101 matches
-
excelență ambiguă, asociind râsul exterior cu plânsul lăuntric, într-un peisaj el însuși tulburat: De sus vântul înșurubat. Clovnul: floare de făină vie. Îți spun, catalogul îngerilor lăuntric fard Râsul se rupe în două ca un gard Se apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie. (Cloroform) Al doilea exemplu, cel din Sfârșit, e poate și mai edificator permițând, pe deasupra, o raportare intertextuală la cunoscutul Lamento al lui Ion Vinea, în care „personajul” apărea în final suferind, nevăzut, „sub țilindrul inutil”: „N-
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
versuri precum: „Câmpul între coaste plug sau pian”, „Un țipăt ca o pasăre sau stilou”, „Rană și biblie acest cântec milităresc”, „Suspin strâns glasul tău e o lumină viitoare”, „Iubită, sol-diez interior, abajur pentru zincul din gând”, „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie” etc. Se anunță însă tot aici amplele dezvoltări „macrologice” de mai târziu, ca în secvența III din poemul Invitație la bal: Sunt ochii tăi cu terenuri sportive, Cu câmpuri și sonde de petrol, Cu hipodromuri cu
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Basil Munteanu. Atașat diplomatic (Varșovia, Praga, Berna, mai tarziu ministru la Lisabona), celebru înainte de 30 de ani ca poet, filosof, dramaturg, el a intuit fără întârziere calitatea umană și intelectuală a destăratului ce se eterniza în studii, într-o nebunească despletire de colaborări publicistice. Se cunoscuseră, în treacăt, la București, în 1919; s-au revăzut la Paris, prin noiembrie 1930. Mesajele poetului, 40 în totul, incep în 1930 și se termină în octombrie 1947, trecând de la "iubite domnule Munteanu" la "dragă
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
mecanice, tehnice, întâmplări ale vieții cotidiene. Poemul Colomba, din 1927, dădea semne de relativă distanțare de acest univers, remodelând discursul ca odă și imn al iubirii, - specie de modernă Cântare a cântărilor - încă bine ținut în frâie prozodice, cu toată despletirea, în cadrele strofice stricte, a rețelelor imagistice. În anul următor, Ulise va constitui un prim punct de vârf al operei. “Reportaj liric” prin excelență, acest poem major va da măsura unui talent ajuns la maturitate. În ipostaza de Odiseu modern
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
câtă mai avem. Ar putea să joace orice. Performanța sa din Cadavrul viu este de a fi construit cu discreție un Protasov memorabil. Drama eroului o simțim consumându-se în adâncuri, patetismul său este unul interiorizat. Strunește cu inteligență revărsările, despletirile, "rusismele" care nu se poate să nu-l fi ispitit. Fie și numai pentru jocul său, acest spectacol al Naționalului bucureștean poate fi socotit important. Cadavrul viu de Lev Nikolaevici Tolstoi. Traducere de Al. Kirițescu și Tamara Gane. Versiunea scenică
Un Protasov memorabil by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16238_a_17563]
-
imagini din recuzita comună a marilor clasici ai perioadei, într-un fel care nu-i al lor, ci al unui poet în stare de vise calme, e Discurs pentru un amurg: "E ca un semn pe retina multor ani/ Această despletire de gînduri în amurg;/ Cerul la gît purta mărgele de curcani/ Și patina ca un copil pe apele ce curg...". Gustul pentru calambururi, bătrînețe chemată-n tinerețe, pe care-l remarcă prefațatorul, întinde de asociații ca de-un elastic, scoțînd
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
Iliescu răspunde serafic: "Dimpotrivă, avem foarte mulți oameni noi! De pildă, Nicolae Văcăroiu, care pe când era prim-ministru nu făcea parte din partid!" Să ne mai miram că, fandând cu atâta nerușinare, dl. Iliescu va deveni președinte pe viață? Cu despletirile stil Ana Ipătescu ale regizorului Măriei-Sale, Sergiu Nicolaescu, ne-am obișnuit de mult. Vor rămâne pe vecie în amintirea nației explicațiile savante privind ricoșeurile gloanțelor teroriste, în decembrie 1989, din toaletă personală: o poveste (fără comisari comuniști) a cărei imbecilitate
Disperarea "Playboy" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17494_a_18819]
-
ca un antidot geometrizant al dezagregării. într-un registru înrudit cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul se arată urmărit de fenomenul pendulării între mișcare și fixare, între ordine și dezordine, între "neștire" și conștiință: "împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O secundă de iubire/ pentru veci ți-ar da un chip:/ dorul de încremenire/ strigă
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
se arată urmărit de fenomenul pendulării între mișcare și fixare, între ordine și dezordine, între "neștire" și conștiință: "împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O secundă de iubire/ pentru veci ți-ar da un chip:/ dorul de încremenire/ strigă-n setea lui Oedip,// împletire, despletire!" (Asupra lumii) Constatăm o atracție particulară a lui C. D. Zeletin către imaginea pietrei, sugerînd
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O secundă de iubire/ pentru veci ți-ar da un chip:/ dorul de încremenire/ strigă-n setea lui Oedip,// împletire, despletire!" (Asupra lumii) Constatăm o atracție particulară a lui C. D. Zeletin către imaginea pietrei, sugerînd un "clasicism" natural: "Aud lăuntric ziua căzînd în săptămîni,/ ca pietrele desprinse prin beznă din fîntîni" (Ziua). Sau: " Mișcarea se încarcă în simțuri; orice rază
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
din Revista Fundațiilor Regale, dar de care autoarea nici nu mai vrea să audă. Acum, după Cuvântul din cuvinte înțeleg de ce. Proza ei interbelică era o joacă vag sentimentală, în limitele obișnuite ale literaturii feminine tinere din epocă, deși fără despletiri lirice. Cuvântul din cuvinte e, în schimb, o carte cu miză maximă. Îndrăzneață stilistic, originală și bătăioasă. Este parabola unei lumi totalitare, în care, azi, se poate recunoaște România dintre 1948-1989. Ar fi putut contura o utopie neagră, dacă n-
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
din filosofia indiană, traductibil prin transfigurare, schimbare aparentă, apariție iluzorie. Pornind de la sunetele prelungi ale violoncelului, cu incrustații modulante de bocet, pe fondul isonic al celorlalte trei instrumente, muzica stabilește dintru’nceput dihotomia departe- aproape, aparent-iluzoriu. Eterofonia rezultată din împletirea- despletirea vocilor, ca și glissando- urile tânguitoare, dau impresia de cântec doinit pe mai multe voci, unele prezente, altele doar ca re- amintiri. Mereu imprevizibilă, deși mereu asemenea sieși, Doina Rotaru introduce elementul dramatic printr-o bifurcație de limbaj: ornamentele mărunte
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
expresiva a liniei, făcînd-o să învăluie, să curgă, să fluture, să mîngîie, să tremure, să vibreze. Vom fi înconjurați mereu de vîrtejuri, volute, spirale, de curbe și serpentine, de bucle și ghirlande. Vom asista la încovoieri, mlădieri, ondulări, șerpuiri, încolăciri, despletiri, destrămări. Flexibilitatea infinită a liniei secesioniste modelează puternic viziunea scriitorilor și obține prin ea efecte inedite. Căci literatura că arta a succesiunii conferă graficitătii o dimensiune temporală, o smulge din încremenire și îi imprimă dramatism. N-ar fi, poate, un
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
un "monstru încolăcit de vînturi" (Ț. Arghezi, scrisoare, 1903), norii învăluie luna "în barizuri din ce in ce mai negre" (Gală Galaction, În pădurea Cotosmanei), șerpii apar "încolăciți pe ramuri, ca lanțul iederii vicleni" (Alice Călugăru, Șerpii). La polul opus, vom găsi din belșug despletiri, răsfirări, destrămări, sfîșieri: Se-nmlădie salcîmii, ca plete despletite" (Traian Demetrescu, Noapte de vară), "sirene cu lungi plete despletite" (D. Karnabatt, Sirenele), "salcii despletite" (Mateiu Caragiale, Curțile vechi; Gală Galaction, "Mi-e dragă Nonora!"). O coloană de fum " Se despleteste
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
existenței senine și generoase, dăruite celor din jur. Inspirat din folclorul african - punct de plecare, nimic mai mult, textul are arhitectura unui poem simfonic, cu o linie melodică uneori gravă, alteori avântat vizionară, mai adesea patetică și încercată de unele despletiri romantice ce probează inocența unei voci în căutarea identității, pe un foarte ambițios scenariu mitico-existențial. Atras de story, fascinat de mit, îndrăgostit peste poate de cuvinte, George Mocanu are gustul înălțimilor, și, în mod sigur, un apăsat simț al riscului
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
d și v în două cuvinte te fac să te gîndești la o gură cu prea mulți dinți. Iată cum începe divina aviditate: "Trepte ursuze pîrîind grăbit/ Pași, sughite secundarul,/ Umbre scîncesc pe pernă/ Gesturi de cremene își fac semn". Despletire e o altă încercare poeticească: Cînd eram în lună/ Eram sperie-lună// Cînd eram în soare/ Eram sperie-soare// Cînd eram în tine/ Mă speriam de mine..." Bravo, pentru sinceritate! Leacul pentru astfel de sperieturi lirice ar fi Poșta redacției de la niscai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
totdeauna..." Răstimpuri de tăcere, cu obrajii lipiți... Grația cu care consimțea să-mi clipească pe față, ca să mă dezmierde cu genele ei lungi... Respirarea pură, fină, pe care o simțeam pe obraz ca o șoaptă caldă a pieptului ei mic... Despletirea părului, care îmi cădea pe față și pe mâini, înspre ziuă, cu mișcări de înger - semnul că vrea să se culce și trebuie să ne despărțim. Plecarea în străinătate la studii. Scrisorile ei: "Iubitul meu..." "...Eliza" - raport de fiecare zi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fiecare câteva cuvinte pe care le înșiruie impecabil, într-o logică strânsă, cu volute ale vorbirii, se vedea că stăpânește nemaipomenit limba și că își ține foarte bine în frâu gândurile, doar mâinile mari îi trădau emoția în împletirea și despletirea fără sfârșit a degetelor. I se părea ciudat - și a și spus-o - că referatul elaborat suferă de o amnezie. Ar fi trebuit menționat clar și analizat profund faptul că această ședință are loc după o alta în urma căreia redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o cățea gata să fete, și doar așa ghemuit
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
și demnitatea de a pleca. Viața... Tot una este să conjugi verbul "a fi" într-un țurțure de gheață sau într-o frunză: Doamne, m-am săturat de minciunile tale. Piatra aruncată în mare este eliberarea pietrei. Fulgerul rupt din despletirea norilor este răzvrătirea fulgerului. Mărul căzut de pe ram este revolta mărului. Dincolo de ordinea ta, în cele neordonate, există o lege universală a vegetării. Vino și vezi unde ai greșit! Dragostea dintre atomi, conexiunea universului; între suflete mofturi de îngeri ajunși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme în cer se primenesc anotimpuri, nu-i timp de răsuflet, doar grabă, chicotit gâfâit, despletiri de fiori și o singură, mare, sfântă slujbă. alunecare miezul pietrei palpită și mut se dezghioacă în calicii de floare, în nebănuite catifele și moliciuni. acolo se desfată o culoare ce aduce a sidef și foc. miezul pietrei are sămânță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
felul de povești scrise pe frunzele prinse de brumă și pe sclipirile argintate ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
raiului, cu speranța că vor intra în starea de grație; poate trebuia să trăiesc în alt veac -. Câtă neputință în mușcata de la geam pe care nimeni nu o atinge decât cu privirea, deși ea arde ca o flacără. Proiect Ce despletire în poemele mele, nu mai sunt cele strânse, în forme abstracte, cizelate în cristale de vers. În trecerea anilor, am tot adăugat întâmplări! nu mai puteam... aduse la ureche, sa le ascult pulsul, să le eliberez iar de pomi, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
interogații asupra rostului adânc al ființei, raportate simultan la sine și la alteritate: "Ceea ce tu nu ai simțit/ a fost clipa secretă/ a cunoașterii de sine/ ceea ce se cunoaște pe sine/ este superior/ față de ceea ce nu se cunoaște)/ a fost despletirea/ acelui nod interminabil/ care era sufletul său/ ori, mai exact, iubirea sa;/ iubirea sa?". Atât nevoia de împlinire erotică, cât și cea de reflecție identitară, vor constitui de altfel două axe tematice prioritare ale liricii scrise de Nicolae Turtureanu, alături de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]