1,902 matches
-
și nu se uita decât la mâinile mele și eu la ea toată și ea doar la mâinile mele se uita vreau să-ți treci părul și ea doar la mâinile mele cu spaimă * înfig unghia în țesătura moale o despic și pielea s-ar face albastră și-ar pune dantelă pe umeri și ea zice să nu mai porți rochia și eu îi zic să nu mai porți rochia ea își închide rochia până la gât eu înfig unghiile în țesătura
Poezie by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/11787_a_13112]
-
iubita-și scoată - lumii iar trezită? LĂMURIRE (16 August 2016 - Sfinții Martiri Brâncoveni) de departe vin ecouri munții ning lumini nunți de zâne cresc în piscuri pe-aproape de crini fulgere vestesc venirea Mirelui Ceresc păsări - îngeri nesfielnici ne călăuzesc trăsnete despic' pământul pentru duhuri sfinte: din izvoare - din pădure se slobod arginte în furtunile de raze se-mplinesc eroii: cavaleri ai nunții firii vin spre Crist martirii sus în tronul de mărire stă un orb sălbatic din barbara lui citire renaștem
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
lut de tristețe.... XXI. ACEEAȘI ZI, ACELAȘI MÂINE, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016. Te intrbi ce fac? Stau în planul sferic al unui gând cu fața întoarsă spre apus citesc, iubesc sau tac, despic amurguri cu umbre de la răsărit; din ziduri curg păpuși de ceară și dintr-un capăt până-n altul, un pianist nebun repeată același monoton motiv, se împiedică mereu de același prag. Mă întrebi, ce fac? O, iarăși scriu, vorbesc năucă, pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe clape de pian dezacordat; aceeași clapă, același sunet învie linii subțiri și imprecise în camera albă cu patul nefăcut. Citește mai mult Te intrbi ce fac?Stau în planul sferical unui gândcu fața întoarsă spre apuscitesc, iubesc sau tac,despic amurguricu umbre de la răsărit;din ziduri curg păpuși de cearăși dintr-un capăt până-n altul,un pianist nebun repeatăacelași monoton motiv,se împiedică mereu de același prag.Mă întrebi, ce fac?O, iarăși scriu, vorbesc năucă,pe clape de pian
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Sorin Lavric Farmecul și blestemul filozofiei provin din liziera ce desparte cuvintele noastre de realitatea lumii în care trăim. Farmecul vine din dispoziția lăuntrică cu care îți poți petrece toată viața despicînd nuanțe și trasînd distincții verbale, cu o migală de ceasornicar și cu o răbdare de anahoret. Blestemul vine din neputința de a te mai rupe vreodată de aceste distincții, ajungînd să trăiești cu încredințarea că realitatea are tiparul cuvintelor pe
Cearta universaliilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10294_a_11619]
-
asupra lumii - și anume că lumea este în esența ei logos - ajung să fac afirmații contrare în privința filosofiei. De aici încolo am putea să-i lăsăm deoparte pe Aristotel și pe Hegel și să începem să facem noi înșine filosofie, despicînd nuanțele și răsucind înțelesurile, și arătînd de pildă că cei doi nu spun ceva contrar, ci doar ceva diferit, și asta fiindcă "a te simți ca acasă în filosofie" nu e totuna cu "a ști de acasă filosofia", ba mai
Prejudecățile mînzului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10331_a_11656]
-
a 5-a, "corespunzătoare oarecum catolicului Dies irae"), în același registru apocaliptic. Deși penultima, secțiunea a 6-a, Evanghelia, constituie apogeul lucrării. Într-un crescendo solemn, orchestra și orga preced apariția basului solist. Cu rezonanțe de clopot gigantic, glasul lui despică parcă Cerurile, vestind sosirea ceasului "când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu", fără să-și arate chipul pe de-a-ntregul, ca în practicile frecvent întâlnite în scrierile biblice - excepțional în intervenția sa, Pompeiu Hărășteanu a fost plasat intenționat în
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
homerică... Să desfacem strofele Poemei și să le facem vânt în albia curentă a prozei... Găvan pe Chițu-l omoară, Cocoloș pe Titireaz deculă, Costea lui Zăgan capul îi sboară, iar Pipirig a Dodii căciulă taie în două și capu-i despică din creștet până în tufoasa chică. Parnavel cu sulița ascuțită străpunse pe Corbea în gemănare și de nu era punga încrețită, îi pătrundea fierul până în spinare... Mândra pe Ciuntul de barbă trage, Năsturel pe Dondu flocăiește, iar ca ș-un juncam
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
Pagină realizată de KARINA TUTINOI Cultura României în 14 volume de paltin și tei Profesorul Constantin Botu are șanse să-și omologheze cea mai mare carte de lemn în „Guinness Book“ Oricât ai despica firul istoriei, limpede-i că ea e scrisă de oameni care trăiesc pentru o idee. Celebri sau anonimi, lideri sau ființe umile, oamenii aceștia știu că au de lăsat o urmă. Dascălul pensionar Constantin Botu și-a dedicat viața ideii
Agenda2003-40-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281550_a_282879]
-
de acțiune, iar nu leșinăturile prozei de azi, cu probleme de conștiință chipurile, cînd conștiința omului a ajuns la os, chipurile" și Anișoara Iordăchescu, iubită de șeful său, uitată, apoi, dar perseverentă, preocupată de problemele căminelor culturale, gata oricînd să despice prea mult firul în patru și, mai ales, femeie pentru că, iată, d-ra Vulpe este o excepție care confirmă regula: are "gînduri oarecum fanteziste, de femeie și femeile trebuie să vadă mai mult în realitate decît în oglindă." Viața acestor oameni
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
din care surprizele lipsesc spre exasperarea unui cititor care nu vede atracții estetice într-un limbaj care curge tern, exact ca un ceas și precis ca o hartă întocmită după reguli militare. Kant e metronomic în cadența cu care își despică distincțiile, rezultatul fiind cristalul rece al unui lexic dezgolit de emoții, asupra căruia cititorul se apleacă cu acea strîngere de inimă pe care o resimți înaintea unui supliciu iminent. Cine deschide Kant trebuie să se aștepte la o solicitare bătînd
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
amînă/ timpul sufocă/ locul învelește semnele// timpul geme/ locul tace și rabdă/ timpul ia în derîdere// locul intră în ou/ timpul umbrește oval/ locul murind// dacă poți/ vorbește/ fără să te înclini" (locul murind). Dar în cuprinsul aceleiași poezii se despică postura personală, o revelație a solitudinii ireductibile: "tu cu mine vorbind/ mă ridici la cer/ din mormîntul meu// acum aștept să se-ntîmple/ atunci în cutremur/ acum în polen mă zbat// atunci înmărmurită/ acum în singurătate/ atunci în singurătate" (ibidem). Peisajele
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
marginalizat, amoral prin mixtura putinței absolute cu neputința absolută ("trăim aici la marginea zdrențuita a lui/ Dumnezeu unde totul e îngăduit/ și nimic nu se poate" - ibidem), duce la criza conceptului de identitate. Aceasta înseamnă că eul se simte alienat, despicat de starea dezolării, incapabil a-și asuma discursul, a-și susține credință, a se interogă. Dar și anesteziat (mortificat) prin scindare: "cineva sau ceva s-a strecurat/ între mine și mine: ei și!.../ verbele mor toate cînd ajung fix/ în
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
aprins tocmai verbul cu care-l descriu!)/ și să văd că gardianul din văzduh cel sever/ monstrul cu aripi de înger/ are chiar chipul meu/ și-mi dau seama că drumul pustiu nesfîrșit/ este chiar lama unei securi/ care-mi despica încet inima înmiit" (Drumul pustiu). Sau gnomic: "ca un cartof în pămînt/ creșteai în memoria mea visînd" (Adăpost). Sau, cel putin, confruntarea ființei actuale cu ipostazele sale infantil-ofensive, impactul indecis al vîrstelor zăvorite "în luminoasă enigmă". Ideea de moarte apare
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
e un omni-/scient, și-un atu/ are: cu domnii/ mari, e pertu". O variantă și mai spectaculoasă de realizare a procedeului apare în Levantul lui Mircea Cărtărescu (București, Cartea Românească, 1990; recent reeditat la Editură Humanitas), cînd cuvîntul e despicat nu numai de limita de vers, ci chiar de cea între două cînturi ale epopeii; cîntul al șaselea se termină cu versurile: "Coperindu-l, desvălindu-l că pre luna un halo./ Stînga între sîni s-apasă iar în dreapta are glo-", pentru că al
Ingambament extrem by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17987_a_19312]
-
drumul Damascului. Îngenunchind în mica celulă de la Zarca-Gherla, la 2 august 1964, aflat în ajunul eliberării, Steinhardt își spune: "Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realității, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despica întunericul fără a-l risipi) și ies cu ochii deschiși; am intrat răsfățat, râzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulțumit, ies cunoscând fericirea" (Jurnalul fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1994, p. 313). O mărturisire similară aflăm în cartea
Întrebări pentru un an by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18000_a_19325]
-
jocului politic. Convocată în Consiliul Revoluționar, s-a dezmeticit prima, împreună cu Doina Cornea, si a abdicat de la toate onorurile. A presimțit intrigă ce se urzea pe scara națională și, curmînd mascaradă, a convertit și pe alții, scuturîndu-i din toropeala. să despici în ceață începuturilor germenii strategiei duplicitare care va pecetlui în viitor ursita țării, era un examen timpuriu de maturitate. S-ar fi putut sconta poate pe un asemenea discernămînt mai curînd la rutinați analiști ai scenei politice, care însă în
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
cu o frază ruptă din vreun manual de pragmatică ansa pasajul se termină cu un ermetism ămprumutat din poezia modernista:"intrând an detalii, trebuie precizat că/ soarele intrând an nori, umbrele s-au estompat/ și genunchiul s-a ăncrâncenat/ să despice aerul" etc. Amator de "teoreticale", Mihai Ignat ași construiește parodiile introducând un dicteu automat ce pare a fi parte integrantă a tipului de scriitura ales. De aici urmează firesc punerea an abis reprezentată de ciudatul personaj numit Klein: "Tentația ăntrezăririi
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
se simte slab și singur; iar acel ceva, orice nume i-ar da, este puternic și e total (mai precis: totalizat, căci cuprinde laolaltă tot ceea ce nu este, tot ce-i altceva decît el). Se simte despărțit de ceva, e despicat - si intuiește puterea (divinitatea) că un întreg, ca o mare unitate impermeabila și perfectă care se îndestulează pe șine. Tot ce gîndește coerent și tot ce făptuiește cu tîlc omul, din clipă în care devine conștient de poziția lui în
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
editorialistul Curierului, dar până ce contestarea să ajungă la populație, ea se produce mai ăntăi, violent și irațional adesea, ăn mediile politice și de presă. * ăntr-o conferință de presă la Cluj, presedintele Constantinescu a făcut două declarații care au fost ulteorior despicate an patru de analiști. Prima este ca membri ai PRM al huiduie oriunde apare, prin țară și că membrii acestui partid, se pare, i-au terorizat mama timp de trei ore fără că poliția să intervină. an ADEVĂRUL, Adrian Ursu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
dăinuiască. Și cum au fost mai mulți țărani ce au trecut pragul Cine își mai amintește de farmacistul Pendifranga? (Cel magazinului lui în ziua aceia, repetându-se de fiecare dată ce avea 6 degete la mâna stângă degetul gros fiind despicat în povestea, a început să-și facă probleme. două) Și-a trimis și el oamenii lui să se facă că cumpără să vadă De ceasornicarul Ceh Pașek? Un tip înalt și simpatic, dacă așa era. Și într-adevăr, așa era
Liceul Alexandru Lahovary Vâlcea (continuare din numărul anterior). In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Virgil Sacerdoţeanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_80]
-
american, iar realizatorii de dincolo de ocean, maeștri (uneori) în a spune o poveste cu cap și coadă, nu își pierd timpul cu asemenea detalii. Tocmai de aceea în Povestea noastră subiectul ales este tratat cu pragmatism, fără încercări de a despica firul în patru. Pelicula este centrată pe epicul previzibil și pe descriptivismul strict necesar. Narațiunea îmbină prezentul cu trecutul amintirilor, scenele casnice se intersectează cu momente de monolog ale personajelor principale. Nu lipsește o umbră de umor spre a ne
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
studii" semnate de diverși începători, de fapt lungi filosofări fără finalitate. Ulterior, pentru a înviora Contemporanul și a-i recuceri pe cititori, Nicolae Breban l-a adus ca redactor-șef pe Cătălin Țîrlea, dar acesta n-a izbutit decât să despice monotonia publicației cu câteva note stridente, întrutotul regretabile. Ceea ce totuși se citește în Contemporanul este editorialul-eseu al lui Nicolae Breban însuși, publicat pe prima pagină, sub formă de serial. Textele respective, chiar dacă sunt și ele lăbărțate și tautologice, pline de
NICOLAE BREBAN, ESEIST AMATOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16890_a_18215]
-
Căutarea unor "ființe mai caste" nu face decît să producă noi experimente pe corpurile, nereușite, eboșe, ale ființelor existente. Cu toții facem comerț cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne", așa cum peste tot "plantele se despică precum/ migdalele care cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta, unde divinul e amestecat în noroiul mundanului, poza îngerului căzut apare în "ziarele din ultima lună" și în spatele lui, poetul, protagonist într-un one man-show
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
o faptă care vine în contradicție cu principiile sale de existență". Analizele Ilenei Mălăncioiu sînt operații tranșante efectuate cu o mînă de chirurg sigură, cu talent în plagă, cum se spune și cu un bisturiu care creează posibilitatea de a despica o problemă pînă la os. Forța unei idei stimulează rapiditatea unor asociații cărnoase, spectaculoase. Personaje, opere, autori se strîng în jurul unui gînd, îl părăsesc pentru a se întîlni, în altă distribuție cu alți protagoniști, se consumă pînă la capăt în
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]