454 matches
-
Rasputin. Referindu-se la promiscuitatea lui Rasputin, Patriarhul Moscovei Alexei al II-lea a declarat în 2003: "Acest nebun! Ce drept credincios va dori să stea într-o Biserică care cinstește în mod egal pe ucigași și pe mucenici, pe desfrânați și pe sfinți?". De la căderea comunismului în Rusia la sfârșitul secolului trecut, anumiți naționaliști ruși au încercat să curețe reputația lui Rasputin și să se folosească de puternica lui personalitate în folosul lor. Au apărut noi dovezi de la prăbușirea Uniunea
Grigori Rasputin () [Corola-website/Science/300212_a_301541]
-
plajă. Părul Îi desenează inima pe nisip. Sunt acolo, În cimitirul abia respirând neliniștea pământului din oase. Cheamă-mă În cântecul lacrimii tale. Urechea mea stângă te ține pe șolduri pentru ca ochiul drept să te privească torențial. Priveai În oglinda desfrânată scheletul unei biografii șoptite Într-un atac de cord. Ia seama, moartea ți-a rămas Întreagă, Înțelesul pe jumătate, emoția, un sfert. Ce bine că te țin pe buze! Nu e greu să mori dimineața, În părul de rouă al
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1444]
-
de pildă în veșmântul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) și a flăcărilor de Rusalii ale Sfântului Duh. „Roșul cardinal” ar trebui să semnifice că purtătorii acestei culori erau pregătiți pentru moartea prin jertfă pentru biserică. Însă și femeile desfrânate erau înveșmântate în roșu, iar idolii popoarelor păgâne erau deseori vopsiți și fardați în roșu. În Apocalipsa Sfântului Ioan” desfrânata cea mare, Babilonul, era „înveșmântată cu purpură și stacojiu” și călăre pe un monstru cu șapte capete, o „fiară de
Simbolistica culorii () [Corola-website/Science/318984_a_320313]
-
o cursă, paralizându-l pe acesta din urmă cu ajutorul magiei și blocându-l sub o surpare de pământ. Deși Șchiopul nu e mort, întâmplarea îl încetinește și îi dă planurile peste cap pentru o vreme. Următoarea țintă a Companiei este Desfrânatul. Vrăjitorii Companiei, împreună cu Hoțul-de-Suflete, pun la bătaie o comoară protejată de magie (conținând aur, argint și pietre prețioase) într-un oraș neutru din apropiere, ca recompensă pentru capul Înrobitului. Desfrânatul nu are de ales și este obligat să încerce să
Compania Neagră () [Corola-website/Science/324394_a_325723]
-
peste cap pentru o vreme. Următoarea țintă a Companiei este Desfrânatul. Vrăjitorii Companiei, împreună cu Hoțul-de-Suflete, pun la bătaie o comoară protejată de magie (conținând aur, argint și pietre prețioase) într-un oraș neutru din apropiere, ca recompensă pentru capul Înrobitului. Desfrânatul nu are de ales și este obligat să încerce să o fure înainte de a fi vânat de întreaga lume, dar este ucis de Corb și de Cobe, doi membri ai Companiei. Compania se retrage și dă peste o tabără de
Compania Neagră () [Corola-website/Science/324394_a_325723]
-
s-o atace cu îndrăzneală pe marchiză; compuse pamflete împotriva ei. Și, cum acest apărător al moralei n-avea mână ușoară, el nu cruță dușmancei sale nici un fel de ocară.: regină a nerușinării, ocara lumii, scandal al universului, otravă ucigătoare, desfrânată, curtezană, acestea erau unele din gingășiile cu care o mângâia. Împăratul om prudent, era destul de plictisit de toate acestea; el simțea câteodată și oarecare remușcare pentru aventura în care se angajase. Dar inima lui era prinsă și-și potolea scrupulele
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
fost ales la timp; Catilina a fost al treilea în lista preferințelor și a rămas în afară. El a mai candidat o dată în anul următor, însă de data aceasta a fost înfrânt și mai convingător. Atunci, alături de mai mulți senatori desfrânați, au început planificarea unui coup d’état care ar fi inclus incendierea Romei, înarmarea sclavilor și ascensiunea lui Catilina că dictator. Cicero a aflat și a informat Senatul într-o serie de cuvântări briliante, în urma acestora acordându-i-se putere
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Cafaggiolo. De asemenea, l-a închis și apoi l-a ucis pe amantul ei, Bernardino Antinori. La sfârșitul anului 1577, s-a retras la curtea Spaniei până la sfârșitul anului 1578. În timpul șederii sale, și-a câștigat reputația de risipitor și desfrânat. A plecat din Toscana în octombrie 1579 pentru a aduce trupele italiene în Spania și să le conducă în timpul misiunii în Portugalia. A rămas în Lisabona până la sfârșitul anului 1582. Corespondențele sale dovedesc că a avut mari probleme cu banii
Pietro de' Medici () [Corola-website/Science/330573_a_331902]
-
întreaga umma, sunt să se asocieze cu alții bazându-se pe criterii stricte. Pe de o parte oamenii sunt instruiți să se asocieze cu persoanele luminate și pe de altă parte sunt sfătuiți să se depărteze de cele cu purtarea desfrânată, considerate spirite . Într-o altă tradiție, narată de Abu Dawud și Tirmidhi, Profetul spune : “Un om adoptă din (religia) prietenilor apropiați lui, deci, privește la persoana care-ți este prieten.” Abu Hurayra afirmă că Profetul a spus: “Femeile sunt măritate
Nafs () [Corola-website/Science/329074_a_330403]
-
distrus de un nou cutremur de pământ. În prezent pe locul orașului se află un sat de pescari fără importanță cu ca. 2000 de locuitori. În perioada de înflorire a orașului, a fost unul dintre cele mai bogate și mai desfrânate orașe din lume. Acest lucru a fost favorizat de poziția ei favorabilă pirateriei, localitatea fiind așezată pe drumul galioanelor spaniole dintre Panama și Spania. Unul dintre pirații cei mai renumiți din perioada aceea a fost Henry Morgan.
Port Royal () [Corola-website/Science/314091_a_315420]
-
creată de Dumnezeu. Alexei ("Aleoșa"),personajul protagonist, e simbol al trăirii spirituale și al apropierii de Dumnezeu. Toți trei frații sunt în conflict cu tatăl lor Feodor Pavlovici Karamazov care reprezintă tipologia omului depravat ce duce o viață amorală și desfrânată. Smerdeakov, presupus al patrulea frate, fiu nelegitim, îl slujește pe tatăl lui, Feodor Pavlovici, evoluția sa este de asemenea interesantă; având ca principiu existențial sofismul el se dedică acestui concept care îl va duce în final la sinucidere. Dmitri ajunge
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
două poeme narative pe teme erotice, "Venus și Adonis" și "Violul Lucreției". Le-a dedicat lui Henry Wriothesley. În "Venus și Adonis", un nevinovat Adonis respinge avansurile sexuale ale lui Venus, în timp ce în "Violul Lucreției", soția Lucreția este violată de către desfrânatul Tarquin. Influențat de "Metamorfozele" lui Ovid, poemele arată vinovăție și confuzie morală care rezultă din pofta necontrolată. Ambele s-au dovedit populare și au fost de multe ori retipărite în timpul vieții lui Shakespeare. Al treilea poem narativ , " Plângerile unui îndrăgostit
William Shakespeare () [Corola-website/Science/297139_a_298468]
-
Vite del lascio"", publicată în Italia în secolele XVI și XVII sau poate de o comedie a lui Henry Fielding. Ciclul are forma unei povestiri impregnată de ironie și glumă, care surprinde prin adevărul ei vital. Decăderea morală a tânărului desfrânat este accentuată de schimbarea gradată a tehnicii. Trăsăturile de penel se accelerează și sunt parcă mai puțin îngrijite, iar atmosfera tablourilor este din ce în ce mai sumbră. Comicul unei alegeri "" Comicul unei alegeri"" ("The Humours of an Election", 1754-1755). În anul 1754, la
William Hogarth () [Corola-website/Science/304570_a_305899]
-
los clérigos de Talavera"”, inclusă în cartea sa, unde se protestează cu furie împotriva ordinelor arhiepiscopului privind relațiile cu femei. Este posibil ca acest protest să îi fi adus încarcerarea arciprestului. Această postură critică față de înaltul cler, precum și celelalte elemente desfrânate și critice ale cărții, îl asociază pe autorul ei cu literatura goliardescă. Juan Ruiz, , este considerat primul poet liric spaniol, cu o evidență și vastă cultură, cu un limbaj bogat, căruia îi place să acumuleze sinonime parțiale și să repete
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
unde în 27 noiembrie 1835 au fost spânzurați James Pratt și John Smith, ultima condamnare la pedeapsa capitală pentru sodomie din Marea Britanie. Cu toate că dosarul cazului de sodomie în care era implicat și Leonardo da Vinci a fost clasat, eticheta de "desfrânați" aplicată de opinia publică celor patru acuzați a persistat multă vreme. Privind retrospectiv, toată această afacere pare să fi fost un atac politic la adresa familiei de Medici, Leonardo fiind doar o victimă colaterală. O altă certitudine este faptul că nici unul
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
duce d'Enghien. Ca membru al casei regale de Bourbon, el s-a nascut prinț de sânge. De-a lungul celei mai mari părți a vieții sale, Henri Jules a fost instabil mental. El a fost un om scund, urât, desfrânat și brutal, nu numai "repulsiv în aparență" ci "blestemat cu un temperament atât de violent încât era periculos să-l contrazici". A fost bine educat însă a avut un caracter răutăcios. O posibilă mireasă care a fost luată în considerare
Henri Jules, Prinț de Condé () [Corola-website/Science/322766_a_324095]
-
cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz în cortul otoman, deși beglerbegul Ahmed Pașa jurase să-i cruțe viața și să-l ducă în fața sultanului. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și mai puternic la curtea unui sultan ca Selim II”, „un apostat; (...) un om îndobitocit prin excesul banchetelor și un dobitoc amețit prin furia opiului: (...) un monstru pentru a face un asemenea pas contra
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
care se căsătorește cu contele de Saint-Héreen. În iunie 1844, marchiza Julie, acum în vârstă de aproximativ 50 de ani, se simte tot mai neglijată de propria sa fiică și încearcă să o oprească zadarnic să continue relația extraconjugală cu desfrânatul conte Alfred de Vandenesse (fratele său vitreg). Tratată cu dispreț de Moïna, marchiza moare în urma unui atac de cord, provocând remușcările fiicei sale. Romanul este compus din șase părți numerotate cu cifre romane, unele dintre ele fiind împărțite în capitole
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
a împiedicat însă pe scriitorii de ficțiune și nici pe autenticiști să speculeze pe marginea activităților și a caracterului său. Marlowe a fost adesea privit ca și spion, scandalagiu, eretic și homosexual, precum și "magician", "duelist", "consumator de tabac", "falsificator" și "desfrânat". Dovezile pentru majoritatea acestor acuzații sunt neînsemnate. Datele despre viața lui Marlowe au fost ornate de mulți scriitori cu povești colorate și adesea fanteziste despre lumea interlopă elisabetană. Marlowe a fost adesea bănuit ca fiind spion al stăpânirii. Așa cum s-
Christopher Marlowe () [Corola-website/Science/308940_a_310269]
-
era o traducere liberă a nuvelei „Federigo” (1829) de Prosper Mérimée, ce se ispira la rândul ei din folclorul napoletan, după cum a dovedit mai târziu Eugen Lovinescu. Personajul principal, Toderică, era un tânăr boiernaș, „frumos și bun la inimă, dar desfrânat cât se poate, pentru că-i era dragi cărțile, vinul și femeile”; el este vizitat într-o seară de Dumnezeu și de cei 12 apostoli, pe care-i ospătează. Înainte de plecare, călătorul divin dorește să-l răsplătească așa că îi cere să
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
putere enormă, iar acestea sunt căutate foarte mult de oameni și demoni deopotrivă. Kagome și Inuyasha pornesc să adune cioburile și să reconstruiască Giuvaerul Sacru. De-a lungul drumului, se vor împrieteni cu Shippo, un mic demon-vulpe; Miroku, un călugăr desfrânat aflat sub un blestem; Sango, un ucigaș de demoni, cu un trecut tragic și companionul ei de încredere, un demon-pisică numit Kirara, care își fac apariția când Inuyasha și prietenii săi apar într-un sat vizitat de Naraku. Grupul o să
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
6 săptămâni, la vremea secerișului, va hotărî dacă se va mărita cu el. În noaptea aceea însă, pe plantația de brazi, rochia ei se încurcă în pintenii lui Troy, descris apoi de Liddy stăpânei sale ca un tânăr educat, dar desfrânat. Sergentul începe de asemenea să-i facă curte Batshebei, fermecând-o cu complimente directe și impresionând-o cu dexteritatea lui în mânuirea sabiei. Oak se amestecă din nou în viața ei personală, sfătuind-o să-l ocolească pe Troy și
Departe de lumea dezlănțuită () [Corola-website/Science/321267_a_322596]
-
istorie a unei monarhii. Familia de Hohenzollern", în care familia regală era denigrată în cele mai abjecte moduri, fără a aduce nici un fel de dovadă la afirmațiile făcute. Despre regina Maria, acesta pomenește, fără a preciza vre-o sursă, despre „"desfrânatele orgii conduse de «gingașa domniță» la Palatul Cotroceni, dar și prin toate cantonamentele armatelor aliate"”. Gârneață susține că regina Maria ar fi fost chiar alcoolică, relatând că ea a fost văzută în repetate rânduri „"coborând beată dintr-un yacht, purtată
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
la aprecierea mea, să-și poată răscumpăra în fața aceluiași Consiliu de Onoare convocat de mine în acest scop, numai prin jerfă, onoarea pierdută și păcatul făptuit”". Dar Stelescu și-a continuat critica la adresa „Căpitanului”, pe care l-a făcut "laș, desfrânat și slab orator". În 1936, un grup de zece legionari, studenți la teologie, pătrunde în spitalul în care era internat și îl împușcă pe Stelescu în patul de spital, după care îi ciopârțesc cadavrul o secure, dansând în jur și
Corneliu Zelea Codreanu () [Corola-website/Science/298726_a_300055]
-
străin<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De vita Moysis, PG XLIV, col. 362AB și 813AB. footnote>. Deci, toți cei ce trec prin apa tainică și sfințită a Botezului, trebuie să omoare toată tabăra răutății în apă, și anume: „lăcomia, pofta desfrânată, cugetul răpitor, patima înfumurării și mândriei, pornirea mânioasă, furia, pizma, bârfirea, toate acestea și cele asemenea. Deoarece aceste patimi obișnuiesc să urmeze firii noastre, trebuie să le omorâm în apă”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise sau
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]