166 matches
-
din nuvela lui Negruzzi este complet diferită de a celui din poemul lui Pușkin. "Coconul Andronache s-a închis în cabinetul său, unde după ce mult trăsni, plesni, blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare ca să-și pearză liniștea, în desperarea sa apucă un pistol, îl încărcă și apoi se puse pe gînduri." Autorul nu spune ce gînduri negre treceau prin mintea soțului înșelat. Poate că se gîndea să-l provoace la duel pe amant, chiar dacă - într-o primă fază - l-
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
utopii, vom fi devenit, oare, liberi? Iată ce afirma Ion D. Sîrbu, profund cunoscător al caracterului românesc: "Dacă iadul e pardosit cu utopii, raiul nostru valah e alcătuit din libertatea de a putea râde, bârfi, critica, amestecând lacrima cu veselia, desperarea cu nădejdea și frica de curaj cu curajul fricii..."
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
la rugina timpului, la chemările de sirenă ale dispariției, conștient încă de sine, glăsuitor, suitor și coborâtor de scări fără ajutoare. Se excludeau, prin urmare, cauza patologică, uzura, ultragiul anilor, ravagiile unui eu neiubit și neîndestulat, microbii, virusul, filosofii ale desperării sau neantului. Vreo subită dorință de a afla cum se înfățișează tărâmul cellalt. Apetituri suicidare... Și iată că, într-o noapte când, după ingurgitarea de hapuri naturaliste, se putea afirma că dorm, pe când visam, tradițional, că bicicletei mele, pe care
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
dați afară (aceasta este realitatea legii strâmbe, care nu obligă Statul actual să le asigure adăpostul mai departe și nici vreo slujbă)1). De asemenea, nivelul și frecvența sărăciei au crescut, multe mame își abandonează copiii în maternități, se adaugă desperarea șomajului și dezbinarea soților, familiile se descotorosesc ușor de puștii care vor să-și ia lumea în cap, "Organele" Statului (ale "Partidului" au dispărut) nu mai intervin în viața particulară, să pună capăt violenței față de copii; se nasc copii "liberi
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
excitație morală merse și la Conțescu, pe care nu-l găsi (acela plecase pentru vreo patru zile la Vălenii-de-Munte), aflând în schimb pe soția acestuia, Paulina, sora lui Hergot. Aceasta îl trimise la Hergot. În treacăt fie zis, cu toată desperarea, Gonzalv nu se putu dispensa de a chestiona pe doamna Conțescu în privința sănătății soțului ei: - Nu e oare o imprudență să plece așa curând după o boală gravă? - Doctorul zice să nu. Gonzalv strâmbă din nas aproape scandalizat; din întîmplare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Pascal (Ioanide: "Și asta e tot din auzite, Tudorel n-a pus mâna pe opera lui Pascal".), și o șansă de câștig. Singura purtare fatală ar fi completa inerție. £Unul dintre tinerii noștri doctrinari zice că suntem "pe culmile desperării", îndreptățiți a încerca orice. Chiar inconsecvența e scuzabilă, bineînțeles când e o contradicție colectivă, nu o defecțiune personală, și s-a discutat în cercul nostru dacă în caz de înfrîngere n-ar fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că suntem "pe culmile desperării", îndreptățiți a încerca orice. Chiar inconsecvența e scuzabilă, bineînțeles când e o contradicție colectivă, nu o defecțiune personală, și s-a discutat în cercul nostru dacă în caz de înfrîngere n-ar fi valabilă (la desperare) și aventura comunistă, pe care, având în vedere concepția noastră, a inegalității funciare în lume și a iraționalismului, o considerăm ca inacceptabilă. Dar tocmai fiindcă e inacceptabilă, în cazul nostru e o salvare din naufragiul pe neantul banalului. Ne-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
neprielnice pentru creație. L-am auzit de atâtea ori spunând că în alte țări mai înaintate perfecțiunea artelor l-ar demoraliza. Recunoaște și el că succesul în artă e problematic. În țară, în acest gol, în unele privințe aproape total, desperarea îi dă avânt, are halucinații arhitectonice caracteristice pustei, e sub imperiul unei fata morgana. Oricât ar dori, un artist, zice el, nu poate asimila brusc tradiția unei țări, spațiul specific, iar arhitectura e arta cea mai geografică. Ea combate natura
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un verdict și execuția imediată, de față fiind mereu femeia în rochie de seară. Jack era condus la fundal, unde se prezuma a fi un zid, iar bandiții, întorcînd spatele spre public, trăgeau cu revolverele în el, în țipătul de desperare al femeii. Cortina cădea. Prostii, firește, care plăceau unui public educat în lectura unor căiți ca Le mystere de Cloomber de A. Conan Doyle sau Souvenirs d'un gangster de Ferri Pisani. În căutarea lui Carababă, Siguranța folosi luminile unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Conțescu se întrema binișor, și așezat pe fotoliu se încumetă să scrie pe un pupitru adaptat în dreptul său. Vorbea chiar de a chema grupuri mici de studenți acasă, spre a le face lecții. . - Este iresponsabil, se zbătea Gonzalv, adus la desperare; își bate joc de învățămînt. Nu mai poate să vorbească, se bâlbâie, domnule. Trebuie să-i spună cineva ministrului. . Ar fi spus Gonzalv de ar fi fost posibil, însă Conțeștii erau tari peste tot, ar fi însemnat să reclame unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
voit, ce mijloace vă trebui, Ce lupte trebui, ce dureri, ce lacrimi Spre-ajunge unde ați spus că veți ajunge... Și-aveți atâtea lacrimi voi în suflet, În inimă comoară de dureri. Voi cereți vieței ce nu poate da... De-aceea desperări la nemplinire. Nimic nu-i cerem noi - și ne dă tot. Sînteți poeți ca grecii, ca persanii, Purtați în gură dreptul, binele, {EminescuOpVIII 54} Noi, noi îl facem acest bun și drept. Nu vorbe mari, nu cântece adânce Cari să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine-n rău Spre-a deveni tot așa răi ca tine, Nu așa mari ca tine. Dar, spre pedeapsa Omenirei-acestei, Fii condamnată de a fi eternă!... {EminescuOpVIII 65} Tu ești oglinda demonului, Romo... Toate frumoase par la tine... toate Din desperare... din dureri zidite-s. Ei nu știu că, voind mărirea ta, Trebui să guste crudele-ți dureri... Și când întreabă: ce înseamnă epopeea De lungi războaie, răsturnări mărețe, De lacrimi și de chin... de desperare, Ce e răspunsul?... Iar o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
par la tine... toate Din desperare... din dureri zidite-s. Ei nu știu că, voind mărirea ta, Trebui să guste crudele-ți dureri... Și când întreabă: ce înseamnă epopeea De lungi războaie, răsturnări mărețe, De lacrimi și de chin... de desperare, Ce e răspunsul?... Iar o întrebare: La ce? Fii blestemată, și atât de crud Cât, spre-avea timp să porți blestemul tău, Șă fii eternă! O Niobe gigantă, Încât spre a se-mplini blestemul tău S-ajungă-eternitatea-abia... deci fi eternă! 5 2254
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ucide. Vine femeia. Ea-i de frumusețe nemaivăzută, brunetă. Un amor demonic și bestial îi cuprinde, pe amândoi. Ea-l duce în palatul ei din peșteră, care e o adevărată feerie. Traiul împreună. Descoperirea ei că-i mumă. Dizgustul, ura, desperarea. Oglinda și sipetul. ACTUL AL V -LEA Nunta la craiul Galu. Rătăcirea sălbatecă ca a lui Orest (shakespiric) a lui Gruie. El spune unui preot la ureche vina sa - acesta fuge, el îl împușcă. Unul tânăr - item. El vine la
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
iubește... de unde știi? ȘT[EFAN] Nu spune, Privirea ei e fixă ca a unei nebune, Adeseori cătat-am să-i spun amorul meu, Dar ochiul ei cel aspru și zîmbetu-i ateu Zdrobea inima-n mine, gheța cuvîntu-n gură, Simțeam cum desperarea tot sufletul mi-l scură. O, lumea toată are zîrnbirea ei ce luce, O umbră trece-n noaptea-i și ea își face-o cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cum iubește un om pe Dumnezău! SCENA V MAIO (singur) Va să zică asta e amorul?... Amorul! Neci nu știam c-o iubesc... Eram poet... visam că-s înger fără amor pământesc... Numai din când în când simțeam c-o iubesc cu desperare și cu sufletul zdrobit... când știam că ea, deși era să fie soția mea, dar nu mă iubește. Dar ce voiam eu? Amor? Nu. Să fiu sclavul visurilor, a capriciilor ei... să trăiesc numai pentru că trăiește ea... N-as fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Cea ordine nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O, Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gîndirile-ți rebele Când ai smucit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copii! O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Supus doar ca nealții la suferințe grele Unind cu ele știrea nimicniciei mele. La ce? Oare un glonte, otrava, un pumnar Nu sting deopotrivă o lume de amar? O, pârghie a lumei ce torci al vremei fir, Te chem cu desperare în pieptu-mi, cu delir! Răspunde-mi, cine-i suflet a lumei? Dumnezeul? {EminescuOpVIII 276} Orbirea? Nepăsarea? E binele - e răul? Tu taci!... și piatra tace... și tu ești piatră... Bine, Mi-oi chinui dar mintea - să răspund pentru tine Orbirea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
descarcă, l-încarcă iar alt an Spre vecinică-mplinire... Și în urechi-mi bate Că sâmburele lumii e-eterna răutate!! Cîntați-o dar popoară! În glasu-adînc al stranei Voi mesteca legenda cea veche a Satanei. O, Satan! geniu mândru, etern, al desperării, Cu gemetul tău aspru ca murmurele mării... Pricep acum zâmbirea ta tristă, vorb-amară: Că tot ce e în lume e vrednic ca să piară... Tu ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Cu cârduri uriașe te-ai înălțat, rebele, Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o ramură de fag. Plutind cu repejune sub palida lumină A lunei... pe-nmiirea a undelor senină, Se pare cum că este al mării Dumnezeu Blând îngînat de lebezi în mândru visul său. Din insulele sfinte străbat cântări ferice, Noroc și desperare le văd unite-aice... Acum pe-un stan de piatră din luntre el coboară Și barba lui cea albă pe piept se desfășoară, Și-n două despicată de vânt e răscol tă... (s-aude glasul CĂLUGĂRULUI, basso) [CĂLUGĂRUL] Răsai din a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acolo zmeura, mura Au a lor împărăție, Unde toate împreună Strigă: Vino, te oprește, Acolo amorul cheamă, Acolo vin de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu are nici o putere, Nici jignire de amoriu, Fără numai mîngîere. {EminescuOpVIII 352} INFAMIA, CRUZIMEA ȘI DESPERAREA sau PEȘTERA NEAGRĂ ȘI CĂȚUILE PROASTE sau ELVIRA ÎN DESPERAREA AMORULUI 2259 2285 [Argument] - Este înainte de toate trebuință ca să traducem clasicii străini. Să-ncepem dar cu Shakespeare. Primit, dar trebuiește naturalizat. - Bine, dar cu ce dramă începem? - Cu Ricard al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Strigă: Vino, te oprește, Acolo amorul cheamă, Acolo vin de iubește, Acolo ochiul zavistnic Nu are nici o putere, Nici jignire de amoriu, Fără numai mîngîere. {EminescuOpVIII 352} INFAMIA, CRUZIMEA ȘI DESPERAREA sau PEȘTERA NEAGRĂ ȘI CĂȚUILE PROASTE sau ELVIRA ÎN DESPERAREA AMORULUI 2259 2285 [Argument] - Este înainte de toate trebuință ca să traducem clasicii străini. Să-ncepem dar cu Shakespeare. Primit, dar trebuiește naturalizat. - Bine, dar cu ce dramă începem? - Cu Ricard al III [-lea]. - Bine. - Să naționalizăm tipuri[le]*. Din rege facem
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sunt duși. Lumea iese din scenă. SC[ENA] II SUPHIS singur SC[ENA] III Convoiul funebru al lui Telamon. Suphis dezvoltă antiteza din asemănarea mortului cu Meander. Iese. Cinara și sclava ei. Intră în mormânt. SCENA IV Mormântul lui Telamon Desperarea Cinarei în ziua întîia. Ea rămîne-ncleștată asupra sicriului și pe jumătate moartă. Mysis s-ocupă cu lampa. {EminescuOpVIII 376} ACT II Scenele cunoscute. I și II SCENA III Când Areion iese s-aducă merindea, Suphis intră în mormânt spre a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pișcot ș-am să-l mănânc. " d [CARACTER COMIC, NAIV, AFECTAT] 2259 Comic. A-l batjocori pe altul batjocorindu-se pe sine - E vorba să fie... martor - Vorbă înapoiată, indirectă A pricepe rău metaforele. A-l aduce pe unul de desperare esplicîndu-i rău și tendențios metaforele - nu știe dacă și-a conservat adiectivul. 2258 Comic. Un om prost care, ascultând când vorbesc alții secrete, înțelegîndu-le 218r și lățindu-le rău, cauzează o mulțime de încurcături, contribuie spre desfășurarea complectă a unor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]