10,581 matches
-
grămezi de rumeguș pe malul rîului Chiar lîngă pădurea verde Unii spun că ar fi bun pe cîmp în loc de bălegar Alții iau cîte un sac pentru afumat slănina Atîta a rămas din lemnul mîndru Și drept între toate umbrele Aș desface cuvintele din mucezeala stătută Le-aș limpezi să fie Ca fețele de masă ale bunicii Aș căuta prietenii să le punem la loc limba De clopot Aș păstra unul singur pentru mine Pentru orice eventualitate Ascuns Nerostit Poate ar scrie
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
de credință, nici solie sau car triumfal. Doar brățara de ținte și sfoara sau șnurul, la încheietura mâinii și un nou tatuaj și respirația pe care o înveți de la guru și manualul despre sex și sevraj. Se descheie cămașa, se desfac lăbărțate șireturi, pieptul gol ca un tors de carton, nu berbec și nici parapeturi, holograme în loc de amvon. Purpura inundă băltoace și râuri, sângele tău pentru cronici nu mai știe să scrie, Paladin în cămașă de blugi și bocanci, foșnește pădurea
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
toți cei care au stat și m-au numărat de cîte ori mă pierdeam în aceste versuri, așa cum fac norii deasupra unui oraș, mulți dintre cei care privesc se adună în setea mea, mai ales femeile cărora nu le-am desfăcut nasturii la timp și au îmbătrînit în aceleași rochii pline de flori acum șterse ca de pe un prosop de vase desenele țesute cu o mie de ani în urmă, așa cum sunt norii deasura unui oraș mort) - nici Dumnezeu nu se
VIZUINA sau DUMNEZEU PLICTISIT by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6369_a_7694]
-
înalt înalt cît un bloc turn încît privindu-l în sus amețești și-un regret încărcat de ceva ce nu se mai poate trăi dar se poate scrie sau o mișcare lentă o adiere de vînt abia perceptibilă care se desface de tîmpla ta oarecum de la sine cum un timbru de pe un plic vechi însă odată făcute toate mișcările rămîn în făptura ta aidoma oaselor. Poetică Palidă resignată stîngace de-acum Ființa mărturisește ceea ce n-a putut fi Lumea înciudat crispat
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
rostit, acela care a pus chemarea sălbăticiei în noi cineva care vorbește în locul nostru pe limba noastră pe care credem a o ști ori poate noi rostim cuvintele zeilor necunoscuți care au nevoie de noi să-i oglindim oricât aș desface silabă cu silabă oricât încerc să ating acest sentiment sub multele învelișuri sub mantia de unde cuvintele nu sunt ale mele inaudibil pare că tu le-ai rostit Geografia beznei Cu inima ușoară? da între cele două țărmuri înălțându-ne din
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
fumul negru. Casele negre. Și iarba. Neagră. Orbitele vineții. Noi treceam grăbiți. În capsule. Doar o ușoară mîzgă. Pe sex, După dragoste. Roșu în iarbă În iarbă, roșie carne sexul ei. De ce era acolo? De ce eram acolo? De ce s-a desfăcut, fierbinte? Nimic nu are sens. Ce-am așteptat S-a întîmplat. Ce am visat E roșu, aici, în iarbă. Ninive Sexul meu intrînd, prietenos, În sexul tău. Mirosul pielii tale, de copil, Albastrele vene pe tîmple, alunițele de pe gît, Buzele
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
Salvare de douăzeci de ani, o viață de om. Sigur, noi încercăm să salvăm oamenii, dar fiecare are un har și un amar. Restul nu e treaba noastră, e o trufie să credem că este. Dumnezeu le face și le desface pe toate. Aramă sunătoare, mai adaugă el ca pentru sine. Când ajunseră într-un târziu la aeroport se înserase de-a binelea. Evis obosise, dar se străduia să zâmbească. Să meargă să-i viziteze la vară, era binevenit oricând. Sigur
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
Ileana Mălăncioiu Cele șapte vămi Trec din țara vieții În țara morții Și înapoi, Nimeni nu-mi cere Cartea de identitate Și nu-mi desface Bagajul pe care Îl port în spate, Dar la fiecare Din cele șapte vămi Care n-au dispărut Cineva toarce Din vechiul caier Rămas de mai an Și trage cu ochiul Pentru ca nu cumva Trecerea asta a mea, Neîngrădită de
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]
-
resturi poetice ale strălucitoarei tagme de cântăreți aflată-n plin galop. După sorbirea cu alte buze, dă limbii cuvântul întreg! Pe calea întoarsă însoțit și singur sunt, despărțit de tot și împărțit în trei, precum năucitoare semnele arată? Timpul se desface: într-o parte palpabilă, amenințătoare cu retragerea evenimentelor și alta străină, mult mai amenințătoare prin absența-i ce ar putea oricând să i se retragă omului, 5. despărțit sub ochiul imobil al negativului, el știe că numai prin puterea acestuia
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
înclinată, brațele nu găsesc sprijin, toiagul loc tare. 13. O, imposibilă egalitate - oprirea în vânt! O, judecată a stâncilor plutitoare - întoarcerea acasă! O, încercare a celui despărțit în ocolul lumii - unitatea privirii repetate! Din partea stângă, fiecare piatră a văgăunii se desface în trei capete cu dinți întreiți; din partea dreaptă, ape în clocot de trei ori se sorb și se revarsă într-o învăpăiată mistuire. Cu zgomot armura se deșiră și, între închipuire și străina din preajmă, răsună glasul celui cu brațe
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
-ți steie la spate Și nici să arunce cu nucile, Ochindu-ți blînd ceafa și bucile Și uneori chiar și călcîiele Ce sfarmă în iarbă tămîile. Oh, sînii le sînt interziși Să-i gîdile cu un măcriș Sau să îți desfacă în rai, cînd tu ronțăi Un măr, jucăuș, aurii cîrlionții. De aceea mai bine adorm, Sprijiniți de copacul enorm...
Îngerii sunt tot mai trăiti... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7220_a_8545]
-
șah portativ. Ca pentru o fată isteață și singuratică. Și-a scos pantofii, îi văd sub scaun. Simt intimitatea locului pe care îl ocupă această femeie. In lumina de citit, cu furtuna vuind dincolo de fuselaj, e atrăgătoare. Mă vede, își desface centura de siguranță, se ridică sprinten. Are o talie care mi se pare extrem de subțire, și șolduri de fetiță. Mi se adresează vivace: Imi pare rău de incidentul de adineauri. Zoia Ceaușescu. Trece țigara în mâna stângă, și-mi întinde
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Emil Brumaru Ne mai uităm uimiți la curcubeie, Chiar stăm sub ele, ne topim de dor, Vrem suflete să fim culorilor Ce altfel se desfac și se descleie, Lin prelingîndu-se cu îngerii pe noi, Spre-a ne-mbiba cu frăgezimi și franjuri De-azur căzut c-un soare-n raze moi Peste mari nuferi, producînd deranjuri Brotacilor obsceni și delicați, Îmbrobonați în oakuri de chemare
Ne mai uităm uimiți la curcubeie... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7426_a_8751]
-
frunză. O clipă nu se mai auziră nici glasurile obișnuite, nu mai trecură nici mașini. Din fereastra lui Leonard și până-n cerdacul bisericii se-ntindea, linsă, strada de plumb. Și pe când soarele înflorea din nou, degetele, până atunci înțepenite, se desfăcură unul câte unul. În adâncitura palmei sale, Leonard văzu cu uimire praful presat, ca un cocoloș de staniol. Câteva zile posturile de televiziune vorbiră despre acea amiază de aprilie, în care străzile Bucureștiului se acoperiseră pentru câteva minute cu o
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
biberonul la ore fixe pășim într-o lumină etilică fețele ni se lichefiază încet curg pe umeri pe piept pe scrisori - lumânările - flacăra-nghite vânătăi asortimente în cerneală și-un rânjet rânced până i se-apleacă sub cearșafuri fumul ne desface umbra de noapte ca pe indigou cum scrijelești cum mâzgălești mi se ia pe piele sau înăuntru în aerul expirat - scene de final și angoasa și difuzele amețeli mai salvează câte ceva obrajii mi-ar sta mai bine pe-o nebunariță
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
mod de a circula fără semne printr-o jumătate de om lași de la tine și nu mai ceri înapoi frigul dincolo de libertate nu sunt puncte înghesuite de frică ci un triplu salt cu inima roasă de fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele lasă pe adversari o lumină când toate în jur sunt neclare. singurul alfabet Braille la îndemână
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
miresme, fluturi sun din zare, Și-ți rotunjesc, după tipar de șold, izvoare, Neabătut de lene sau rușine. Mă strădui să plătesc cu carnea mea, Spuzită-n răni, ce ai tu mai agale, Mai nefiresc de dulce, mai lalea Larg desfăcută-n în odaia-n care Numai o zi am stat sub roua grea?
Poate că mor... de-aceea-ți scriu întruna? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7783_a_9108]
-
corbii. Cel mai puternic dintre ei s-a apropiat încet de mine. Mă privea fix, de parcă ar fi vrut să-mi spună ceva. Avea pe creștet smocul alb care strălucea rece, înghețat. Am întins mâna să mă apăr. Și-a desfăcut aripile de atac, când m-am prăbușit peste el. îl simțeam cum se zbate să scape dar, cu ultimele puteri rămase, îl apăsam în pământ, din ce în ce mai adânc. M-am trezit în pat. Aveam febră mare și în pumn țineam strâns
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
a Ciutei Iubirii: Bucur Odre de Codru Recaș, m-a numit Stăpânul Atoate Frumusețile, îți dăm Edenica Nuntă cu purtătoarea de Sica și încununata, Cunună-Mă cu Zeea Daica Nedeea și mi-a zis: Iadeș! Ia de-aici, rupe-te, desfă-te de slăbiciunile lumii tale. Mi-a zis, m-a chemat vocea Zeei ca Junona: Tunetul o să te nască zeu vechi, Tu Ești Viața Vieții Theo-Kronos - Salmolsis - June onorat ca zeu al tunetelor timpului tău în tronul sfânt, și Cronos
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Emil Brumaru Îmi spui că-i seară. Ziua a fost blîndă Cu tine, mai șoptești, mă-nvălui, darnic, Cu-aroma ta neomenescă încă... O, îngere,-ți răspund, tu-mi stai zădarnic Alături... numai o femeie Știe parfumul clipei să-l desfacă Ca pe un fruct rotund și, blînd, să-mi deie Miezul mustos...
Îmi spui că-i seară... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8282_a_9607]
-
unei comete cuvînt ca o răzvrătire ce te unește cu tine însuți. Amin. Final Oaspete-al osului îți vopsești chipul cu apă mai răcoroasă e adierea mîinii stîngi cu ajutorul unor cuvinte simple s-a făcut Lumea cu ajutorul unor sofisme se desface. Vacanțî V-ați adunat în jurul focului să fiți aidoma lui furia caniculei o strîngi cu grijă-n canistre odihna e-afară mereu afară asemenea unui aluat dospit cerul cauți paloarea de pergament a forțelor scrii rectifici teroarea mecanismului îți mistuie
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
de mică făcuse balet asta a ajutat-o în cariera de mai târziu când se încleșta de bară și începea să se rotească agățată mai întâi cu brațele amândouă pe urmă cu unul singur avea un număr mai special își desfăcea nasturii de la bluză cu o singură mână continuând să se învârte și n-avea sutien a încercat dar era mult prea dificil să se țină de bară și totodată să-și desfacă harnașamentul ăsta stupid căci n-a înțeles niciodată
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
unul singur avea un număr mai special își desfăcea nasturii de la bluză cu o singură mână continuând să se învârte și n-avea sutien a încercat dar era mult prea dificil să se țină de bară și totodată să-și desfacă harnașamentul ăsta stupid căci n-a înțeles niciodată la ce servea iar sânii ei bine proporționați nu aveau nevoie să fie sprijiniți erau ca niște pere ceva mai mari semănau cu țâțele lui Venus din Urbino da femeia din tabloul
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
Daniel să se așeze într-un fotoliu, cu o sticlă de rachiu tare lângă el, în timp ce eu am întins cerga peste patul de-atâta vreme răvășit, am aprins focul în sobă, am deschis pentru câteva minute ferestrele și-apoi am desfăcut o cutie cu cremwursti și alta cu brânză topită, singurele pe care le mai aveam în frigider, si, în lipsă de pâine proaspătă, am pus pe masa o pungă cu pesmeți. Dar Daniel n-a vrut s-auda de niciunele
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
foarte importante și de bază în colecția multicoloră, care o ține trează și pe ea, și pe băiatul care scrie de zor teza lui la istorie. Sunt fărâmițe dulci, din dimineața de aprilie, cum ar fi nasturele ei de la bluză, desfăcut cu un singur deget agil. Pare banal. Dar e vorba despre un năsturel de sidef, care alunecă grăbit prin orificiul minuscul, prin care se vede mai întâi pielea alertată și, pe urmă, în fugă, toate celelalte gesturi care urmează după ce
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]