238 matches
-
ierburi de mare, la împachetările cu nămol, la toate chestiile haioase care se fac cu alge! OK, mi-am spus morocănoasă, de parcă n-aș fi vrut să-ncetez cu plânsul de milă. Fără prea mare tragere de inimă, mi-am despachetat câteva lucruri. Asta până când am descoperit că dulapul și așa micuț era plin până la refuz cu hainele lui Chaquie. Așa că, în speranța că voi întâlni ceva celebrități în grupul lui Josephine, mi-am refăcut machiajul și m-am forțat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o lăsăm pe Lucy să aleagă prima, iar ea optează pentru Stan și Bran, la capătul holului. Tom îl ia pe Buster, iar eu sfârșesc la mijloc, cu Groucho, Harpo, Chico, Zeppo și Margaret Dumont. Primul contact cu împrejurimile. Imediat ce despachetăm, ieșim să vizităm celebra peluză a lui Stanley. Timp de câteva minute, cad pradă unei avalanșe de senzații schimbătoare. Iarba moale, îngrijită, sub picior. Bâzâitul unei muște verzi pe la ureche. Mirosul de iarbă. Mirosul tufelor de caprifoi și liliac. Lalelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Dar, când deschid ușa de la intrare, Suze stă pe jos în hol și face un pachet. — Bună! zice. Ți‑ai luat pantofii? — Da, spun veselă. Sigur că da. Mărimea potrivită, totul e la fix. — Să‑i vedem, atunci! — Să‑i... despachetez, zic în treacăt, și mă îndrept spre camera mea, încercând să arborez un aer relaxat. Dar știu că par vinovată. Chiar merg ca un om vinovat. — Bex, zice ea brusc. Ce mai ai în sacoșă? Acolo nu e o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Deci, zice el, întorcându‑se în cameră. Nu știu ce ai vrea să facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi bine să despachetăm, mai întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce‑ar fi să mergem să bem ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se în cameră. Nu știu ce ai vrea să facem... Se duce la valiza lui și o deschide cu un clic - și văd mai multe cămăși frumos aranjate, călcate de menajera lui. Cred că ar fi bine să despachetăm, mai întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce‑ar fi să mergem să bem ceva și să despachetăm mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
întâi... — Să despachetăm! Categoric, zic veselă. Mă duc la valijoara mea și mă joc cu încuietoarea ei, fără s‑o deschid. Sau... spun, de parcă tocmai atunci mi‑a venit ideea - ce‑ar fi să mergem să bem ceva și să despachetăm mai târziu! Genial. Coborâm și ne facem criță, iar mâine dimineață o să mă fac că sunt adormită și o să statu în pat până îmi vine bagajul. Slavă Cerului. O clipă am crezut că... — Foarte bună idee, spune Luke. Mă schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
hârtie doriți? zice doamna mai în vârstă, zâmbind larg. Vă puteți de asemenea alege și tipul de panglică și alte ornamente. La naiba. O s‑o împachetez. Costă doar 7,50 dolari; și o să fie frumos să am ceva de despachetat când mă întorc la hotel, nu? — Da! zic și‑i zâmbesc la rândul meu. Aș dori hârtia aceea argintie, vă rog, și niște panglică roșie... și un mănunchi din acesta de fructe de pădure argintii. Doamna ia hârtia și începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la ora șapte și jumătate dimineața. Doamna Mao îl primește într-o vilișoară înconjurată de Lacul Hang-zhou. Se află într-un salon cu acoperiș de sticlă, unde face poze la trandafiri. Dr. Li își șterge spâncenele și începe să-și despacheteze echipamentul. Ea îl oprește. Am trimis după tine ca să-mi răspunzi la o singură întrebare. Ce ai făcut ca să-l vindeci pe Mao? Degetele bărbatului încep să se joace nervos cu fermoarul de la trusa medicală. Vezi tu, doctore, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
plecați, eu fiind plecat cu mașina, de fapt, cu tirul! Mașina mea era un tir pe care-l primisem cadou de ziua mea, când l-am vèzut prima datè, atunci când mi l-a adus tata și m-a ajutat sè-l despachetez nu mi s-a pèrut nimic mai frumos pe lumea asta decât perspectiva de a mè face șofer de tir când voi fi cu adevèrat mare, Oare de ce nu mi-am urmat visul, sè mè fi fècut șofer de tir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cu spatele la ei, Îl puteam vedea cum scoate un pumn Întreg de pastille, Înfășurate atent de mama În hârtiuțe și amestecate neglijent de el cu firimituri uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pentru sărbătorirea veștilor, fusese trimis la post cu treizeci și cinci de borcane cu murături făcute de mama lui în persoană, destul cât să îi ajungă pentru doi ani de serviciu! Sperase să ajungă acasă în liniște, cu bucătarul și șoferul, să despacheteze, să exploreze... iar acum... O pată neagră la dosar? La ce bun prea multe griji? Cine credeți că era secretarul acesta care îi dădea toate sfaturile acestea bune într-o cascadă de cuvinte? Era domnul Gupta, cel din zilele oficiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dinafară și era frumoasă și pe dinăuntru. Ca să nu mai spunem organizată, calmă și întotdeauna îmbrăcată ireproșabil. Pe scurt, Caitlin era tot ceea ce Susan nu era. Cu un zâmbet trist, Susan a cărat sacoșele în bucătărie, a început să le despacheteze și să le îndese în dulapurile deja sufocate de cumpărăturile încă virgine, făcute sub imperiul unor atacuri de panică: alune murate, praf pentru blat de tort și pliculețe de ceai de Echinacea, despre care Nick zicea că au gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de turiști - unii căpătaseră deja un bronz auriu, alții erau așa de palizi, încât arătau de parcă erau vineți. Diseară, la bar, pe mulți o să-i doară nasurile și umerii de la soare, s-a gândit femeia surâzând, în timp ce-și despacheta geanta de voiaj în care avea haine cât pentru două zile. Apoi Alison s-a uitat la ceas. Era ora cinci. Luca trebuia să se întoarcă în orice secundă. Iubitor de căldură așa cum era, Alison și-a dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cu subînțeles. După mine, Daisy cam exagerează, dar e conștientă că își poate permite. Vanessa rămâne fără replică, iar pomeții ei perfecți se acoperă cu două pete roșii, ca la clovni. De fapt... zice Daisy, ar trebui să termin de despachetat. Finn, iubitule, hai sus să-mi arăți din nou unde e camera noastră. Am lăsat toate hainele aruncate pe pat și nu trebuie să se șifoneze... Îi face cu ochiul. Finn nu e nici pe jumătate atât de priceput pe cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
spăl pe cap. Prezența lui Daisy la discuția noastră va duce cu siguranță la înrăutățirea situației. Deocamdată ne privim fix, cu multă dușmănie. — Îți sugerez să-ți iei lucrurile de pe patul meu, nu mă las eu. Intenționez să termin de despachetat. Zic asta pentru că e timpul să-i dau un ultimatum și, strategic, vreau s-o implic pe Daisy în dispută. În acest moment, Baby Thompson face o greșeală tactică! — O să-i spun Vanessei, mă anunță ea vizibil înfuriată. De obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
toate părțile. Unul singur s-a încăpățânat pe aragaz, concentrat să adulmece nu știu ce. Sabina a rămas nemișcată într-un picior. Eu m-am apropiat tiptil de aragaz cu un papuc în mână și zbanggg! Degeaba, lighioana sărise la timp. În timp ce despachetam, am primit un telefon. Era mătușă-mea, tanti Cucu. Mi-a comunicat sec că Gigi, puradelul familiei Zane, era la poliție. Împreună cu niște prieteni, atacase stația de benzină din Băneasa. Lovitura fusese hollywoodiană: își trăseseră cagule pe țeste, apoi unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Vocea prezentatoarei este entuziastă, șfichiuitoare, plină de vervă și fericire. Sabina o întreabă pe tanti Cucu ce vrea să mănânce: ia taci! Ia taci! Mamăă ce ceas și-a luat ăsta! După știri, mătușă-mea se repede în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hai să vedem ce ne-a pus mama de-acasă. Eu știu ce mi-a pus că a alergat ieri după un pui, ăl mai mare, toată ziua. Nu s-a lăsat până nu l-a făcut friptură. lată-l, despachetează puiul. — Mie mama nu mi-a pus pui, că n-am curte ca să ținem păsări. Locuim la bloc, așa că mi-a pus șuncă, brânză, ouă. — Numai bine. Mâncăm mai întâi de la tine și pe urmă ne ospătăm cu puil. E
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de căldură și de oboseală și de stat la rând. Avem repartiție la o vilă bună. Tu la camera 2 la parter, eu la camera 5 la etaj. S-au îndreptat spre vilă și-au luat locurile în primire. Au despachetat, s-au spălat și s-au odihnit, fiind obosiți de pe drum, mai ales că orele de plajă trecuseră când au ajuns în stațiune. Și-au dat întâlnire către seară, să meargă la cină împreună. Până a adormit, pe Alexandru îl
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Atunci vrei să stai aici? Sau poate preferi să te cațări pe stânci? De ce ții neapărat să-mi faci un program? Te rog nu mă mai sâcâi. Gabriel făcu o mutră jignită (înnebunitor de enervantă pentru Brian) și continuă să despacheteze diversele obiecte rituale, care întotdeauna alcătuiau baza materială a excursiei familiei Brian McCaffrey. Brian se întrebă în sinea lui: „De ce nu țin să-mi fac plimbarea pe uscat, ca de obicei?“. Răspunsul era teribil, îi era teamă că Gabriel ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îngrozitor. — Numai să-mi fac valiza, spuse Tom. Alergă pe scări, în dormitorul lui și închise ușa după el. Camera i se părea acum tristă, cu toate lucrurile lui zvârlite care încotro și cu valiza căscată, valiza pe care o despachetase cu atâta bucurie la venire. Camera cu vedere spre oraș, pe care o alesese când se mutase aici, cu atâta vreme în urmă, într-o eră anterioară, când fusese tânăr și fericit și inocent și liber! Își trânti lucrurile claie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lacrimi se vărsau În fața lui Julius; bărbații Încercau să le calmeze spunîndu-le că nu se Întîmplase nimic, că tot răul e spre bine, că de fapt avuseseră noroc, scăpaseră de Palomino. Julius se gîndi că n-ar fi rău să despacheteze tabloul și să-l arate tuturor. A fost o idee nefericită, căci, de Îndată ce și-a văzut portretul, Vilma izbucni pentru a nu știu cita oară În plîns amintindu-și că acum fața ei era numai zgîrieturi. Și că avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întotdeauna o felicită pentru noile achiziții și-l și vedea cu paharul În mînă povestindu-le prietenilor și invitîndu-i: veniți să admirați ultima achiziție a soției mele, achiziția anterioară Îi plăcuse foarte mult: „Inutilă, dar minunată!“, a exclamat cînd ea despachetase vioara purtînd semnătura unui erou al independenței latino-americane. Susan ajunse fericită la palat și trimise să-i cheme pe Celso și Daniel, ca să dea jos ușa pe care o adusese pe capota automobilului. Avea să-i supravegheze, era nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prin care trebuia să rătăcești ani în șir ca să găsești ieșirea. Apartamentul lor era rece și în dezordine. în perioada războiului fusese închiriat unor străini, iar așternuturile și bibelourile fuseseră încuiate în dormitorul din spate. în timp ce mama și tatăl lui despachetau și schimbau lenjeria, el își trecu în revistă vechile cărți, găsindu-le plicticoase și copilărești. — Cît o să treacă pînă o să revenim la normal? își întrebă el mama. — Ce înțelegi prin normal? — Știi tu, pînă ne așezăm la casa noastră. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zoroastrieni. ai fost, cât ai fost, de două-trei ori pân’ la Istanbul, ce ai văzut, frate, în avion? Ce făceau femeile noastre? Să îți amintesc? Că le-am și filmat! — Ei, făceau! Nu făceau nimic chiar atât de grav! Se despachetau din vălul islamic, ca să- și ia minijupe de plastic, pantofi roșii cu toc și alte zorzoane! Le-am văzut, și ce? Te-ai gândit cum e să-ți petreci o viață sub o pânză de doliu? De luni până
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]