580 matches
-
să nu intru prea mult în considerații etimologice, precizez doar că pluralul -uri este de origine latină (tempora - timpuri, pectora - piepturi). Acolo unde cuvântul nu este moștenit din latină, pluralul este stabilit efectiv aleatoriu. Așadar, în condițiile acestei instabilități de desinență se ajunge la impunerea unei forme de neutru (cu plural -e sau cu plural -uri), în mod strict convențional, fără să existe vreo motivație logică sau etimologică. De aceea unele neutre se și află în variație liberă (anteturi/antete, maratonuri
De ce nu este recomandat să corectăm exprimarea celorlalți () [Corola-blog/BlogPost/338489_a_339818]
-
nu vei înțelege nimic. Or, aceasta necesită timp, voință și repetiție, pentru că - nu-i așa? - repetitio est mater studiorum. Și tare mă tem că un elev mediu de clasa a VIII-a nu-și va pierde vremea memorând tabele cu desinențe latinești pentru o materie periferică din orar. Ceea ce-ți rămâne deci, ca profesor, de făcut într-o oră pe săptămână este să le spui copiilor diverse istorioare și legende, să-i înveți niște proverbe ca Aquila non capit muscam
De ce sunt împotriva orei de latină la clasa a VIII-a. Consideraţii practice () [Corola-blog/BlogPost/338164_a_339493]
-
visuri EXEMPLE: Madrigalele/ madrigalurile sunt specii scurte, vocalice. Visele terifiante l au trezit din somnul adânc. Visurile proprii sunt realizabile. NOTA1: Lucrările normative admit o serie de substantive neutre cu două forme de plural, cu precizarea că structurile morfematice cu desinența în e sunt prioritare, iar cele cu desinența în uri sunt tolerate: chipie/ chipiuri, debușee/ debușeuri, madrigale/ madrigaluri, sau cu mențiunea că structurile în uri sunt prioritare, iar cele în e tolerate: ha¬macuri/ hamace, tuneluri/ tunele. Variantele duble de
DOUĂ MINUTE DE GRAMATICĂ PE ZI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379360_a_380689]
-
Visele terifiante l au trezit din somnul adânc. Visurile proprii sunt realizabile. NOTA1: Lucrările normative admit o serie de substantive neutre cu două forme de plural, cu precizarea că structurile morfematice cu desinența în e sunt prioritare, iar cele cu desinența în uri sunt tolerate: chipie/ chipiuri, debușee/ debușeuri, madrigale/ madrigaluri, sau cu mențiunea că structurile în uri sunt prioritare, iar cele în e tolerate: ha¬macuri/ hamace, tuneluri/ tunele. Variantele duble de plural rezultă din adaptarea diferită a acestor neologisme
DOUĂ MINUTE DE GRAMATICĂ PE ZI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379360_a_380689]
-
declinarea -’* provin din cele de declinarea -j** prin căderea lui j precedat de ì (i accentuat). ( ì-’ < ì-j) După modelul s. de declinarea -s***, pentru formarea acuzativului se înlătură terminația de N. sing. ’ și se alipesc desinențele s la sing. și n la pl. Cazurile oblice se obțin de la temele de acuzativ urmate de desinențele cazuale corespunzătoare. kofì’ (kofì’a) obl. kofìs- (kofìn-) s. m. coș (din împletitură) - din grecescul κοφίνι
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
̀-’ < ì-j) După modelul s. de declinarea -s***, pentru formarea acuzativului se înlătură terminația de N. sing. ’ și se alipesc desinențele s la sing. și n la pl. Cazurile oblice se obțin de la temele de acuzativ urmate de desinențele cazuale corespunzătoare. kofì’ (kofì’a) obl. kofìs- (kofìn-) s. m. coș (din împletitură) - din grecescul κοφίνι [ko'fini] kofì’ < kofìj < kofìjj < kofìji < kofìni titì
DECLINAREA -’ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372522_a_373851]
-
derivat: -dïr (-tïr) după a și ï, -dur (-tur) după o și u, -dir (-tir) după e și i. Temele verbelor formate se termină în consoana (r), verbele derivate încadrându-se în conjugarea turcească cu desinențele prez. -Vr (perf. -dV). Toate verbele derivate sunt integrabile în conjugarea rromă cu desinențele prez. -la (perf. -das). Alegerea conjugării ține de vorbitor. Verbele obținute exprimă acțiuni provocate - cineva provoacă, declanșează acțiunea, iar altcineva o execută. sïn/i
SUFIXUL CAUZATIV -DVR (-TVR) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372656_a_373985]
-
după o și u, -dir (-tir) după e și i. Temele verbelor formate se termină în consoana (r), verbele derivate încadrându-se în conjugarea turcească cu desinențele prez. -Vr (perf. -dV). Toate verbele derivate sunt integrabile în conjugarea rromă cu desinențele prez. -la (perf. -das). Alegerea conjugării ține de vorbitor. Verbele obținute exprimă acțiuni provocate - cineva provoacă, declanșează acțiunea, iar altcineva o execută. sïn/ïr, -dï a se lehămeti sïndï r- a lehămetesi
SUFIXUL CAUZATIV -DVR (-TVR) de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372656_a_373985]
-
i)bo sunt cele mai multe. Merită să precizez faptul că în dialectul carpatic consemnat de Alexandru Ruja nu există un sufix care să indice pluralul substantivelor abstracte. În dialectul consemnat de acestă formă de plural a substantivelor abstracte se formează cu ajutorul desinenței de plural a substantivelor masculine și feminine -e de la cazul Nominativ: sg. ćälibo "plăcere">pl. ćälibe "plăceri"; sg. xanamikipo "alianță">pl. xanamikipe "alianțe"; sg. xanăribo "adunare">pl. xanăribe "adunări"; sg. xanjibo "mâncărime">pl. xanjibe "mâncărimi"; sg. xarpibo "fărâmitura">pl. xarpibe
MIJLOACE DE ÎMBOGĂȚIRE A VOCABULARULUI ÎNTÂLNITE ÎN DIALECTUL CARPATIC CONSEMNAT DE ALEXANDRU RUJA ÎN DUMBRĂVENI, JUDEȚUL SIBIU de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372651_a_373980]
-
de indicativ prezent vechi, precedate de conjuncția te “să”, respectiv de particula kam “va”, iar cele de conjugarea “turcească” le imită, construindu-le de la formele de indicativ prezent. La p. III sg., III pl. și II pl. întâlnim variante ale desinențelor personale. (p. III sg.: -sin, -sïn, -sun p. III pl.: -sinler, -sïnlar, -sunlar p. II pl.: -sinler, -sïnlar, -sunlar) Aceste variante provin dintr-o altă modalitate de realizare a conjunctivului prezent al verbelor, preluată
CONJUNCTIVUL PREZENT TURCESCOID de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373050_a_374379]
-
își înălța aritmic capul bolborosind scuze, probabil că nu le mulțumește îndeajuns generoșilor trecători sau enoriași care împărțeau, în dreapta și în stânga, „boțuri” de colivă învelite în hârtie velină ca să nu se scurgă pasta de zahăr, untedelemn și alte siropuri și desinențe ce compun gramajul umilinței... Dacă nu o fi fost cumva o simplă părere, cred că ne-am întâlnit pentru o fracțiune de secundă privirea, totul apoi petrecându-se în mintea fiecăruia, dacă ne-am recunoscut sau nu. Cred că am
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369272_a_370601]
-
o poezie de pură incantație. Conachi a scris o retorică poetică de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un „fals tratat de gramatică”, unde studiază trecerea nudurilor prin adverbe, mișcarea doamnelor prin (sau în) morfeme, sufixe și desinențe. Horia Zilieru are curajul de a rămâne un calofil, în accepțiunea elevată a cuvântului. [...] Toate aceste prea frumoase podoabe lexicale, din care sunt alcătuite imagini laborioase, îl recomandă pe Horia Zilieru altui veac, cu limba ceremonioasă și haine incomode. [...] Darul
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
numeroase situații de topica limbajului mimico‑gestual; - dezacorduri frecvente între părțile de propoziție sau părțile de vorbire (dezacorduri între subiect și predicat, substantiv și adjectiv, verb și complement etc.); - absența sau folosirea incorectă a prepozițiilor și conjuncțiilor; - utilizarea incorectă a desinențelor, respectiv a sufixelor și prefixelor; - predispoziție către exprimări în construcții simple, fără prea multe sinonime, redundante din cauza unui vocabular activ destul de sărac. Față de copilul auzitor care învață vorbirea în mod spontan (pe baza imitării modelelor verbale pe care le întâlnește
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
ar trebui să țină seama de asemenea idiosincrazii, având obligația să prezinte realitatea literară așa cum a fost aceasta, cu luminile și umbrele ei. 3.3. Precizia Constă În utilizarea unei terminologii de specialitate. Astfel, lingvistul va folosi noțiuni precum afixe, desinență, diateză, flexiune, morfem, În timp ce istoricul va utiliza frecvent cuvinte ca areal, cruciadă, eră, front, independență, ofensivă, ca să nu mai vorbim de alte domenii (medical, geografic etc.). 3.4. Unitatea Se obține prin folosirea terminologiei de specialitate consacrate În domeniul respectiv
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Bravo, Casaubon, o să-ți refacem și contractul dumitale, ești un colaborator prețios. Și pune, pune Cabală și calculatoare. Calculatoarele se fac din siliciu. Sau nu?” „Dar siliciul nu-i un metal, e un metaloid”. „Ei, acu’ mă iei subtil cu desinențele? Și mai ce e, rosa rosarum? Calculator. Și Cabală”. „Nu e metal”, am insistat. Ne Însoți până la ușă. În prag Îmi spuse: „Casaubon, munca de editor e o artă, nu e o știință. Să n-o facem pe revoluționarii, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de exemplu va monitoriza numărul de ocurențe conotate peiorativ pentru a califica un articol de ziar ca xenofob sau rasist sau antisemit. PARADIGMĂ (opus lui sintagmă) În gramatica tradițională, paradigma este ansamblul formelor flexionare ale unui morfem lexical combinat cu desinențele sale cazuale sau verbale (declinarea unui substantiv sau conjugarea unui verb); în lingvistica modernă paradigma este constituită din ansamblul unităților legate printr-un raport virtual de substituție. PARADIGMATIC (opus lui sintagmatic) În fiecare punct al lanțului vorbirii (axei sintagmatice) are
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
au putut ști dacă și aspectul popular al limbilor respective prezenta aceeași organizare și precizie paradigmatică. Treptat însă, îndeosebi prin opiniile lui Rasmus Chris-tian R a s k, concepția s-a schimbat prin evidențierea faptului că o flexiune simplă, cu desinențe mai puțin nume-roase, este mai avantajoasă în raport cu una foarte complicată, pentru ca apoi August S c h l e i c h e r să specifice că pierderea formelor flexionare este compensată de un progres în sintaxă și în stilistică (deși
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cînd se produce o schimbare a limbii și se trece de la o limbă la alta sau de la un tip lingvistic la altul, trebuie avută în vedere și producerea unor înlocuiri. Astfel, dacă latina avea un sistem cazual bine reprezentat de desinențe, avea deseori și posibilități de a exprima valori precum cele de genitiv sau de dativ cu ajutorul prepozițiilor și cu substantivul în cazul ablativ. Cînd sistemul desinențial s-a dezorganizat prin pronunțarea slabă (sau nepronunțarea) consoanelor finale, a căpătat importanță primordială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
afla cum au fost înlocuite faptele vechi. Chiar în cazul unor schimbări în limbă situația poate conduce la o astfel de încercare; limba franceză actuală cunoaște în cazul conjugării verbale folosirea obligatorie a pronumelui subiect pentru a marca persoana, fiindcă desinențele, deși păstrate în grafie, nu se mai pronunță. Se pune problema găsirii unei explicații a situației, a ajungerii la nepronunțarea desinențelor și la obligativitatea pronumelor, explicație ce poate fi găsită în adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
încercare; limba franceză actuală cunoaște în cazul conjugării verbale folosirea obligatorie a pronumelui subiect pentru a marca persoana, fiindcă desinențele, deși păstrate în grafie, nu se mai pronunță. Se pune problema găsirii unei explicații a situației, a ajungerii la nepronunțarea desinențelor și la obligativitatea pronumelor, explicație ce poate fi găsită în adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză. Se constată în acest sens că, pe de o parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nepronunțarea desinențelor și la obligativitatea pronumelor, explicație ce poate fi găsită în adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză. Se constată în acest sens că, pe de o parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce neerlandeza (flamanda și olandeza) are obligativitatea folosirii pronumelui, dar lipsesc desinențele. Ca atare, modelul germanic al obligativității pronumelui pe lîngă verb s-a extins asupra francezei și, cît desinențele se pronunțau, marcarea persoanei se realiza pleonastic, pentru ca, apoi, să
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adstratul germanic, manifestat deosebit de intens, care caracterizează limba franceză. Se constată în acest sens că, pe de o parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce neerlandeza (flamanda și olandeza) are obligativitatea folosirii pronumelui, dar lipsesc desinențele. Ca atare, modelul germanic al obligativității pronumelui pe lîngă verb s-a extins asupra francezei și, cît desinențele se pronunțau, marcarea persoanei se realiza pleonastic, pentru ca, apoi, să rămînă suficientă numai cea pronominală. Din nou se poate constata imposibilitatea de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, germana marchează persoana atît prin pronume, cît și prin desinență, în vreme ce neerlandeza (flamanda și olandeza) are obligativitatea folosirii pronumelui, dar lipsesc desinențele. Ca atare, modelul germanic al obligativității pronumelui pe lîngă verb s-a extins asupra francezei și, cît desinențele se pronunțau, marcarea persoanei se realiza pleonastic, pentru ca, apoi, să rămînă suficientă numai cea pronominală. Din nou se poate constata imposibilitatea de a se evita o perspectivă a trecerii de la ceva vechi la ceva nou. Din aceste motive, dacă este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
-i valoare semnificativă și determinînd-o să poarte o diferență conceptuală. În principiu, este vorba, deci, de o opoziție de forme care rezultă din evoluția fonetică. Astfel, din lat. frater (acuz. fratrem, abl. fratre) a rezultat rom. frate, iar, prin preluarea desinenței -i de la declinarea a II-a , devenită specifică pentru substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
analitică, fenomen remarcat, în spațiul romanic în evoluția de la latină la limbile romanice, îndeosebi în cazul numelui; la verb, așa cum arată Eugen Coșeriu, caracterul sintetic al flexiunii rămîne totuși pronunțat prin refacerea în fiecare limbă romanică a unui sistem de desinențe proprii 215. Antoine Meillet credea însă că evoluția limbilor implică în general trecerea de la sintetic la analitic și în cazul verbului, acest fenomen ilustrîndu-se prin faptul că pronunția franceză a renunțat de cele mai multe ori la marcarea diferențierilor personale prin desinențe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]