142 matches
-
un ecou. Lili însă nu auzea nimic și umbla cu ochii, blândă ca o oaie bolnavă, după Felix. Prin limbuția lui Stănică, Lili află de Otilia, care venise de la Paris, și puse întrebări lui Felix despre ea. Aglae făcu încercări desperate să sfărâme convorbirea, aduse dulceață, cafele. Stănică lăuda acum zgomotos pe Otilia și demonstră că numai o astfel de fată superioară este vrednică de prietenia Liliei. În cele din urmă, Stănică luă pe Felix și pe Lili și trecură dincolo
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-Să nu te superi, zise el lui Felix, dar domnișoara Aurica este o fată așa periculoasă. Trece printr-o criza sexuală. Trebuie neapărat să profeseze amorul liber. Câtăva vreme Aurica fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi căpătă o fizionomie desperată, patetică, își despleti părul în fața oglinzii și începu să cânte lugubru Te duci de Drossino. Pe urmă se potoli, se vopsi și mai violent pe față și-și începu turneele pe Calea Victoriei. Felix văzuse și la ea, ca și la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care nu numai că nu știa, dar neci că, voia să știe la ce trăiește. Mie-mi părea cu toate astea că această veselie era silită, că aceste râsuri adeseori nenatural de nemăsurate și nebunești nu erau decât trista și desperata prefăcătorie a unui suflet rupt de durere. Într-o friguroasă miazănoapte de iarnă - eu citeam, ceilalți colegi dormeau horăind care-ncotro - bate cineva la ușă. - Intră! strig. Într-o mantă ce părea [a] nu mai putea susține lupta cu vântul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când ai intrat și tu. Ți-aduci aminte ce ți-am spus atuncea și nu mai trebuie să ți-o repet. ["Un râs amar"] 2257 Un râs amar-sec *, încet, încrunta buzele sale împregiurate de-o spumă vânătă, apoi un țipet desperat, strălucit, cerni aerul din salon. Pin flacările-nfiorate ale căminului marmoreu învinețea în trăsuri aeriene fața cea tristă a lui Toma Nour. ["Cine a văzut o-nmormîntare-n București "] 2255 Cine a văzut o-nmormîntare-n București? în carul mortuar, pe amândouă laturile cu câte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
trase după sine... cercă a o smulge, dar nu putu, dete cu spada dinainte-și, auzi un țipet cumplit și mâna rece rămase fără putere într-a lui... El o lăsă să cadă la pământ și merse c-o hotărâre desperată înainte. Scara scundă, încolăcită, strâmtă era plină de năruituri și găuri. Treptele erau tot mai înguste și mai înguste, pîn-ce dădu de un grilagiu de fier. El îl lovi cu piciorul și-l deschise. Ducea într-un coridor întortocheat și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de iubire, așa încît îi vine să-și piardă mintea în aceste dulci încurcături... Era o poveste frumoasă aceasta... Într-o scenă el apare-n fața ei... pe regină o joacă Cezara... Niciodată atâtea vorbe de foc și de un desperat amor n-a vorbit o femeie... el răspundea rece și măsurat, ca și când amor[ul] nu l-ar fi fericit... Dar regina-i înșală cavalerismul... el o crede-n pericol... atunci s-aruncă-n brațele lui. Minunea * ce o atinge acum i îmflă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n piept... Inima ei îi sfarma pieptul, el o simțea bătând cu putere pe pieptul [lui]... ea-și încleș tase brațele împrejurul gâtului lui, părea că nu mai vrea să-l lase, gura ei uscată caută gura lui... o sărutare desperată... Ca o lipitoare, sau * ca o boa constrictor în forma unui înger căzut, ea îi ținea capul lui cel frumos în brațe, vrea să-l înădușe cu această singură-mbrățișare... - Cezara, pentru D-zeu, ce ți-i? întrebă el încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-ți vorbesc Să-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc prin pustie...” Unui june cuprins de dor mintea Îi fuge nu se știe unde și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
candidat posibil ar fi fost chiar Rene Popescu, ginerele său, care însă ar fi preferat altă catedră, fiind un pur naturalist. Arhitectul comitea totuși o greșeală subestimând imaginația lui Gonzalv Ionescu, bărbat în stare de a face față celor mai desperate situații. În fine, Gonzalv se ridică și plecă, și Ioanide rămase singur cu Conțescu, care dorea să-i ceară un sfat. Arhitectului nu-i plăcea să stea mult în casa geografului, mai ales când erau de față și femei. Toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany le făcea prin îmbarcație, și pentru nimic în lume nu s-ar fi prezentat în vizită la cineva pe jos. Când pleca pe undeva, de nu avea îndată la dispoziție un vehicul, dădea telefoane, trimitea servitorii și în cazuri desperate aștepta în fața porții, în speranța prinderii vreunui amic cu mașină, ceea ce se întîmpla prea adesea. Încolo, Gaittany ducea viață ponderată, în felul ei, dormind suficient, mâncând bine, fără exces, ca orice burghez, îmbrăcîndu-se confortabil și înnoinduse fără a deteriora și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mine și în toată generația noastră. Însă cum s-o manifestăm ? Prin poeme și romane ? Noi suntem o centurie de spirite decise, ce șanse avem de a obține gloria lui Dante sau a lui Balzac? Calea aceasta e cea mai desperată, o adevărată prăpastie, mai ales în România. Recunosc că tata are un talent excepțional, probabil geniu. Cu toate astea și întrucît îl privește, lucrul nu e absolut sigur înainte de verificarea prin timp, și afară de aceasta tata nu poate să construiască
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi prosternat la pământ la coborârea și suirea mea în aeroplan. Aș fi îngenuncheat Senatul roman, inclusiv pe Cicero, cu un revolver. De fapt, cam așa ceva au făcut spaniolii în America și englezii în Indii. Îmi trec prin cap idei desperate. Să am un preparat în chip de bomboană, pe care punîndu-l în gură să devin invizibil, ca să ies pe ușă nevăzut de nimeni când mi se aduce mâncarea. Sunt sigur, vai, că acest dispozitiv se va inventa mai târziu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
două femei deodată. Când posibilitatea unei alianțe cu Conțeștii avu șanse suficiente de realizare, Gonzalv puse chestiunea față de soția sa, întîi mai acoperit, apoi cu totul fățiș. În substanță începu G. Călinescu prin a-i spune că situația lui devine desperată dacă nu capătă o catedră. Și-a ratat scopul însuși al vieții sale. Singura posibilitate în vedere e aceea de a ocupa catedra lui Conțescu, însă acesta nu vrea să plece, iar presupunând că se retrage sau moare, e în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copii. Progenitura noastră e calea materială prin care ni se propagă spiritul, și dacă uneori, în primă generație, avem dezamăgiri, a doua generație vine cu o reabilitare. Oamenii sterili se agită prea mult spre a-și supraviețui, avizează la mijloace desperate, cum ar fi notorietatea. Sângele este totuși cel mai sigur mijloc de a rezista neantului. Sunt familii care n-au dat nici un om excepțional în adevărata putere a cu-vîntului, dar care durează de sute de ani. A te regăsi în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ceilalți artiști. Cine oare s-a oprit vreodată în fața unui monument arhitectural să aplaude? Nici cele mai ilustre capodopere de sculptură nu sunt ovaționate. Aci onorurile sunt stinse, accesibile numai celor care citesc cărți. Totuși, condiția dumneavoastră nu e așa desperată cum vă închipuiți. Artiștii interpreți mari trăiesc prin cultul creatorilor contemporani care i-au cunoscut. Amintirea unei Rachel, a Fanny-ei Elssler, a Eleonorei Duse e mereu vie. Se va găsi poate un literat ilustru care să te nemurească. Indolenta ridică
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
sosite de la Niș, asupra punctului Crevet, astfel încît turcii erau în număr cu mult mai mare și succesul trebuia să fie al lor. În 12/24 soarta poziției Dgiunis, cea mai tare pe linia Dgiunis-Deligrad, era hotărâtă. Cernaief făcu încercări desperate spre a o scăpa, dar i-a fost în zădar; Hafiz Pașa a luat-o cu asalt. După 6 zile de lupte sângeroase, cari au costat viața câtorva mii de sârbi, în cari unele batalioane au mers în foc cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
the high winds Do sorely ruffle. For many miles about There's scarce a bush. REGAN: O, șir, to wilful men The injuries that they themselves procure Must be their schoolmasters. Shut up your doors. He is attended with a desperate train, And what they may incense hîm to, being apt To have hîș ear abused, wisdom bids fear. CORNWALL: Shut up your doors, my lord; 'tis a wild night. My Regan counsels well. Come ouț o' th' storm. Exeunt. GONERIL
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
GONERIL: Say, if I do, the laws are mine, not thine: Who can arraign me for 'ț? ALBANY: Most monstruous! O! Know'st thou this paper? GONERIL: Ask me not what I know. Exit. ALBANY: Go after her; she's desperate; govern her. EDMUND: What you have charged me with, that have I done; And more, much more; the time will bring it ouț. 'Tis past, and șo am I. But what art thou That hast this fortune on me? If
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să sucombe: aici stă interesul principal al cărții, în înșelarea de sine a ambilor eroi (dealtminteri, ca și în Firu'n
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ceea ce mai rămînea de la masa profesorilor. "Om închis (ni-l descrie acesta). Umbla mai tot singur. Semnele desperării se arătau în față, în umblet, în vorbă, în ordinea veștmintelor de pe dînsu (...) Flămînzia mereu. Nu era de mirare că era așa desperat. Mi se rupea inima de milă, unde-l vedeam cum umblă de destrămat și flămînd, în periodul ultim, că mai înainte nu știm pe unde a stat și cum a trăit. Nu ți-a mai rămas ceva?" îmi zicea sărmanul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
repetatele rugăminți ale Henrietei. Un consiliu medical din 26 mai (doctorii Alexandru Ștefanovici, Artur Hyneck și Arpad Haynal toți botoșăneni și prieteni cu Eminescu) au ajuns la concluzia că pacientul trebuie condus imediat la stabilimentul Breslauer din Viena 273. Henrieta, desperată, a telegrafiat lui Miron Pompiliu: "Mihai e în ultimele momente". A doua zi (27 mai) 68 de botoșăneni ou înaintat o petiție către Consiliul județean, cerînd ajutoare, pentru "cetățeanul ilustru, bărbatul virtuos, poetul suav și neimitat, Mihail Eminescu". "Botoșanii scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spitalului, a mai fost vizitat zilnic, de două-trei ori, și de către alți doi medici: doctorul Andrei Pallauz și dr. Iosef Kalischer 277. După aprecierea prietenilor ieșeni, care la 30 mai erau întorși la Iași, "starea sa pare a fi destul de desperată, totuși medicii nu-l consideră ca pierdut". De aceea și Emilia Humpel, în scrisoarea trimisă fratelui ei, Titu Maiorescu, a arătat că unele lucruri sunt exagerate și că "nebuna de soru-sa alarmase toată lumea, prin telegramele ei exaltate"278. Vorbele Emiliei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
proprie se alină și se transformă. Mânia se potolește. I se prezintă gândul dreptății și al restituțiilor necesare în lume. Omul triumfă”. Iată acele memorabile cuvinte ale regelui Lear, revelatoare pentru profunda schimbare și umanizare a omului din el: „Voi, desperați și oropsiți ai sorții, Pe vremea asta unde vă-aciuați Sub lovitura ei necruțătoare, Cu capul gol și costelivi de foame, Și-mbrăcămintea numai găuri toată, Să țineți piept urgiilor furtunii? De voi puțin mi-a mai păsat-nainte! Hai
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
blestem), ceea ce are ca efect trezirea subită a somnambulului. Evaziunea din elementul hipnic, paradoxal protector, antrenează plonjarea în thanatic, starea de veghe constituind liantul dintre două morți: "Dăschise ochii, se trezi, se clătenă pe picioare, își perdu cumpătul și, țipând desperat, se prăvăli din vârful dudului". Detaliile sunt consemnate cu răceală, însă tocmai brevitatea de proces verbal le imprimă o notă de muzicalitate subtilă: "Răbufni de pământ, la picioarele mele, scăldat în sânge, cu capul zdrobit". Naratorul nu uită să ne
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dădeam și pe care le urmau cu sfințenie; medicamentele ce le distribuiam atât în persoană, cât și acelea ce le lăsam autorităților comunale, cu instrucțiunile necesare, erau luate de suferinzi cu o încredere oarbă și avui fericirea, în multe cazuri desperate, a vedea pe acei suferinzi, în puține ore, restabiliți în completă sănătate". Era limpede că acțiunile de educație sanitară, desfășurate cu ajutorul și al învățătorilor, preoților sau funcționarilor, începeau să dea rezultate. Ceea ce nu împiedica intervențiile dezastruoase ale unor "șarlatani medicali
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]