1,067 matches
-
logicii birocratice. În lumea descrisă de Orwell, în universul blocat al societății închise, toate speranțele au fost anulate, individul este lent condamnat la o lentă moarte spirituală. Negativitatea a dispărut, tehnologia puterii a ajuns la forme de o macabră perfecțiune. Despotul absolut, anonim și periculos, o divinitate tribală însetată de glorie, este simbolul înspăimântător al uniformizării totalitare. În spațiul irespirabil al stalinismului și-a găsit George Orwell sursa capitală de inspirație. [...] Orwell a detestat organic totalitarismul în oricare dintre ipostazele sale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spune Norman Kohn. „A avut un extraordinar simț al premoniției În privința forțelor care vor lua amploare În anii de după moartea sa, provocând cataclismul politic al secolului nostru.“ 15. Grație unei „manipulări ordinare“ (expresia lui Delevski), pamfletul Împotriva tiraniei și al despoților‑diletanți, ca În cazul lui Napoleon al III‑lea, se va transforma Într‑un program ocult de dominație mondială, În Conspirația. Mistificatorii vor miza În mod cinic pe rapoartele polițienești, care consemnaseră că acidul sulfuric distrusese toate exemplarele cărții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
siberian, pe când afară vuia viscolul, cuvintele Conspirației acționau, probabil, asupra lui mai viu decât Evanghelia. Astfel că un Îndreptar menit să instruiască un prinț renascentist - prin reîncarnarea filozofiei lui Joly, deformată de oglinda lui Nilus - va deveni un breviar al despoților contemporani. Unele pilde ale lui Nilus ca și unele reflexii istorice cuprinse În această scriere pot sta mărturie În privința influenței nefaste a unei astfel de lecturi: „Trebuie admis faptul că majoritatea oamenilor sunt mai degrabă stăpâniți de instincte malefice, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mecanismelor dictatoriale, Originile totalitarismului, Hannah Arendt discută, la un moment dat, infatuarea detașată a funcționarilor imperiali britanici, care se dovedea a fi un mod de a guverna încă mai pernicios decât tirania, "pentru că nu tolera nici măcar acea ultimă verigă dintre despot și supușii săi, formată din mite și daruri". Într-adevăr, la o privire lucidă, practica mitei se dezvăluie în adevăratele sale coordonate social-istorice, ca una dintre puținele posibilități empirice de a regla și, ulterior, netezi complicatele raporturi dintre suverani și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
publicat în 1873) Din albumul unui bibliofil Vasile Porojan Margărita, (nuvelă scrisă în 1870, din ea fiind publicată numai un mic episod în 1880) Introducere la scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri Drame Cetatea Neamțului Lipitorile satelor Sgârcitul risipitor Despot Vodă, dramă istorică Fântâna Blanduziei Ovidiu Opere complete Opere complete, 1875
VASILE ALECSANDRI, Google îl sărbătorește la 193 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80571_a_81896]
-
mâinile de turbare. Când monarhul moare de bătrânețe și de urât, nimeni și nimic nu-l mai poate opri pe vlăstarul sângeros, care ajunge să ni-l facă mai simpatic pe Vlad Dracul. Prin comparație, acesta din urmă pare un despot puțin cam sever, dar drept. Pedro, în schimb, e un maniac al unicei sale iubiri, în funcție de care judecă și însângerează totul. Singurii care nu se tem de el, la Curtea lusitană, sunt frații lui Inčs, veniți din... Castilia. Restul lumii
Smintitul și nebunul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7868_a_9193]
-
cenzurii interne a gazetei, care înțelegea să știrbească deplina libertate a criticii." În ipostaza de cronicar dramatic, Șerban Cioculescu își afirma, întâi de toate, prestigioasa sa modalitate analitică de critic și istoric literar. De pildă, prezentând spectacolul cu drama istorică Despot Vodă a lui Vasile Alecsandri relevă semnificația ei pe baza propriilor mărturii ale poetului dintr-o scrisoare a sa către D. Cantacuzino: "în Despot Vodă, Alcsandri și-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
prestigioasa sa modalitate analitică de critic și istoric literar. De pildă, prezentând spectacolul cu drama istorică Despot Vodă a lui Vasile Alecsandri relevă semnificația ei pe baza propriilor mărturii ale poetului dintr-o scrisoare a sa către D. Cantacuzino: "în Despot Vodă, Alcsandri și-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul lui Alexandru Lăpușneanu. Din studiul biografiei lui, pe atunci necompletă, dar în liniile ei mari, esențială, și-a făcut o idee exactă despre interesantul
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
istorică Despot Vodă a lui Vasile Alecsandri relevă semnificația ei pe baza propriilor mărturii ale poetului dintr-o scrisoare a sa către D. Cantacuzino: "în Despot Vodă, Alcsandri și-a fixat alegerea asupra figurii de aventurier a lui Iacob Heraclid Despotul, uzurpatorul lui Alexandru Lăpușneanu. Din studiul biografiei lui, pe atunci necompletă, dar în liniile ei mari, esențială, și-a făcut o idee exactă despre interesantul levantin, Ťinteligent, dibaci, seducător, fățarnicť, căruia în interesul plăsmuirii romantice i-a atribuit Ťideea de
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
început, însă zdrobit de fatalitate, nimicit în aspirările lui prin concurs de împrejurări neprevăzute și rătăcitor prin amețelea înaltei regiuni în care a ajunsť" Adâncind analiza ideatică a piesei, Șerban Cioculescu descifrează sensul fatalității în concepția dramatică a lui Alecsandri: "Despot Vodă e zdrobit de rânduielile străvechi ale țării atât de categorice încât Alecsandri nu s-a sfiit să facă dintr-un nebun, ce e drept, vindecat, din Ciubăr-Vodă, purtătorul de cuvânt al fatalității, de ordine tradițională. Prin brațul lui nu
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
religios, ci puterea neiertătoare a datinei, care-și dictează legile și în drama de mai târziu a lui Alexandru Davilla, Vlaicu Vodă." Desigur, Șerban Cioculescu își formulează opiniile și asupra interpretării actorilor: "D. A. Critico, în rolul protagonistului, a fost un Despot plin de tinerețe, mobil, nuanțat, elocvent, măreț în nefericire." De asemenea, "în rolul boemului de țară, d. N. Brancomir a adus prestanța sa fizică, dicțiunea fără greș și un temperament combativ, de impunătoare forță." Iar H. Polizu, "în rolul greu
Șerban Cioculescu – cronicar dramatic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6847_a_8172]
-
se mîndrea a-i fi "nimicit" fără scrupule, precum Arghezi. La congresul al XII-lea a sărit cu promptitudine pentru a-l insulta pe Constantin Pârvulescu, care a avut nemaipomenita cutezanță de a-l fi înfruntat la scenă deschisă pe despot. În 1978, l-a rugat, pe un ton de lacheu perfect, pe Nicolae Ceaușescu să accepte titlul de Doctor în Științe Politice al Academiei "Ștefan Gheorghiu" al cărei director ajunsese. Debarcarea sa, în 1981, s-a petrecut sub semnul unei
O carte despre Cameleonea (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6865_a_8190]
-
egală și sub toate aspectele: al adulației permanente, al ruperii de realitate, al sentimentului infailibilității, alcătuind laolaltă un complex unitar și indestructibil. Cîtă adulație, de pildă, poate digera un dictator? „Aprecierea gradului corect de lingușeală atunci când este vorba de un despot a fost întotdeauna periculoasă, dar în unele momente poate deveni ridicolă; un exemplu notoriu este o situație în care audiența a continuat să aplaude absurd de mult un discurs al lui Stalin, deoarece fiecare membru era înspăimîntat să nu pară
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
își prefigura discursul din 1990, de la următorul congres al consiliilor populare, fără a se întreba dacă viitorul congres al partidului, care urma să se țină în 1989, îl va realege sau nu în funcția de secretar general. Gîndirea lui de despot asiatic nu se poticnea în asemenea detalii precum prevederile ststutului PCR. Personajul promitea, senin și sigur de sine, că peste cinci ani va rosti un nou discurs... Un mărunt accident biografic l-a împiedicat să se țină de cuvînt. Respectul
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
dar și-a autoconferit un sceptru, primind cu acel prilej o telegramă de felicitare din partea lui Salvador Dali, publicată în ziarele noastre la 4 aprilie 1974: „Apreciez profund actul dumneavoastră istoric de instituire a sceptrului prezidențial". NOTA 1 Tom Ambrose, Despoți și dictatori de la Nero la Saddam Hussein. Editura Litera, București, 2009, p. 19. 2 Sigmund Freud, Introducere în psihanaliză. Prelegeri de psihanaliză. Psihopatologia vieții cotidiene. Traducere, studiu introductiv și note: Dr. Leonard Gavriliu. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980, p.
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
și primejdia la relevarea unor accente mai însemnate în operă. Dilema fundamentală, la care se referă și Țepeneag, este dacă statutul de erou trebuie să facă parte din existența poetului; dacă inspirația datorată dictatorului nu conține într-însa pericolul ca despotul cu o existență efemeră să-și asigure nemurirea prin creația (dar nu în creația) poetului. (Prin poet vreau să spun, firește, artistul, în general). Este ridicol, dar după schimbarea de regim numeroși scriitori și artiști de la noi se confruntă cu
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
apela la Stalin în persoană pentru a dobîndi protecția acestuia. Avînd în minte raporturile unor predecesori pe care-i resimțea drept exemplari, Pușkin, Gogol, Moličre, pare a crede că ar fi cu putință o relație a sa privilegiată cu sîngerosul despot. Să fie o magică transpoziție în alte timpuri, o disperată identificare cu marile modele? Ori numai o tentativă de-a amăgi prezentul, fără a se amăgi, în instanța interioară, pe sine? Mai curînd decît o autoînșelare, un joc pe muchie
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
celui ce a crezut, în spirit romantic și stendhalian, că posteritatea îi va face dreptate, după trecerea mai multor generații: "Așa, cînd viitorimea, al nostru judecător, Care fără de sfială, aspru, nepărtinitor, L-al său tribunal supune pe războinicii vestiți, Pe despoți și pe miniștri, scriitorii străluciți, Va voi să cerceteze pe acei care întîi, Stătură începătorii româneștei poezii, în rîndul celor de frunte numele tău vom găsi... Sunt mult mai vrednici de slavă acei care au făcut în științi sau meșteșuguri
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
totul într-un registru lingvistic opus celui solemn. Hasdeu valorifică arhaitatea, folclorul, expresiile populare, oralitatea; încearcă să repete în dramă ceea ce făcuse în Ursita, adică o reconstituire istorică verosimilă lingvistic. Piesa se petrece în secolul al XVI-lea, ca și Despot Vodă, dar între cele două drame se deschide o prăpastie stilistică. Prin structura ei profundă, Răzvan și Vidra are un regim de excepție în cadrul dramei noastre istorice. Eșuat în poezia lirică, în cele cîteva balade, ca și în poezia cu
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
de Barbu Delavrancea, "Maria Stuart" de Friedrich Schiller (1964), "Danton" de Camil Petrescu (1974), "A treia țeapă" de Marin Sorescu (1979), "Căruța cu paiațe" de Mircea Ștefănescu (1980), "Hagi Tudose" de Barbu Delavrancea (1980), "Ploșnița" de Vladimir Maiakovski (1982) și "Despot Vodă" de Vasile Alecsandri (1983). De asemenea, Elena Sereda a jucat în numeroase filme, printre care "Ciulinii Bărăganului", în regia lui Louis Daquin, "Diminețile unui băiat cuminte" de Andrei Blaier, "De trei ori București" de Horea Popescu, " Toamna bobocilor" de
Vezi ce mari oameni a pierdut România în anul 2010 () [Corola-journal/Journalistic/70872_a_72197]
-
avea adesea sensul „dragoste pentru artă”. Cu această valoare, formula apare, de exemplu, la Alecsandri, într-o scrisoare din 1879 adresată lui Ion Ghica: „publicul român, atât de inteligent, a probat, prin manifestările binevoitoare cu care a făcut primirea lui Despot, că știe să prețuiască încercările conștiincioase ale unui autor, când acesta în scrierile sale este dominat numai de amorul artei”. Sensul propriu al sintagmei se păstrează până târziu (cum o dovedește un exemplu dintr-un articol de istoria artei, publicat
Amorul artei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4917_a_6242]
-
laborioasă, răbdătoare, cu exemplare rezultate a lui Grigore Cartianu pare a justifica atari factori contradictorii sub acolada lor sîngeroasă. Destinul istoric a voit ca aceștia să se întrunească pentru ca România să scape de coșmarul terorii, mizeriei, minciunii, produs de un despot fără scrupule, de nuanță feudală, în pofida demagogiei sale populiste, ca și de cortegiul de lachei și adulatori ce profitau de nenorocirea generală. Asta contează în primul rînd. Aflăm că a existat o intervenție sovietică subterană care a preparat răsturnarea lui
Crime nesancționate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5714_a_7039]
-
pe care nu le citește nimeni”. Premiul Fundației „Andrei Bantaș” pentru traduceri din limba engleză le-a revenit Domnicăi Drumea și lui Petru Ilieșu pentru Howl și alte poeme de Allen Ginsberg. Premiul pentru debut a fost adjudecat de Sorin Despot cu volumul de versuri Apasă.
Festivitatea de decernare a premiilor USR pe anul 2010 by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5463_a_6788]
-
și a exacerbat teroarea, a transformat Gulagul într-una din instituțiile de bază ale sistemului ideocratic. Stalin a murit în martie 1953, iar urmașii săi, în frunte cu Gheorghi Malenkov și Nikita Hrușciov, au decis să-i eternizeze memoria. Trupul despotului a fost îmbălsămat și amplasat lângă mumia fondatorului bolșevismului în ceea ce s-a numit „Mausoleul Lenin- Stalin”. Veșnicia lui Stalin nu a durat însă decât 8 ani, întrucât, acum 50 de ani, în octombrie 1961, Congresul al XXII-lea al
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
Ilici Lenin»”. În al său cuvânt de închidere, cel mai vehement rechizitoriu anti-stalinist pe care l-a rostit vreodată public, Hrușciov blama Particul Muncii din Albania, pe Enver Hoxha și, indirect, pe Mao, pentru dorința de a menține viu cultul despotului. Nu este greu să ne imaginăm ce gândea ultra-stalinistul Dej în acele momente... Cel adorat până în martie 1953 drept corifeul științei, titanul gândirii, cel mai mare strateg al tuturor timpurilor, prietenul copiilor, lingvistul genial, al patrulea clasic al marxismului etc.
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]