprecie ironic. Nu știu care din noi doi este mai ghinionist... Săgețile aruncate își atinseră vizibil ținta. Descumpănirea și furia se citeau pe fața locotenentului. - Într-un joc ca acesta e nevoie de doi participanți, reluă Birmaq. Nici măcar nu te-ai gândit cum am să reacționez. Trebuia să-ți dai seama că, fără Angir, în ochii Confederației, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de flăcări și se îndreptă spre tambuchiul navetei. Goală. Se precipită spre cutia lui Jones, o luă și se întoarse în mica ambarcație. Nici o entitate malefică nu se materializa. ― Atenție! Motoarele vor exploda în șaizeci de secunde! număra Mama fără descumpănire. Instală cutia lui Jones lângă tabloul de bord și se așeză la comenzi. Timpul o presa. Nu era momentul să programeze o anumită traiectorie. Un singur buton o interesa, cel care purta indicația: LANSARE Zăvoarele săriră. Motoarele propulsară naveta în afara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de val cald ce-1 năpădise plăcut. - Bun! zisese, deși cuvântul nu era de doliu. Bun! Mâine facem generala liniștiți, marți avem timp pentru condoleanțe și miercuri toți la înmormîntare . .. iar joi, marele concert! Orânduia astfel totul cu voioșie, soluționând descumpănirea gazdelor. Vroia, mai ales, să liniștească pe Elena, făcând din concert un bloc de apărare în jurul ei. - E bine așa! zisese Elena, regăsindu-și cumpătul și cu o supunere de copil. ' 267 Rămas în mijlocul odăiei, cu urechi care pocneau, Drăgănescu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
procurat locuință, și au conviețuit în modestie fericiți până ea, hărțuită de securitate și împărtășind tragedia soțului, cu sensibilitatea ei aparte, a căzut la pat. Alte suferințe, greu de explicat. La rândul lui, Savel, trăindu-i profund drama până la descumpănire, și până la plecarea ei din această lume a incertitudinilor, contrastelor... Multe sunt documentele din această carte și, mai ales, pe acestea le poartă în inimă ca pe un rai din care nimeni nu-l poate izgoni. Din iconografie nu lipsește
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se apropiau, dar cînd În sfîrșit au ajuns bărbații Începuseră să rîdă din nou și Vlăjganul Întreba dacă sînt cu toții teferi și pe urmă dacă nimeni dintre ei nu era Sfîntul Petru. A urmat o clipă de tăcere și de descumpănire, apoi Vlăjganul a Început din nou să vorbească: „dacă toți sînt teferi și nimeni nu e Sfîntul Petru, atunci nu s-a Întîmplat nimic! Saint Peter!“, traduse pentru Lang și americanul se porni iar pe rîs. În timp ce Santiago se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gravă criză din viața lui. GÎndul că o putea depăși nu era oare un mod prea optimist de a lua În considerare viitorul? De parcă n-ar fi fost deja În plină tulburare, agitat, angoasat, Îngrozit... Nu poți străbate ani de descumpănire așa cum alții străbat Atlanticul Într-un vas cu pînze. Nu avea nimic Împotriva adepților navigației solitare, dar Înfruntarea inconștientului este altceva decît Înfruntarea stihiilor. De n-ar fi fost vorba decît de Înfruntarea propriului inconștient, poate că ar fi scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căci nu se pricepuse să-și găsească o soție care să aibă grijă de el. Chiar nu voia să știe cine i-l răpise? Apoi ochii Îi alunecară spre fratele ei, care sfărîma nervos zahăr pe mușamaua mesei. Și sub descumpănire se făcu simțită mînia născută din neputința de a pricepe. - Și tu, Loïc? articulă ea cu o voce surdă. Tu, care spuneai că Gildas e mai mult decît un frate pentru tine! Nu vrei să știi de ce sîngele lui a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tine de Îndată ce... Christian ricană, Întrerupînd-o brusc. - Uită-te la tine! Nici tu nu crezi. Își Închise sacul trăgînd de fermoarul recalcitrant. - S-a isprăvit cu promisiunile, Marie. Sau plecăm Împreună mîine, sau Între noi doi totul s-a terminat. Stupoarea, descumpănirea, decepția se succedară pe chipul tinerei femei. - N-ai dreptul să ceri așa ceva. E dezgustător. - A, da? Dar nerespectarea cuvîntului cum o numești? Se duse să deschidă sertarul Încuiat și aruncă pe pat arma și insigna pe care le Închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gîndurile puseră din nou stăpînire pe ea. Nu-și văzu fiul pălind după ce luase de pe jos ziarul, nu-l văzu lăsîndu-și scuterul vraiște și Îndreptîndu-se cu pași mari spre fabrica de faianță. Năvala lui În birou o luă pe nepregătite, descumpănirea din privirea lui Ronan o bulversă. Gwen se simți rușinată că nu izbutise să se controleze În port și că uitase de prudența cu care pînă atunci Își Înconjurase iubirea adulteră, În primul rînd pentru a-l ocroti pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar... Lucas se Întrerupse, ea Îi percepu reticența. - Dar ce? - E ceva care mă deranjează... Faptul că Ryan s-a concentrat doar pe Gwen... Marie căzu pe gînduri. Era nevoită să admită, chiar dacă asta o făcea să simtă o oarecare descumpănire, că Ryan o dusese pe o pistă falsă... Oftă. - La urma urmei, nu mi-a spus nici că dintre jefuitori făcea parte și Christian. Din delicatețe față de mine, cu siguranță. Nu văd alt motiv... Lucas rămase tăcut, se feri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită la sacii cu nisip, apoi la cei doi polițiști care stăteau În fața lui. CÎnd vorbi, rostirea Întretăiată Îi trăda profunda descumpănire. - Asta ar Însemna că fiul meu n-a murit? - Asta confirmă doar bănuielile noastre, răspunse Lucas, evocînd pe scurt uzurparea de identitate. - E ridicol, protestă Armelle, revenită din șoc. L-am primit la noi acasă pe Ryan În mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el. - Ssst... Liniștește-te... șopti el legănînd-o. Se agăță de el aidoma Înecatei ale cărei senzații le trăia. - Ochiul ăla fix și rece care mă privește... De fiecare dată am impresia că am să Înțeleg și... Făcu un gest de descumpănire, apoi se Încruntă dîndu-și seama că el era deja Îmbrăcat. - Pleci? - Vin ajutoarele pe care le-am cerut. Avem un instructaj. - Crezi cu adevărat că el e pe insulă? - Da. O mîngîie pe obraz. - E devreme, Încearcă să mai dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
loviseră familia. O străbătu o undă de disperare. Christian se apropie de ea și Îi puse timid o mînă pe umăr. Puse iute degetul pe buzele ei ca s-o Împiedice să răspundă. - Nu. Nu spune nimic. Nu acum. În fața descumpănirii evidente a tinerei femei, decise să-și forțeze avantajul și Îi atinse ușor obrazul cu o sărutare. Nici o reacție. Dar nici respingere. Căpătă curaj, Își afundă capul În scobitura gîtului ei. - Ucigașul n-a fost prins Încă, șopti ea desprinzîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și cu un gest ferm le Îndreptă atenția căre Pierric, adresîndu-i-se psihanalistului. - Cum se simte? - Merge, o să iasă Încet din starea de hipnoză... Parcă vrînd să-l contrazică, Pierric se agită, Încerca să apuce ceva, iar chipul lui arăta mînie, descumpănire. Strigă cu vocea aceea de copil: - Bebelușul meu! Vreau bebelușul meu! Bebelușul meu... - Își cere jucăria, cîrpele. Marie le luă de pe noptieră și le puse În brațele lui Pierric, dar, spre uluirea tuturor, acesta le azvîrli fără menajamente. - Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În adîncitura căreia Marie dormea adînc. CÎnd raza aurie ajunse pe chipul ei, pleoapele Îi tremurară și ieși agale din somn. MÎna ei rătăci după trupul lui Lucas, iar absența lui o trezi cu totul. Simți o mică Împunsătură de descumpănire că nu-l mai găsește alături de ea. Apoi hora infernală a gîndurilor negre Începu să nu-i dea pace... Familia ei decimată, Christian, Ryan, Pierric, ancheta. Azvîrli cearceaful cu o mișcare din picior și sări jos din pat. Instinctivl, pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
face respectat, iar limbajul unei „tzanza“ este un lucru pe care ei îl înțeleg. Când vei duce aceste două capete micșorate, frica îi va face să se mai gândească. Îl privi pe indian cu uimire. Vru să spună ceva, dar descumpănirea îl împiedică. Până la urmă, repetă cu efort: — Când voi duce...? Cine a spus asta? Eu n-o să duc nimic nimănui. Și cu atât mai puțin aceste rămășițe omenești. Chiar ați înnebunit? — Nu. N-am înnebunit. Vrem ca albii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
scrâșnind fratele mortului, muiați, că vă dau un bacșiș... Cioclii închiseră în cele din urmă ușa dricului și se urcară în grabă pe capră. -Pleacă! făcură cu spaimă muierile din față ca la un lucru neașteptat. Urmă un moment de descumpănire. Bărbații se buluciră spre cai, dar aceștia porniseră, opintindu-se și asudând de efort. Cioclii îi biciuiau fără milă. Dricul hurducai prin gropile uliței, clătinîndu-se când pe-o parte, când pe alta. - Cade el de-acolo! spuse cineva, și vorba
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
maximă elevație și, deopotrivă cu inevitabile căderi de tensiune. Într-un cuvînt, Ulise e un fel de „poem total”, de o acută modernitate a limbajului În contextul liricii românești a momentului și care nu putea să nu șocheze, pînă la descumpănire, critica. „E futurist, dadaist, suprarealist?” - se Întreba, de pildă, contrariat, G. Călinescu, răspunzînd imediat, nu foarte decis: „Toate și nici una”. „Poezia lui Ilarie Voronca - adăuga autorul Istoriei literaturii române... - este un impresionism ordonat În punctul inițial, dar sfărîmat cu voință
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
inevitabila, la majoritatea avangardiștilor, "cumințire" și "clasicizare" formală, apărută la vîrsta maturității, se produce și În cazul său, Încurajată de dorința de a-și găsi un loc cît de cît stabil și recunoscut În literele române, Într-un moment de descumpăniri intime și de tensiuni cu propriul cerc de prieteni avangardiști. Incantații-le din 1931, cu Încercarea de Înscriere În Societatea Scriitorilor Români, care Îl va și premia, indică o asemenea tendință de disciplinare și echilibrare, reflectată În apelul la structurile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
antilirice, ca și cele ale poetului american, textele lui Sorescu renunță în plus la orice umbră de sentimentalism facil, constituindu-se într-un repertoriu sui-generis de strategii narative, descriptive și portretistice, nemaiîntâlnit până la el în poezia românească. În aceste condiții, descumpănirea criticilor a fost, până la un punct, explicabilă, iar virulența denigratorilor, normală. Cum ar fi putut fi intuită just semnificația acestei inovații în contextul fenomenului poetic postbelic de la noi, când, după cum s-a remarcat, „nimic nu era mai grav pe la mijlocul anilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bun pentru a ți se strecura în suflet Diavolul și a te spulbera. Ce anume trebuie să mărturisesc? Tommaso nu mai putuse să se abțină, întrebarea nu voia să enerveze sau să nege, era pur și simplu un semn al descumpănirii. Mărturisește că ești călăuzit de mâini oculte și că pui cel mai înalt preț pe cărțile necredincioșilor, iar nu pe Sfânta Biblie. Nu pot să mărturisesc ce nu e adevărat. Lucrarea lui Dumnezeu nu se adăpostește oare și în paginile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
solemnă: lumea începu să se apropie, reverențioasă, îngenunchind în fața coșciugului; unii se închinau șoptind rugăciuni, unii se plecau, alții sărutau ciucurii de mătase sau își ștergeau o lacrimă suspinând. Când a venit rândul lui Tommaso, a fost un moment de descumpănire și un murmur se răspândi crescând și devenind surprindere, zăpăceală, indignare. În ultimele rânduri și în afara Catedralei, lumea nu izbutea să se dumirească despre ce-ar fi putut fi vorba, dar Trimisul pontifical și Arhiepiscopul văzuseră bine, la fel de bine ca
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]