160 matches
-
încearcă să cucerească fata vrăjind-o cu mintea și viziunea lui. Într-o zi, garda lui vine și-mi lasă o mostră din scrierile lui, un nou poem pe care l-a compus în noaptea precedentă. El vrea comentariile mele. Despăturesc hârtia și aud cum îmi cântă inima. Muntele. Îmi bicuiesc calul care deja gonește și nu descalec Când privesc înapoi, cu mirare, Cerul e la trei picioare depărtare. Muntele. Marea se prăvălește și fluviul fierbe Cai nenumărați galopează, Ca nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pernă. Nu aveam destul curaj să deschid pumnul, dar când m-am hotărât am văzut că era o foaie de hârtie împăturită. Deodată mi-am adus aminte de foaia de calendar pe care mi-o dăduse tânărul din REM. Am despăturit-o. Era data de 3 mai 198... Pe spate - un articol despre istoria filatelici, cules cu litere mărunte. Am păstrat până azi foaia aceea, în curând, de altfel, vor fi zeci de mii de astfel de file identice, probabil că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o cârciumă care se cheamă „La trei șoareci orbi“. Apartamentul Dianei era plasat în apropiere de aceasta, pe o stradă liniștită, cu imobile de două etaje și terase. Se afla deasupra unei prăvălioare de pânzeturi irlandeze, în care un bătrânel despăturea ștergare mari, albe, pentru uzul rarilor mușterii. Perimetrul în care se învârtea acum George era presărat nu numai cu îmbrăcămintea Dianei, cu „corsetele“ ei și cu alte articole vestimentare pe care le călca în picioare, ci și cu alte bunuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din pricina ei o să sufăr toată viața mea de acum înainte.“ — Ah, Tom, am uitat! Am adus rochia lui Judy Osmore. Uite ce minuni am făcut! Mă rog, nu-i chiar perfectă, dar arată destul de bine. Gabriel scoase rochia și o despături. Veniseră cu toții la Belmont și ședeau în salon, cu câte un pahar. Adam care se repezise până la Como ca să-l aducă pe Zet, nu se întorsese încă. Gabriel salvase rochia. Rupturile de la umăr, care-l speriaseră atât de tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-te la masă, să mănânci și să bei vinul cela, ca să-ți prinzi sufletul. Doar ai bătut atâta cale... ― Mulțămesc frumos, conașule, pentru bunătate, cî la matali, când intru, mă sâmt ca șî în chilia noastrî di la mănăstire... Am despăturit hârtia scoasă de Sevastița din năframă și m-am tras mai către fereastră. Literele îmi fugeau prin fața ochilor precum frunicile în mușuroi. Eram prea pornit să aflu totul dintr-o ochire. În cele din urmă, m-am adunat și am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
coșcovită, petele tufelor de oțetari și cei doi plopi singuratici ― nu v-am spus până acum că sânt doi plopi în spatele magaziei? ― am răsuflat ușurați. Aproape de peron, pe jumătate îngropată în praf, am găsit o foaie de hârtie murdară. Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după care am azvîrlit-o. Nu era decât o listă de trenuri anulate. Numai cifre. Am trecut repede prin sala de așteptare și prin celelalte încăperi. Totul arăta cum știam. Nu se clintise nici un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ești gata, trage. Mark Schluter își împinse înainte pelvisul. Membrele i se agitau ca aripile unei mori de vânt mici. Scoase din buzunarul jeanșilor un bilețel mototolit. La vederea sa, sora lui gemu din nou. Mark fixă aparatul cu privirea. Despături hârtia și i-o dădu lui Weber. Cu un scris disperat, tremurător, aproape invizibil, cineva mâzgălise: Sunt Nimeni, dar în Noaptea Asta, pe North Line Road, DUMNEZEU m-a îndrumat la tine ca să Trăiești și să aduci și tu înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei se etala următorul mesaj dactilografiat: Expediază pe Venus corpul lui Gosseyn II și depune-l, cu unul din roboplanele tale în pădure, în apropierea locuinței lui Prescott. Când va ieși de acolo, îl vei prelua din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de această notă. Gosseyn ridică fila și o despături. Pe albul hârtiei se etala următorul mesaj dactilografiat: Expediază pe Venus corpul lui Gosseyn II și depune-l, cu unul din roboplanele tale în pădure, în apropierea locuinței lui Prescott. Când va ieși de acolo, îl vei prelua din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
dintr-un dosar și lunecă pe podea. Talc nu observă avionul, era doar unul din multele care intraseră plutind prin fereastra lui cu câțiva ani în urmă. În timp ce ateriza, fata îl ridică și văzând ceva scris pe coala gălbuie, îl despături: Talc: Ai fost găsit vinovat că ai indus în eroare și ai pervertit tineretul. Te condamn să fii spânzurat de testiculele tale subdezvoltate și lăsat să mori. ZORRO Fata mai citi o dată mesajul scris cu creion roșu și, profitând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Da-ntr-un fel ai și tu dreptate, Watson. Lucrurile po’ fi și mai rele. Dac-aș fi-n locu’ mutrei alea grase? Oare ce-o să se-ntâmple cu unu’ ca el? * Domnul Levy se așeză pe divanul galben și despături ziarul care era distribuit pe coastă, în fiecare dimineață, pentru cei care plăteau un abonament mai mare. Era minunat să aibă divanul numai pentru el, dar dispariția domnișoarei Trixie nu era de ajuns ca să-i însenineze spiritul. Nu închisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era singurul care primea scrisori de la scriitori celebri. L-am Întrebat: „Ai văzut scrisoarea pe care am primit-o? - Da, da, am văzut-o În corespondența de azi-dimineață“. A trebuit să scot eu Însumi scrisoarea din plic și s-o despăturesc pentru ca el să consimtă să arunce o privire: „Nu vrei să citești?“. O recitisem de cîteva ori și l-am văzut pe tata citind-o atît de rapid Încît m-am Întrebat dacă avusese timp s-o priceapă. A Împăturit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
asupra lui Boria. Intră cu ușurintă în broască și cutia se deschise. Înăuntru dădu peste o coală de hîrtie ivorie atent împăturită. Porfiri duse hârtia la nas fără să o desfacă și simți o aromă pe care o recunoscu. O despături și citi un bilet scris de mână: Îți aduci aminte de vară? Îți amintești ziua când ne-am întâlnit în Parcul Petrovski vara care a trecut? Îți amintești de locul de lângă lac, de luminișul înconjurat de mesteceni? Cum ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
peste husele de plastic de pe mobilier, de pe chiuveta din bucătărie și din baie, de pe pat, de peste tot. Toate miroseau a nou. Simți că i se Închid ochii de oboseală și În cele din urmă cedă. Se Întinse pe pat, Îmbrăcată. Despături cuvertura subțire ca o coală de hârtie și Încercă să se Încălzească sub ea. Se strădui să se liniștească, imaginându-și rulota văzută de foarte sus, din cer, ca o pată mică, și pe ea Înăuntru, un punctuleț minuscul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe Endō scuturându-se de durere și i-a zărit licărirea de tristețe din priviri - asemănătoare cu cea a unui animal încolțit -, inimosul Gaston și-a retras nesăbuit mâna. Endō și-a șters gura cu o batistă albă, apoi a despăturit batista și a examinat-o la lumina brichetei. În salivă se vedeau firicele de sânge ca firul de mătase. Endō privea sângele. „Omul acesta e bolnav“, gândi Gaston. S-a întors cu spatele la ușă și și-a amintit, cu compasiune, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din Pacific, se așteptase să vadă un om mai bine făcut, dar s-a înșelat. Omul a rămas în prag. Gulerul chimonoului nu era bine aranjat la spate, așa că îi distingea și coastele. Și-a scărpinat picioarele murdare, apoi a despăturit o bucată de hârtie, pe care i-a întins-o lui Endō ca să o privească, rămânând cu degetul fixat pe un pasaj. Endō s-a aplecat și a studiat hârtia. Kobayashi i-a explicat ceva, cu un zâmbet servil pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
motiv anume, am decis să i-o arăt lui Adeodato. I-am întins desaga fără să-i spun de ce. El i-a desfăcut baierile și a scos afară legătura de piele pe care eu n-o cercetasem până atunci. A despăturit-o și s-a uitat la bucata de lemn lat cât degetul mare și lung de două palme. - Ce e asta? a întrebat, arătând un sul mic de papirus prins de lemn cu un fir roșu. - Nu știu, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu fierbințeală, mi-am băgat mâna în buzunar și am pipăit fotografia tatei, încă nu întâlnisem pe nimeni care să fi lucrat la Canal, m-am uitat la muncitorul pe nume Traian, am văzut cum scoate o foaie de hârtie, despăturind-o și uitându-se la ea o vreme, apoi a ridicat o sapă de jos, s-a dus agale până la capătul terenului, și a înfipt-o, lângă poartă, în pământ, am măsurat, a strigat către muncitorul pe nume Feri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și să lase fluxul să-i Înece pe amîndoi, Înainte de a-i lua cu el departe. Strecurîndu-și mîna În aceea a fratelui ei, descoperi petecul de hîrtie pe care pumnul lui Îl ținea strîns. Îl desprinse cu delicatețe și-l despături. Lectura bilețelului scris În dialect breton o Îngrozi: Pentru Marie, Cel de Sus va judeca. Din miezul stîncii sîngele va picura, Iar lumina brusc va apărea. 3 Stéphane Morineau forță mașina de teren 4x4 pentru a depăși mai ușor suta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
priviri în mulțime, dar nu-l văd nicăieri. Trish se află la câțiva metri în dreapta mea, într-un taior de culoarea fuchsiei, și-mi face semn cu mâna frenetică. Eddie e lângă ea, cu o cameră video în mână. Îmi despăturesc fără grabă declarația și o netezesc. — Bună dimineața, spun în microfon, cu glasul încordat. Sunt încântată să vă pot împărtăși această veste minunată. După ce am primit o ofertă extraordinară din partea celor de la Carter Spink, mă voi întoarce astăzi la firmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întinsă, spre câmpurile cultivate, spre lanurile de orez din depărtare și spre acoperișurile de paie. Nici un suflet de om. Nici un semn de viață omenească. Doar niște vulturi zburând jos. De câtva timp, nu se mai auzeau împușcături. Totul părea liniștit. Despăturiră din nou harta. — Sergent, cum se numește satul ăsta? — My-Lai. — Prieten sau dușman? Sergentul ridică din umeri. Întrebarea era prostească. Cine putea ști unde sunt prietenii și unde, dușmanii? Nimeni n-a știut-o niciodată. — E în regulă. Desfășoară-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un târziu, Ambrogiani se Întinse În față și deschise torpedoul. Începu să scotocească prin teancul de hărți de acolo până când scoase În cele din urmă una afară. — Ai timp? Întrebă el. — Da. Cât durează se ajungem Înapoi? În loc să răspundă, Ambrogiani despături o hartă și-o Întinse În fața lui, sprijinită de volan. Cu un deget gros, cutreieră harta până ce găsi ceea ce căuta. — Aici este. Lacul Barcis. Degetul său șerpui la dreapta pe lac și apoi o tăie brusc În jos Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de hîrtie fragilă, ori este știut că nimic nu se dizolvă, nu se dilată, nu se deformează mai ușor decît un text scris cu cerneală pe o foaie de hîrtie fragilă în contact cu umiditatea și cu căldura. Înainte de a despături acel bilet care îmi ardea degetele am mai privit o dată în jur, mai mult pentru a mă izola de toți acei oameni adunați acolo probabil nu fără o anumită inten ție... oare nu-mi spusese domnul Courtois că eu urma
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dorea să se facă remarcat... Vocea lui Paul răsuna mai puternic decît toate celelalte, dar se distingea prin prestanță și vocea fratelui meu care îi explica unui vagabond pe nume mimil de cîte feluri sunt hamburgerii la new York. am despăturit cu infinită grijă biletul, în lumina unui soare blînd aflat la apus, și am citit următoarele cuvinte : Moartea n-ar trebui să lase ferestre deschise după trecerea ei. 73. s.o.s. transmit acest mesaj fără prea multă speranță, dar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în avans, și abonamentul Radio-TV. Aduse vorba asupra unei liste cuprinzând persoane distinse și extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit și cărora, o dată reântâlnite, în opinia sa, n-ar trebui să li se oprească salutul lor, al ambelor surori Stamatescu. Despături cu distincție pomelnicul. Citi, cu apretată dicție, o toropitoare serie de nume, golite parcă, într-un chip ciudat, de noblețele lor și, cu atât mai mult, neimpunîndu-se memoriei lui Pink Floyd prin ceva. - Sir Keith Sinclair Allingworth!... - Desigur, desigur, admise
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]