163 matches
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > NOAPTEA VIEȚII, O ENCLAVĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 508 din 22 mai 2012 Toate Articolele Autorului Și iar vin toamne desfrunzite cu iz de ploi și mucegai cum trece noaptea un buhai cu întunericul prin site cu seri uimite ce se duc la fel ca umbra după soare spre primăvara viitoare surprinsă de câte-un izbuc cu mari nedumeriri la vad
NOAPTEA VIEŢII, O ENCLAVĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358219_a_359548]
-
versurile unui cântec, fără să pot recupera și numele cărții. Până ce, într-un târziu, o altă salbă de cuvinte, între alte zeci, fără vreun alt amănunt identificator, a produs reamintirea: Vantul prin sălcii. Aici, minute de trudă nu au mai desfrunzit nicio amintire, doar o verificare meticuloasă a cărții pe bloguri a mai croit câte un lujer de detaliu. Deseori, în insomniace nopți mature, răsfoiesc caietul acela neverosimil de greu, în care mâna mea grijulie a notat, an de an, de la
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
și morgă de zeu rănit, amazoanele aprige ale tranziției încep brusc să invoce sindromul Bambi, iar doamne respectabile, care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată „celor mulți”, adoptă culori și mine sumbre ce duc cu gândul la pădurile desfrunzite din noiembrie. Răzleț, apare chiar și specia hieratică a haiducului de laborator, aflat veșnic în goană, pe căluțul său de lemn, și agitând amenințător sabia de molid din dotare. E cât se poate de firesc ca acest grup eclectic de
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
și morgă de zeu rănit, amazoanele aprige ale tranziției încep brusc să invoce sindromul Bambi, iar doamne respectabile, care și-au sacrificat nepoții pentru o carieră dedicată „celor mulți”, adoptă culori și mine sumbre ce duc cu gândul la pădurile desfrunzite din noiembrie. Răzleț, apare chiar și specia hieratică a haiducului de laborator, aflat veșnic în goană, pe căluțul său de lemn, și agitând amenințător sabia de molid din dotare. Iulian Lepa Posibila discreditare a unor magistrați cu trecut tulbure mai
Glonțul de diamant () [Corola-blog/BlogPost/338975_a_340304]
-
cer ai întins perdea de toamne Umbre ai născut și pier diminețile. Și Doamne, De ce mă ascunzi în el când nimic nu mai ajunge Printre ploile din noi? Visul verde-n ochi se frânge... Și eu cânt melancolii peste brațe desfrunzite Cu arcuș de mângâiere peste frunzele rănite; Goale ramuri se apleacă înspre destinații false Toamna râde peste vară-mprăștiind tristeți și farse... Precum orbii te mai simt încă-n mine cum exiști Te mai știu din amintiri, te mai cânt din
EU, VIOARĂ FĂRĂ NUME de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341262_a_342591]
-
plină. Zilele vor curge la fel, ne vom împărtăși bucuria și durerea din anotimpurile pe care timpul le desface sub crugul cerului cu întâmplări și iluzii pe care nimeni nu le deslușește până apar altele. Tu ești singura care le desfrunzești și rămânem doi copaci goi îmbrățișați în toamnă... Referință Bibliografică: Drumul căutat / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 763, Anul III, 01 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
DRUMUL CĂUTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341365_a_342694]
-
cenușă ... pe ulița mea pustie plouă cu gânduri de lumină și nu știu dacă ale tale vor putea fi spălate chiar de streașina toamnei ... iubitule se risipește în van clipa nu simți tăcerea și liniștea din noi? așa cum toamna se desfrunzește auzi cum moare iubirea noastră? Referință Bibliografică: Elegie la sfârșit de toamnă / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ELEGIE LA SFÂRŞIT DE TOAMNĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342209_a_343538]
-
eu ,,goana după bani”, Nici să te cânt frumos, în poezie!. Tu mă-ntristai în zilele ploioase, Cu frig și vânt ce-ți fură pălăria, Mă bucurai în zilele frumoase, Când tu umpleai mereu, cu roade, glia!. Mă întristai când desfrunzeai copacii Și fugăreai pe cer bezmetici norii, Mă bucurai când ,,miroseau” colacii-n Căruțele cu saci, în fața morii! . . . Mă întristai, când mă striga mămuca: ,,Ionel, la CAP,,sortăm cartofii!” Mă bucurai, când apuca tătuca Să-mi mai repare, cât de
BA TRIST, BA VESEL... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341946_a_343275]
-
din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri albi și de păsări albastre, s-a desfrunzit și gura ta de acel roșu care mă amețea,cuvintele se risipesc, norii vin în haite să ne-nvăluie cu ruine de amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
cu Tine, jocul de-a copilăria, tinerețea viselor mele și-mai ales, Dragostea-cea mai mare, singura, unica, veșnica mea Dragoste-Tu! Acum, cu genunchii scrijelați de amintirea aripilor crescute din sărutările Tale, cu brațele goale - ca niște ramuri de copac desfrunzit de speranțe și de viață, cu buzele amorțite în implorare, cu ochii înnourați de ploaia de lacrimi, cu sufletul prins în furtuna de vise, epuizat de așteptare, fără speranțe, fără senin, fără încredere... Acum sunt doar dor. Și rugă. Și
ACUM... de CORA DIMITRIU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343927_a_345256]
-
peste zare covor cu demoni vineți și o sumbră teamă născută de întunecare îi strâmbă chipul toamnei cu o umbră nimic nu strică pătura nătângă ce lumea zgibulită asuprește doar codrul încă are să mai plângă pastel de lacrimi când se desfrunzește lumina alungată se revoltă la pata asta de nerușinare și cârpa o străpunge de pe boltă cu un mănunchi de raze rupt din soare apoi grăbit presară în poiene cuiburi de cald pe pajiști la amiază apar neverosimile troiene albeața pură
CÂRPACIUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344070_a_345399]
-
tejghea un număr din Luceafărul brusc arta are valoare la bursa zilei iubesc cu vântul în față dar nu dau drumul toamnei să se risipească m-aștepți bând din singurătate câte o gură arunc pantofii uzi în ziua aceasta am desfrunzit ca un copac Referință Bibliografică: Aburi de toamnă / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ABURI DE TOAMNĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377440_a_378769]
-
tejghea un număr din Luceafărul brusc arta are valoare la bursa zilei iubesc cu vântul în față dar nu dau drumul toamnei să se risipească m-aștepți bând din singurătate câte o gură arunc pantofii uzi în ziua aceasta am desfrunzit ca un copac ... Citește mai mult îmi plac toamnele cu chiștoace băltindfrunze putrede cai aburițitrag storurile și dorm cele cinci minutepentru frumusețe apoi alergcu viața la pieptfiecare drum are cheia lui solmă scutur de ploi precum câiniidin adăposturin-am stare toamna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377638_a_378967]
-
Acasa > Poezie > Amprente > RONDELUL LINIȘTIRII Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 2274 din 23 martie 2017 Toate Articolele Autorului Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea ce-alunecă-n mistere Se desfrunzește în clipa grea de așteptare, Sub albul nins al iernii, suflet lumină cere, Să își primenească gura de dor și nerăbdare. Se rupe ziua-n geamuri, ce stau în priveghere, Când ruginia dâră dispare în uitare, Iar golul din tăcerea
RONDELUL LINIȘTIRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379080_a_380409]
-
în bucate. Păcatul lumii să spele. Preferat este și vinul din podgorii renumite. Că înveselește omul, prin carafele golite. Astfel e cinstită viața și renașterea ființei. Să-ncurajeje speranța, cu puterea biruinței. Un străvechi proverb grăiește: ,,La Sângeorz, codru-nverzește! Sândumitru-l desfrunzește!" Când viața-n el se sfârșește. Natura se primenește în anotimpul de iarnă, până când Sângeorz sosește. Cu verde, Cerul să cearnă. De Șâmedru, vremea bună preveștește Toamnă lungă! Iar pe Cer de-i Lună Plină, Iarna va fi îndelungă! Nicio
OBICEIURI DE SFÂNTUL DUMITRU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379870_a_381199]
-
Și tot Minulescu spune numai ,,celei care pleacă,, Toamna asta e pe bune vara, n-o să se întoarcă . Se ducea în grabă mare am pândit-o pe-o alee Fredonând a sa plecare o romanță fără cheie . De-atunci parcuri desfrunzite în rafale topârcene Dorm cu băncile-nvelite peste rândurile mele... Referință Bibliografică: de Toamnă / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE TOAMNĂ de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380009_a_381338]
-
Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine, și câte patimi ai trăit pe ascuns, câte speranțe nu mai vin la tine, și câte inimi naive ai fi străpuns. Plecând, redevenim copacul obosit, spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit, fără să să cerem cuiva legământ. Ne vor înlocui alți puieți de viață, cu rădăcinile profunde în viitor, iar noi vom adormi, fără speranță, ca elefanții care știu când mor! Citește mai mult Copacul care pleacăPlecând ne transformăm
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
Nimeni nu știe, ce ascunzi în sine,și câte patimi ai trăit pe ascuns,câte speranțe nu mai vin la tine,și câte inimi naive ai fi străpuns.Plecând, redevenim copacul obosit,spălat de viață-n adieri de vânt, Ne desfrunzim singurătatea, spășit,fără să să cerem cuiva legământ.Ne vor înlocui alți puieți de viață,cu rădăcinile profunde în viitor,iar noi vom adormi, fără speranță,ca elefanții care știu când mor!... XXVII. COLIVIA ORAȘELOR UITATE, de Nicolae Nistor , publicat
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
ecouri! Să revii ca prin minune, o barcă pe lac te-așteaptă, când razele blândei Lune se frâng în oglinzi de apă! Pădurea e tot de argint! Vântul lin prin ea doinește! Că-ți duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! Plopii, fără soț rămas-au! Lacu-i străjuit de codrii! Luna, din lumină îi dau pădurii, raze argintii! Numai Tu, străin și rece privești din Bolta Cerească! Să vezi, viața cum le trece în menire pământească! Romantici din generații, sărută crucea
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
astea într-un „Septembrie” plin de brumă. Din nestemata toamnă antologică nu putea lipsi doamna Gabriela Mimi Boroianu. Ce înseamnă pentru domnia sa anotimpul ăsta... cu brumă pe călcâie, căruia i se spune... „Toamnă”, și ce ne face, aflăm imediat: „Ne desfrunzește toamna de păcate,/ Ne spală trupu-n lacrimă de ploi/ Și ne-nvelește-n pleoapele lăsate/ Ale apusului ce-a obosit în noi./ Dar inima pârdalnică gutuie,/ Mai arde ca o flacără târzie./ Din amintiri iubirea vrea s-o suie/ În
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
care ucideți pasărea phoenix, Sau poate îmi pasă cum ne mor părinții Copiilor lumii, o lume de onix. Și pe unde-ați plecat și de ce ati murit, Înainte că vremea să-și spună cuvântul? Unde-s copacii ce s-au desfrunzit, Înainte ca toamnă să zguduie vântul? Și poate nu-mi pasă de valea în care Plângem bătrânii de tineri ce-am fost, Sau poate îmi pasă și poate se moare În noaptea eternă, etern adăpost. Nimic de-nțeles într-o
PHOENIX DE ONIX de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371437_a_372766]
-
ecouri! * Să revii ca prin minune, o barcă pe lac te-așteaptă, când razele blândei Lune se frâng în oglinzi de apă! * Pădurea e tot de argint. Vântul lin prin ea doinește. Că-ți duce doru-n asfințit, când Toamna o desfrunzește! * Plopii, fără soț rămas-au. Lacu-i străjuit de codrii. Luna, din lumină îi dau pădurii, raze argintii. * Numai Tu, străin și rece privești din bolta cerească! Să vezi, viața cum le trece în menire pământească! * Romantici din generații, sărută crucea
MIHAI EMINESCU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374835_a_376164]
-
izbesc de amurguri ireale Desenând același chip de ceară ... Mi-ai transformat rabdarea-n tunete Și din uitări între ani ne-am trezit , În curcubeul plin de culori și sunete Din umbră cu privirea m-ai păzit .... Mi s-au desfrunzit așteptările Când în straturi de tăceri m-ai învelit , Te-am așteptat pe toate cărările Cu amintirile ce iar ne-au risipit... Te simt mirosind a orizont nemărginit , Evaporat între gânduri și tăceri La umbră trupului meu din infinit , Trezind
CLIPA DE IERI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375561_a_376890]
-
aibă peste iarnă. Greierii, de jale cântă trist și prelung prin toamnă târzie, în al serii amurg. În brațe răsfirate, Cerul plumburiu cuprinde Pământul cu tenu-i măsliniu. Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
-nchină,/ Iar din privirea-ți floare de narcisă/ Se naște simfonia cristalină/ De-atâta vreme pentru mine scrisă.” (A explodat din muguri poezia) Deși ar fi încercat să ignore toamna, din prea multă murire, tocmai aceasta este cea care îi desfrunzește sufletul de toată plinătatea rostirii, cu dantelării și rotunjiri ale imaginilor atent selectate, pentru a transmite ceea ce cuvântul încă nu a plămădit. Dezgolind metaforele până la sângele trăirilor acestor poeme, schelele textelor rămân, în mare parte, sub forma unor catrene distribuite
BASORELIEFUL “MĂNĂSTIRILOR DIN GÂNDURI” A LUAT FORMA ACESTEI PRIMĂVERI de TATIANA SCURTU MUNTEANU în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372349_a_373678]