649 matches
-
politice, imperiul nu a rezistat, iar regiunea geografică Macedonia a fost din nou cucerită de Imperiul Bizantin. În secolul al XIV-lea, a fost incorporată de Imperiul Sârb, care se vedea pe sine ca un eliberator al fraților slavi de sub despotismul bizantin. Skopje a devenit capitala imperiului Țarului Ștefan Dușan. După moartea lui Dușan, a urmat un țar incompetent, și luptele între nobili pentru putere au dus la divizarea Balcanilor. Asta a coincis cu intrarea Imperiului Otoman în Europa. Nerămânând nicio
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
delimitare clară a noțiunilor. Astfel, în 1948, la "Colocviumul internațional" care a avut loc la Paris, s-a stabilit semnificația termenului de "știință politică" și obiectul acesteia de studiu. Structura economico-politică a Orientului antic a fost definită prin sintagme ca "despotism oriental", "mod de producție asiatic" (Karl Marx) sau "societăți hidraulice" (K. Wittvogel), deoarece erau amplasate de-a lungul unor mari fluvii. Astfel de regimuri politice se caracterizau prin "teocrație": Predomina voința suveranului, care era susținut de clerici ("hierocrație"). În Egiptul
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
pe când iluminismul se adresează tuturor oamenilor. Omul, aflat în centrul atenției, își putea dobândi adevărata libertate apelând la educație și cultură. Începând cu critica vechiului regim și a Bisericii, iluminismul clasic s-a dezvoltat în Franța. Voltaire a propus un "despotism luminat", Montesquieu a realizat necesitatea sepărării puterilor în stat, iar J.J. Rousseau a exprimat aspirațiile micii burghezii. La scurt timp, iluminismul devine un fenomen paneuropean, răspîndindu-se în Italia, Germania, SUA, ulterior în Țările Române și în Rusia. În Italia, "Epoca
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
considerație rolul artei în formarea omului. Mai mult, credea că arta îl poate ajuta pe om să dobândească adevărata libertate, libertate care pentru estetician avea o semnificație mai mult spirituală. În operele sale literare își exprimă adversitatea față de feudalism, de despotismul german, împotrivire ce se explică prin adversitatea lui manifestată față de tirani și monarhi, prin afirmarea poziției lui pro-revoluționare, prin apropierea idealurilor lui de instaurarea republicii. Era convins că forțele progresiste vor putea fi susținute de către un monarh luminat, care ar
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
adeptul teoriei evoluționiste, subliniind ideea unității lumii. În acest sens, el considera că munca este forța transformatoare a societății și culturii, pe care ea le poate dezvolta în ascensiune continuă. Iluministul german a dezvoltat unele idei profunde privind necesitatea înlăturării despotismului feudal, eliminării instituțiilor vechi și principiilor conservatoare depășite. La fel, el susține ideea evoluției istorice a omenirii care are loc în chip de "spirală". Astfel, istoria la Goethe ar fi o continuă creație umană, cu reveniri pe plan superior, fără
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
o evoluție care a început în Grecia Antică, a continuat prin Imperiul Roman și care, după apariția creștinismului în Orientul Mijlociu, prin mijlocirea Imperiului Bizantin, s-a răspândit în întreaga Europă. Cucerirea a vestului Imperiului Roman de popoarele germanice și instaurarea despotismului în forma dominației Papalității, (care combina autoritatea politică și spirituală, stare de fapt care nu a caracterizat civilizația greacă în niciunul dintre stadiile sale de existență), a dus la o ruptură între lumile apuseană și răsăritean-grecească. Marea Schismă și cruciada
Lumea occidentală () [Corola-website/Science/304109_a_305438]
-
decembrie 1889) a fost unul dintre cei mai importanți scriitori turci ai perioadei numite "Tanzimat". Contribuțiile sale au reprezentat un punct de referință în istoria culturii turce, fiind considerat idealul generației sale datorită luptei pe care a dus-o împotriva despotismului și a nedreptății. s-a născut pe 21 decembrie 1840 în Tekirdağ pe numele său adevărat Mehmed Kemal. Scriitorul și-a pierdut mama de la o vârstă fragedă și a fost nevoit să locuiască cu bunicul său în diverse orașe din
Namik Kemal () [Corola-website/Science/330913_a_332242]
-
ul este o formă de guvernământ în care o singură entitate conduce cu putere absolută. Acea entitate poate fi un individ, ca într-o autocrație, sau poate fi un grup. Cuvântul despotism înseamnă "a conduce în maniera unui despot" și nu se referă neapărat la un singur "despot", adică un individ. Cuvântul despot provine din cuvântul grecesc "despotes" care înseamnă "stăpân" sau "cel cu putere" și a fost folosit pentru o varietate
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
Cuvântul "dictator" s-a dezvoltat și el în mod asemănător, deși "despot" și "tiran" tind să sublinieze cruzimea și chiar plăcerea acestor acte, în vreme ce "dictator" tinde să sublinieze mai mult duritatea sau implementarea nedreaptă a legii. În forma sa clasică, despotismul este un stat în care un singur individ (despotul) deține toată puterea și autoritatea statului, iar toți ceilalți sunt persoane subsidiare. Forma de despotism era comună în primele forme statale și de civilizație. Cel mai bun exemplu clasic de despot
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
dictator" tinde să sublinieze mai mult duritatea sau implementarea nedreaptă a legii. În forma sa clasică, despotismul este un stat în care un singur individ (despotul) deține toată puterea și autoritatea statului, iar toți ceilalți sunt persoane subsidiare. Forma de despotism era comună în primele forme statale și de civilizație. Cel mai bun exemplu clasic de despot este faraonul din Egiptul Antic. Se pare că despotismul a fost folosit de opozanții regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în anii 1690
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
despotul) deține toată puterea și autoritatea statului, iar toți ceilalți sunt persoane subsidiare. Forma de despotism era comună în primele forme statale și de civilizație. Cel mai bun exemplu clasic de despot este faraonul din Egiptul Antic. Se pare că despotismul a fost folosit de opozanții regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în anii 1690, care foloseau termenul de "despotisme" pentru a descrie exercitarea oarecum liberă a puterii de către monarhul lor. Cuvântul este de origine grecească iar în Grecia antică
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
tiranie (dominanța prin amenințarea cu pedeapsa sau violența), absolutism sau dictatură (o formă de guvernământ în care conducătorul este un dictator absolut care nu ține cont de constituție sau de legi). Totuși, în absolutismul luminat (cunoscut și sub numele de despotism benevol), care a apărut în Europa în secolul al XVIII-lea, monarhii absoluți foloseau autoritatea lor pentru a implementa o serie de reforme în sistemele politice și societățile țărilor lor. Mișcarea a fost probabil declanșată de idealurile iluministe. Filosoful iluminist
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
apărut în Europa în secolul al XVIII-lea, monarhii absoluți foloseau autoritatea lor pentru a implementa o serie de reforme în sistemele politice și societățile țărilor lor. Mișcarea a fost probabil declanșată de idealurile iluministe. Filosoful iluminist Montesquieu credea că despotismul este o guvernare potrivită pentru statele mari. De asemenea, el credea că republicile erau potrivite pentru statele mici și că monarhiile erau potrivite pentru statele mijlocii. Deși cuvântul are astăzi sens peiorativ, a fost cândva un titlu legitim al cabinetului
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
de "úr" al lui Béla dar alți istorici cred că provine din cuvântul grecesc "despotes" (în traducere directă, "stăpânul"). În Liturghia Ortodoxă, diaconul se adresează preotului și astăzi cu termenul de "despot". Conform lui Montesquieu, diferența dintre monarhie absolută și despotism este că în cazul monarhiei o singură persoană guvernează cu putere absolută prin legi stabilite și fixate, în vreme ce un despot conduce după propria voință.
Despotism () [Corola-website/Science/333098_a_334427]
-
caracteristici relevate vibrant de scena ocupării casei fratelui ei în momentele lui de boală. Angrenând toată familia Tulea în urma ei aceasta veghează înfrigurată ca Felix și Otilia să nu înstrăineze ceva în timp ce ceilalți mută și scotocesc mobilierul în căutarea banilor. Despotismul Aglaei se exercita asupra întregii familii, influențând până și alegerea lui Costache de a o înfia pe Otilia. Timorați Otilia și Felix o contemplă cu dezgust și dispreț: S-a observat că totuși Aglae își apăra copiii și că goana
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
s-a răspândit rapid în întreg imperiul și l-a forțat pe sultan să anunțe repunerea în drepturi a constituției din 1876 și reconvocarea parlamentului pe 3 iulie 1908. Motivul principal al revoltei a fost politica dură a sultanului ("istibdâd" - despotism), bazată pe o rețea vastă de spioni ("hafiye"), dar o contribuție importantă și-a adus-o și incapacitatea guvernării de răspuns la numeroasele intervenții ale puterilor europene în politica internă a imperiului, care puneau în primejdie suveranitatea statului. Cadrul legal
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
mare preot de cea a monarhului. Liderul partidei fariseilor era învățatul Shimon Ben Shatah,care, după tradiție, ar fi fost cumnatul regelui. Ianai, însă, prefera tabăra rivală, a Saduceilor, pe care o conducea, de altfel, în virtutea funcției de mare preot. Despotismul regelui, războaiele lui neîncetate, privilegiile elitei din preajma sa, acumularea în mâinile sale a conducerii militare și a celei religioase - spirituale, poziția ostilă a regelui față de farisei și fata de Sanhedrin, i-a atras lui Ianai ura poporului. Displăcea și accentuarea
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
neîntercut de abil în forțarea textelor pentru ca să împace făgăduințele cu dorințele. "Vrea să fie legal -observa un contemporan de-al lui-, dar el declară legal tot ce-i convine". Când a izbucnit revolta baronilor, a înțeles că a trecut timpul despotismului în Anglia și că singurul mijloc de a consolida monarhia va fi de aici înainte sprijinirea ei pe noile clase în creștere. Irascibil, orgolios, încăpățânat, uneori dur, dar muncitor, onest și destul de rațional, cavalerul acesta este un om de stat
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
d. 14 decembrie 1788) a fost rege al Spaniei (1759-1788, ca și "Carlos III de Borbón"), rege al Napoli și Sicilia (1735-1759, ca și "Carlo VII"), și duce de Parma (1732-1735, ca și "Carlo I"). A fost un adept al despotismului luminat. Carol a fost primul născut din cea de-a doua căsătorie a lui Filip al V-lea al Spaniei, cu Elisabeta Farnese de Parma. La vârsta de 16 ani a fost Pe 1 decembrie 1734, în urma victoriei ducelui de
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
de exprimare și libertatea religioasă) și care au denunțat nedreptățile Deși El a sustinut pe motive intelectuale pentru stabilirea unei monarhii constituționale în Franța, ceea ce sugerează o înclinație spre liberalism. Voltaire a văzut pe an monarh luminat sau absolutista (un despotism binevoitor, similar cu cel susținut de către Platon), sfătuit de Filosofi că și el. Voltaire este adesea gândit că ateu, cu toate că, în fapt, el a luat parte la activități religioase și de luare a construit chiar și o capelă, la moșia
Voltaire () [Corola-website/Science/296879_a_298208]
-
deși ei se autodenumeau "Perfectibilii". Grupul a fost de asemenea numit Ordinul Illuminati și Illumináții Bavarezi, iar mișcarea însăși a fost raportată la Iluminism (după iluminism). În 1777, Karl Theodor a devenit conducătorul Bavariei. El a fost un susținător al despotismului iluminat și, în 1784, guvernul său a condamnat toate societățile secrete, inclusiv Illuminati. În timpul perioadei în care Illuminati putea acționa legal, mulți intelectuali influenți și politicieni progresiști s-au numărat ca membri, inclusiv Ferdinand de Braunschweig și diplomatul Xavier von
Illuminati () [Corola-website/Science/317678_a_319007]
-
statului de drept, responsabile atât pentru accesiunea întârziată a României și Bulgariei în timpul celei de-a cincea runde de expansiune cât și pentru amânarea negocierilor cu Croația până în 2010 și acum cu Turcia, sunt acuzații preluate din repertoriul occidental despre despotismul oriental. Ele dominau imaginile despre Orient construite în secolele XVIII și XIX și sunt acum reproduse în relație cu Europa de Est. Desemnându-le drept cele mai importante chestiuni în contextul țărilor aflate sub observație duce nu doar la clasificarea acestor state
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
Carol II" în 1940. Lucrarea este bazată pe teza sa de doctorat de la Berlin, sensibil amplificată. Fărcășanu urmărește în șapte capitole evoluția monarhiei în diferite societăți: civilizațiile orientale, Grecia și Roma antică, perioada feudală, a renașterii, a reformei și a despotismului luminat (Aufklärung) al secolului al XVIII-lea. În continuare el face o analiză extrem de critică a revoluției franceze, din care elimină viziunea romantică a revoltei populare împotriva absolutismului, prezentând-o ca pe o mișcare, condusă de un grup de ideologi
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
opinia publică britanică de orientare liberală, era serios îngrijorată de creșterea puterii rusești, care în ochii ei echivala cu o creștere a influenței conservatismului politic: liberalii britanici, ca și cei francezi, îi percepeau pe ruși a fi principalii promotori ai despotismului și absolutismului în Europa: Rusia era membru fondator al “Sfintei Alianțe”, și era adesea numit “stâlpul reacțiunii”; modul cum, la inițiativa Rusiei, a fost înăbușită Revoluția română de la 1848 de către trupele rusești și otomane, ca și regimul de teroare politică
Războiul Crimeii () [Corola-website/Science/303095_a_304424]
-
Apuseni , respectiv din Fericetul Arăzii de pe teritoriul actual al comunei Horea ,jud.Alba . Putem spune că cercurile concentrice de libertate au fost aduse în conștiința Europei în perioada 1784-1785 de țăranii români transilvăneni cu 5 ani înainte de căderea Bastiliei - simbolul despotismului. Ambasadorul Veneției la Viena , Sebastian Foscarini , scria dogelui sau în decembrie 1784 că răsculații din Munții Apuseni vor să înlăture jugul antic al sclaviei , iar Viena relata mereu , prin ziarul "Wiener Zeitung" despre Radaker sau Radaker -Waldung { Pădurea din Râdă
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]