319 matches
-
nici nu trăiește. Suedezii obișnuiesc să-și spele atât nou născuții, cât și morții în Saună, o spălare rituală care echivalează cu spălarea păcatelor. Knut este bântuit de fata pe care a abandonat-o și care-i apare cu chipul desfigurat, așa cum o parte din locuitorii satului se automutilează sfârte-cându-și limba sau scoțându-și ochii pentru a păstra secretul. Spațiul în care se află nu este nicidecum un spațiu al unei expieri blânde, ci unul al supliciului, unde păcatele sunt înfățișate
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
care i-a fost fatală. Imaginile au fost realizate în urmă cu șapte ani, cănd artistul a făcut o infecție dentară puternică și, fără să bănuiască ceea ce va urma i-a solicitat soției să îl fotografieze așa cum era, cu fața desfigurata, scrie wowbiz.ro.
Adrian Pintea, desfigurat înainte să moară - IMAGINE ȘOCANTĂ by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71268_a_72593]
-
capete treptat o tentă voluptuoasă. E tare urît Bucureștiul și e greu de mistuit, dar altul ca el nu-i de găsit. Pe deasupra, ținînd seama de cîte rele i s-au pus în seamă, fascinația pe care orașul acesta prăfos, desfigurat și hulit a revărsat-o asupra generațiilor e modul lui de a se răzbuna pe detractori: îi ține legați tocmai pe cei care nu contenesc să-l acopere de anateme. Și totuși, sub unghi livresc, despre București s-a scris
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
literaturii noastre interbelice, cu vârfuri și depresiuni, cu experiențe fertile și cu eșecuri. Și mereu cu delimitări, cu reacții polemice față de judecățile criticilor din epocă. „Sanda Movilă - neant”, decretase E. Lovinescu, dar cercetătoarea actuală citește cu ochii săi romanul acesteia Desfigurații. Constată că este „foarte viu, de un dinamism puțin obișnuit”, parcă „mai articulat epic” decât Orașul cu salcâmi al lui Sebastian, cotat mult mai bine în epocă. Anișoara Odeanu, cu cărțile sale Întrun cămin de domnișoare și Călător din noaptea
Literatura scriitoarelor by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4842_a_6167]
-
așezau insectele însetate i-au fost puse veșmintele - tunica, cu cingătoare de piele și robă - nu din grijă pentru suferințele condamnatului, ci din simplă precauție de a nu afecta sensibilitatea populației Ierusalimului la vederea, pe străzi, a unui trup gol, desfigurat. Plutonul de execuție a fost format, conform obiceiului și regulilor romane, dintr-o grupă de patru soldați (quaternion), dintre care unul avea calitatea de șef (centurion sau ofițer inferior asimilat acestuia). Slaba prezență a militarilor romani în garda de execuție
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
ieșea în public doar noaptea.În momentul în care Richard Lee Norris s-a trezit după o operație-maraton care a durat 36 de ore, a cerut o oglindă. Este o reacție firească pentru un bărbat care a trăit cu chipul desfigurat. Richard a fost entuziasmat de noua sa înfățișare. Fața i-a fost complet refăcută, iar pentru a-i găsi un donator, doctorii au luat în calcul structura lui osoasă și culoarea pielii. Peste 150 de doctori, asistenți și alți profesioniști
Primul transplant facial total, realizat în SUA () [Corola-journal/Journalistic/67046_a_68371]
-
despre faptul că, „după o serie de articole [de ziar], poliția începu o campanie de urmăriri, descoperiri, cercetări, mușamalizări, șantaje, care avură ca efect scumpirea vertiginoasă a morfinei, dar câtuși de puțin dispariția ei". Într-un roman al Sandei Movilă (Desfigurații, 1935), morfinomana Millya - bună prietenă a protagonistei - își ia lumea în cap și fuge din țară, fiind căutată de poliție pentru narcomanie. Destinul ei se încheie clasic: se sinucide într-o cameră de hotel cu supradoză de morfină. Una dintre
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
de Curtea-Veche, 1929), Mircea Eliade (Isabel și apele diavolului, 1930; Șantier, 1935 și Nopți la Serampore, 1940), Camil Petrescu (Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, 1930 și Patul lui Procust, 1933), Al. Kirițescu (piesa Gaițele, 1933), Sanda Movilă (Desfigurații, 1935), Mihail Drumeș (Invitațiala vals, 1936), Max Blecher (Inimi cicatrizate, 1937), Sorana Gurian (nuvela Narcoza, 1938), Ioana Postelnicu (Bogdana, 1939), Ion Vinea (Venin de mai, anii '30-'40), Henriette Yvonne Stahl (Între zi și noapte, 1942), Pavel Chihaia (Blocada, 1947
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
însăși, alături de intuiția de sorginte creștină, oferă semnele unei nesfârșite deveniri a creației, a unei necontenite, chiar dacă misterioase, ofrande a artistului făcute lumii. Ulterior, Luzi, în tentativa de a interpreta „ocazia metafizică a lumii”, se va confrunta cu o realitate desfigurată și destrămată în care cu greu mai era posibilă recunoașterea peceții divine. Perspectiva de credincioasă așteptare, specifică primei perioade, cedează locul unui glas în care se vestește dorul „epicei mântuiri” prin mijlocirea aventurii omenești tot mai zbuciumate (suntem deja în
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
Hristos a înviat!» El s-a uitat la mine, s-a uitat la gardienii din spate, apoi s-a întors și mi-a răspuns: «Adevărat a înviat!»” (p. 101) Scena are o raritate de antologie grotescă: într-un grup de desfigurați un lepros aruncă o lumină și desfigurații se înviorează. În fine, de la Calciu ne-a rămas o mărturisire stupefiantă: uneori i se făcea dor de închisoare, dar un dor viu și mistuitor, ca după o ființă dragă și părăsită, la
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
la mine, s-a uitat la gardienii din spate, apoi s-a întors și mi-a răspuns: «Adevărat a înviat!»” (p. 101) Scena are o raritate de antologie grotescă: într-un grup de desfigurați un lepros aruncă o lumină și desfigurații se înviorează. În fine, de la Calciu ne-a rămas o mărturisire stupefiantă: uneori i se făcea dor de închisoare, dar un dor viu și mistuitor, ca după o ființă dragă și părăsită, la care ar fi dorit să se întoarcă
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
Boonsong, fiul său dispărut cu mulți ani urmă, un fiu transformat în gorilă. Impresionant în filmul lui Apichatpong Weerasethakul este tocmai acest anturaj funerar; întâlnirea dintre vii și morți operează o deschidere inițiatică, o inserție blândă în moarte asemeni prințesei desfigurate în apa lacului unde face dragoste cu spiritul acelei ape, un somn. Pentru că a aluneca în moarte stă nu doar sub semnul unei anamneze metempsihotice, ci și al intrării în spațiul poveștii, al magiei, al sacrului. Despre moarte se discută
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
Un băiețel chinez a rămas desfigurat după ce focul i-a ars chipul într-un mod îngrozitor, în timp ce se juca cu o brichetă. Wang Xiaopeng, în vârstă de șase ani, a rămas fără păr, buze, pleoape și degete după ce a suferit un accident în luna noiembie 2010
Băieţel desfigurat din cauza unui joc cu bricheta () [Corola-journal/Journalistic/58440_a_59765]
-
arbore spre labirint. Studii istorice despre semn și interpretare. Trad. de Ștefania Mincu. Ed. Polirom, Iași, 2009, p. 119. 13. Apărut în „Gând românesc”, 1 ian. 1935. 14. Editura Cartea Românească, București, 1989, ediție îngrijită de Sorin Mărculescu. Titlul apare desfigurat la Editura Elion, care a găzduit din păcate cu multe greșeli și pociri de cuvinte, ediția din 2000 a monografiei Ion Creangă de Zoe Dumitrescu- Bușulenga.
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
cucuvele. De ce blestemi, popo, de ce sudui, părinte, / de ce nu-ți îngropi copilul, mamă? // Bucurie, fericire, seninătate, dispăreți de-acum exilați-vă / în cerul vostru albastru, că pe-aici nu-i nevoie de voi, / și pe-aici umblă lupii desculți și desfigurați,/ trîmbițași și slobozi / prin creiere sterpe. // Secerile zbîrnîie prin lanurile pîrjolite, / prin ficatul galben, prin luna tumorală a mileniului. / Ciocanele bat cuie peste tot, în lemn și în carne. Gropile comune umblă pe catalige prin cer. / Cerul e ars, cerul
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
pe anumite „trepte” ierarhice - e o discuție prea oțioasă ca să o deschid. Important rămîne echilibrul aproape ideal între critic și istoricul literar ce nu sacrifică nici ierarhia axiologică, indispensabilă vertebrării unei literaturi, nici „etajele inferioare” fără de care identitatea ei apare desfigurată și sărăcită. Într-o prefață intitulată, provocator, Ce mai poate face azi istoria literară?, Ion Simuț pune, cu legitimă îngrijorare, un diagnostic al motivelor care au generat criza de statut a istoriei literare autohtone: „Criza istorismului se acutizează prin ofensiva
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
concret senzațional, fiecare factor raportîndu-se nostalgic la celălalt precum la un absolut sui generis: "trece omul prin răscruci auzindu-și pașii în urmă ronțăind absența/ gura norului se îngroapă în bălți enorme/ rindeaua strălucește în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfigurați sub măști" (Glaciațiune cu umbre și greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelșugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea și extrovertirea, codul realului și cel al imaginarului, antitezele în genere. Ajungem în felul
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
gros ce colcăie în tine?/ Ai cer pătat de oftică și crime,/ Pământ brăzdat de sutele de șine.// Maidanul ca un hoit stă-n soare:/ Rahitici prunci, conserve desfundate,/ În case-i fum, tăcere și strâmtoare,/ Femei în uși, privind desfigurate.// Prin curți sunt sute de drapele:/ Cămăși, batiste, largi tricouri,/ Sudoarea acră suie către stele,/ Trecu un tren, rămân ecouri.// Din fabrici ies tendoane salariate,/ Duhnind a benzolină și bitum,/ Ca inima din veac, motorul bate,/ Furnale scuipă zgomote și
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
femeia care își tot căuta feciorul, unicul ei fecior, află că, în mulțimea degringolată, fiul ei fusese decorat cu un glonț în frunte de un lunetist. Izbucni în lacrimi, izbucni în lacrimi și un zâmbet nefiresc îi răsări pe buze. Desfigurată, murmură: Am zămislit un nemuritor... IV în asfaltul nemărginit, ploaia desenează portrete, figuri uitate de demult, oameni ai peșterilor parcă. Un idiot cântă la trompetă, tresar vitrinele, iar o târfă nedomolită îi spune că i se va dărui în această
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
finuț, Maia continuă să se chinuie teatral. La un moment dat, se deschide o ușă și iese cineva. Țipă da să intre ea, în locul rămas liber, dar aude un geamăt puternic în spatele ei. Se întoarce și o vede pe Maia desfigurata de suferință, în genunchi, cu pumnii ridicați spre cer. MAIA (spre cer): De ce, Doamne, de ce? ȚIPĂ (încercând zadarnic s-o ridice): Doamna... doamna... sunteți OK? MAIA (tuna): V-am mai spus. Sunt Maia Morgenstern. (începe să plângă) Și fac pipi
Maia la toaleta by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19079_a_20404]
-
singurei lor filozofii înguste de a fi. Cu seva extrasă continuu din zona inferioară a piramidei lui Maslow, exponenții întunericului pur și-au fixat inconștient ca unic scop tangibil înecarea eu-lui propriu, dar și a celui colectiv, în cea mai desfigurată moarte cu putință. Aspirația lor generală către Lumină e anulată, practic, de la bun început chiar de nerecunoașterea acesteia ca formă de existență concretă în fața întunericului dominant. Peste toate însă, păcatul de neiertat al mândriei va rămâne în mod inevitabil prima
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
poet creștin. Poezia de azi se umple de postmodernitatea haosului în care trăim, a unei realități al carei stăpân este cel rău. Unele opere poetice strălucesc de frumusețe literară, dar “vâna” lor spirituală e de tot nulă, daca nu dăunătoare, desfigurata moral. Am inițiat în 2001, un grup literar creștin pe Internet, intitulat Cuvinte la schimb. Această pare a fi unică reprezentare de acest gen a creștinilor evanghelici din România. - Se spune ca sunteti cel mai mare poet creștin în viață
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
împreuna cu mătușa mea, alteori singură, când ieșea de la muncă. Dacă întâlnirea cu fratele nu m-a marcat prea tare, chiar dacă îmi povestise cum apar în fapt, întâlnirea cu iubita mea devenea emoționantă. Ce va spune când mă va vedea desfigurat? Se va speria și ea sau nu? Oricum mai erau câteva zile până va veni să mă viziteze în prima duminică de la accident. Așa cum eram cu nările umplute cu pansamente, arătam exact ca un urangutan. La ochi aveam cearcăne și
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383863_a_385192]
-
că era doar o clevetire... Dante pricepu că juristul nu avea să Îi mai dezvăluie nimic. Poate pentru că, Într-adevăr, nu mai știa nimic altceva. Sau poate pentru că orice vulpe Își păstrează Întotdeauna o cale de scăpare, În fundul vizuinii. Chipul desfigurat al lui Ambrogio continua să Îi bântuie pe dinaintea ochilor. Și totuși, nu-și putea neglija celelalte Îndatoriri. Medită, nemângâiat, la toate dovezile de meschinărie la care asistase În adunările florentine; la entuziasmul cu care se aproba expolierea unui Învins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acel puț ce abia le îngăduia să trăiască, și acum Allah le trimitea acel nou și tulburător blestem sub forma unor oameni veniți din țări îndepărtate, care nu respectau nimic. — Ce ne facem? Se întoarse să se uite la chipul desfigurat al surorii sale, în ai cărei ochi se citea spaima. — Nu știu. Cum vom putea trăi fără apă? — Nici asta nu știu. Vor fi patru zile cumplite până vom ajunge la Sidi-Kaufa. — A mai rămas ceva în girbe? Nici o picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]