7,301 matches
-
și aprigi prin marea de stele, Desfăceam cerul foaie cu foaie, înger cu înger, Jupuiam lumina de blana de oaie Să tăiem luna cu ea, straniu hanger. Eram tineri și frumoși cu lumea nefrântă. Scriam cu lumină pe aripile îngerilor. Desenam zulufii norilor pe mări transparente Ridicând freamăt de inimi și-o apă mai sfântă. Eram tineri și zvelți și drepți în răcoare. Vremi învechite nu mai mișcau. Deveneam statui de duh tânăr și sare. Virginitatea și cerul ardeau. N-AM
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
cui e casa de peste drum? E Casa Spaimelor, e Casa Cântării. În ea se adună și sunt fericiți. Vorbesc într-o limbă pe care n-o pot înțelege, Trăiesc într-o lume pe care n-o pot vedea. Mintea mea desenează cercuri, triunghiuri, pătrate, Ei cântă dincolo, dincolo de mine. Nu-i moartea. Doar ofilirea. Toamna târzie, Când rămâi gol și vântul te arde pe piele, Iar ploaia te-mbracă în frig. Puah! Ca guma de mestecat lipită de pantaloni, Ca o
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
lui vrea să urce până la ultimul etaj; prea multe vrea bărbatul ăsta timid în această nouă apocalipsă; deasupra lui nu mai e nimeni, spune cartierul roșu pe role, deasupra lui e cineva, totuși, spun mormintele cartierului; el se chinuiește să deseneze metafore atât de precise pe zidul cenușiu al facultății de filologie, cu trupul său înfierbântat, care să explodeze, asemenea grenadelor, în mintea studentelor din primul an; a înserat așa de repede, doamne? și eu abia îmi beau ceaiul de dimineață
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
hârtie încât câinele începuse să se topească, toate lucrurile se ondulaseră peste măsură, până și scheletul bunicului meu, până și fața tristă a bunicii mele primiseră contururi suprarealiste; ce greșeală putusem să fac, doamne, am încărcat soba cu toate lemnele desenate de nepoata mea, în bătătură, și trebuie să mărturisesc că nu erau puține; ea desenase lemne din cele mai tari esențe, pe care le visase că ar putea fi în pădurile din apropiere; nici vorbă de păduri prin zonă, acestea
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
scheletul bunicului meu, până și fața tristă a bunicii mele primiseră contururi suprarealiste; ce greșeală putusem să fac, doamne, am încărcat soba cu toate lemnele desenate de nepoata mea, în bătătură, și trebuie să mărturisesc că nu erau puține; ea desenase lemne din cele mai tari esențe, pe care le visase că ar putea fi în pădurile din apropiere; nici vorbă de păduri prin zonă, acestea fuseseră vândute pe nimic în ultimul secol, împreună cu toată clorofila din jur, împreună cu toate cuiburile
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
ridice mâinile la cer: măcel, sau mister? Esențialitatea lor era carnivoră. Cu focul stins în vatră, „inima și rărunchii”: iată înnobilarea masacrului. Vin acasă. Printre resturi de mâncare, nu găsesc casa. Poate ghiftuirea de sine, autodevorarea până la ultimul os. e desenată pe ziduri din carne de om: singurătăți și pustietăți care nu și-au găsit la timp cuvintele într-o lume care să rimeze cu zgomotul armei de vânătoare...
Moartea căprioarei by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4159_a_5484]
-
adînc; numai în sine plutesc precum o bucată de plută deasupra apei, nu pătrund nici măcar cu o unghie Cînd prada e prea multă Cînd prada e prea multă sau cînd prada e prea puțină cînd luna bate pieziș printre crengile desenate pe cer cînd ochiul lui Dumnezeu clipește ca și cum tot universul ar mai fi îngăduit încă o mie de ani cînd din carnea mea roșie se desprind bucăți de tencuială inexplicabile în condițiile în care nimeni nu m-a imaginat o
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
copaci să fiu uitat când ies dimineața încă dormind pe ușa blocului mi se pare că lumea e o rugăciune a mea o rugăciune împlinită icoană stând strâmb pe perete nu am vacanțe nu plec peste graniță stau și scriu desenez lumi încerc să fiu îngerul păzitor al viermelui de sub trotuar amândoi săpăm cred că eu voi ajunge mai repede ca el oriunde ce greu e să trăiești când toți cred că îi visezi și stau cu ochii ațintiți spre tine
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/4949_a_6274]
-
dar și dușmanul meu: ca frigul, ca viscolul suflete al meu risipit tocmai a început să viscolească: o să te mut iar de acasă acasă darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum ai putea, având grai, cum
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
prea voinic, Dar are ochii deja deschiși spre miracole. Dacă pe cântărețul-cu harfă, viteazul cu praștie, Sculptorii Florenței, acolo, la Curtea Medicilor mei, L-au plăsmuit plin de o regalitate adolescentină, Pe el numai Angela ar putea să-l deseneze, tremurat, Siluetă parelnică, pășind alunecat mereu pe vârfuri... Poate, nici nu are nevoie de prea mult pământ, de sprijin. Pronunță unele sunete mai greu, e drept, Dar e însuflețit de o tainică ardoare, Fiu al unui creștin și al unei
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
prin nisipul iluziei mele, atât de aproape, că puteam să îi strig, să se ferească de șarpele de aramă care i se va urca la noapte pe coapse. Despre nașterea timpului 10. Am rugat-o pe Claudia Mandi să-mi deseneze debarcarea de pe Insula Tanna, despre care nu știam absolut nimic, decât din poveștile împrăștiate din belșug prin ziare, scrise fulgurant, într-o toamnă, de femeia cea albă, al cărei nume rimează cu câteva rânduri mai sus... Din fotografiile, puse în
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
definitiv între domenii pe care mintea nu le pricepe fără îngăduința ei proprie. Hamleta Nu-mi pot închipui o replică mai bună a lui Hamlet-bărbătușul decît Hamleta, o gură-suflet-schijă-cuib pe un drum în șapte noduri strîns în felul în care desenează cineva o floare răsucită-n-minte după ce a priceput că a rămîne este egal cu a pleca, a sta este a merge în centrul tău unde te naști, aprins și stins cu predicat și cu scuipat de rîndunea, un nene-Hamlet atît de
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele spaimei obștești că te poți decapita că-ți poți așeza la loc fruntea pe care zidurile temniței au desenat ploi abia întoarse de pe cîmpul de luptă. Estivală Sumedenie de gîze pe-obrazul Soarelui și niciun om orice clipă e gata să se salveze prin alibiul lucrurilor iedera a-mbrățișat vîntul cum un efect son-lumiere se-ascunde norul la subsuoara ta
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
o apăsare de buton : pionieri, militari, sudori în șiruri de defilare marșuri și cântece piramide umane triumfătoare cum le-ai văzut, cum le-ai trăit chiar tu, copil "bestiale imagini" "ce animație cool" "e tare omu'" exclamă niște adolescenți "păi desenezi orice trăznaie îți dă prin cap în virtual" Bran, august 2009 Ce lași în urmă poate să rămână între două coperți? putem lăsa totul în urmă, sub piatră? nu va pătrunde lumina pe sub ușă? n-are să vibreze aerul de vocea
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
cu struguri în mână și cu frunză de viță de vie pe vas! Veșmântul gol Doamne, fire cu fire ai împletit, pânza veșmântului ai țesut, după respirația ei l-ai întins și după mișcările ei l-ai lăsat să fluture, desenând orbitorul tipar într-o tablă de carne, într-o tablă de piatră. De pe umerii ei pânza s-a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
gol în stomac și vrei să-l bagi acolo pe Dumnezeu inevitabil chiar îl aduni din toate cotloanele casei tale pentru că noi credem că dragostea trece prin stomac de undeva țâșnește o lumină foarte urbană și-atunci ca un robot desenat pe carton îmi iau în serios rolul de mașină de aur ziua diamant noaptea și mă apropii de tine eu ce să fac când nu am stomac când oasele mele nu trosnesc cu zgomot și liniștea este bunul meu de
Poezie by Aida Hancer () [Corola-journal/Imaginative/7381_a_8706]
-
de rochii de praf, și chiloței de praf. Pantofii mei de praf lasă urme de praf, pe noptieră am mărgelele cu elefănței din praf, cu pete prăfuite de pantere. Sub abajurul de praf, mama coase cu praf tot ce îi desenez eu în praf și bem amândouă cafeaua de praf. Măndița scutură harnic, în fiecare secundă, vagoane, tone de covoare, metalice, grele cu zgomot de porți de fier de închisoare. Si praful urca docil în sus, pentru că în jos stă cineva
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
în aripi plumb, ci vânt de Bogliasco, o, Cristofor Columb, sau temerarul Vasco. Maritimii mei pini, precipitați spre mare, eu nu am rădăcini, sunt numai iod si sare. Liguriei Când toate începeau să fie, Un Deget ferm, poruncitor Te-a desenat cu bucurie, Tatăl și Fiul, Duhul Creator. Nu pe nisip, pe scoarța lavei, Pășește primul heruvim, Ligurie, de Domnul Slavei Trasată ești, contur sublim. Și golfuri mici mai sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
familia peste mări și țări, departe de tot, de partea cealaltă a pământului, într-un loc unde se pare că vacile alergau ca armăsarii, cu cozile în vânt, pe câmpii întinse, fără hotare. Păpușa avea ochii, gura, sprâncele și nasul desenate cu un creion subțire pe fața albă lucioasă, iar corpul tare de porțelan îi era acoperit cu o rochie din dantele fine, care, în cele două zile cât stătuseră în vizită, se prăfuiseră atât de tare, încât deveniseră cenușii ca
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
Pavel Șușară (artă, magie și pragmatism) 1. Omul neolitic avea obiceiul de a-și pregăti vînătoarea printr-un ceremonial artistic. Sau, cel puțin, perceput acum în felul acesta. Fapt e că el își desena, cu o mare expresivitate și cu o profundă intuiție a formei, a caracterului și a mișcării, acolo, în peștera lui, animalele pe care trebuia să le vîneze. Și înainte de a răscoli desișurile pădurii, zăvoaiele sau stepele, pentru a găsi animalele
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
Pintilie, în “Bricabrac”), s-ar putea spune că noul film, Niki Ardelean, nu examinează realitatea, ci existența. “Iar existența nu este ceea ce s-a întîmplat, existența este cîmpul posibilităților omenești, tot ceea ce omul poate deveni, tot ceea ce este capabil. Romancierii desenează harta existenței”... Pe harta existenței desenată de Pintilie, descoperi “normalitatea” care ucide, și deșertul (un masculin pentru deșertăciune) Înspăimîntătorului Cotidian. Uneori, în momentele lui de grație, cinematograful are acces - un acces senzorial - la zone inaccesibile cuvîntului.
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
spune că noul film, Niki Ardelean, nu examinează realitatea, ci existența. “Iar existența nu este ceea ce s-a întîmplat, existența este cîmpul posibilităților omenești, tot ceea ce omul poate deveni, tot ceea ce este capabil. Romancierii desenează harta existenței”... Pe harta existenței desenată de Pintilie, descoperi “normalitatea” care ucide, și deșertul (un masculin pentru deșertăciune) Înspăimîntătorului Cotidian. Uneori, în momentele lui de grație, cinematograful are acces - un acces senzorial - la zone inaccesibile cuvîntului.
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
Nae Ionescu, cel ce avea meritul de a fi creat o echipă, și să adăugăm, nu oarecare. Ion Călugăru ia masa deseori cu directorul, dar suspicios din fire, crede că acesta nu-l poate suferi. Portretul pe care i-l desenează, așa cum observă Cornelia Ștefănescu, e unul destul de negativ, spre deosebire de al multor colaboratori sau foști studenți. În 1937, îi apărea plin de ambiție și vanitos. În 1949, revine mai pe larg: „... inteligent și sofist, logic și puțin nebun...” „Cu calități mari
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
fugit în Egipt cu biblicul mijloc de transport, ci cu un supersonic undeva pe o insulă pustie din Pacific. Fiindcă un chip de femeie cu privire aproape fioroasă și cu o fizionomie masculinizată aducea mai degrabă a logodnicului său Iosif desenat de Gavco. - Pune-i o mustăcioară și un barbișon, îmi zice la ureche Haralampy, și să fiu al... - scuză-mă, că-i zi de Crăciun -, dacă nu seamnănă cu Shakespeare când și l-a imaginat pe danez față în față
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
reduce lumea pentru a o elibera apoi. Teatrul lui Brook vrea să fie simplu “în măsura în care cercul este simplu fiind în același timp simbolul cel mai încărcat de sens”. Oare un maestru - caligraf nu-și demonstrează, în interiorul unei mînăstiri japoneze, perfecțiunea desenînd cercul perfect? La Grotowski, dimpotrivă, cu timpul, s-a impus un anume dezinteres pentru concentrare în favoarea unei pasiuni care îi e proprie, pasiunea pentru fluiditate, expresie supremă a vieții. Brook caută unitatea organică a vieții, ridicată la un nivel incandescent
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]