312 matches
-
-i mai opus misticului decît teologul studios care face discriminări în marginea unor controverse de jargon. Un mistic doct e un oximoron. Idealul misticului e să uite de jargon, să-și curețe spiritul de orice idee, pentru ca în curățenia minții despuiate de erudiție să facă să apară ființa lui Hristos. Misticul e un îngrețoșat de lume, sătul de scîrnăvia trupului și scîrbit de subtilitățile semenilor, și de aceea nu argumentele îl preocupă, ci trăirea în comuniune a elementului transcendent. Deviza lui
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
Cernîșevski, s-a pomenit înăuntrul unui suflet unde nu doar că totul îi era străin, dar unde se minuna de multe lucruri, așa cum un prim călător se poate minuna de obiceiurile dintr-o țară îndepărtată: bazarul de la răsăritul soarelui, copiii despuiați, larma, mărimea monstruoasă a fructelor”. Vladimir Nabokov, Darul, traducere de Veronica D. Niculescu, Editura Polirom, 2013
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
LCD, bucătărie, aer condiționat, cabina de duș. Această dezvolta o putere de 1120CP și are două motoare diesel Fiat Powertrain Tecgnologies. Citește tot... Galerie foto: Tuning Days la Iași Mașini frumoase stoc și tunate, fete frumoase, unele poate chiar cam despuiate, copii, presa, zgomot, muzica, cam asta a caracterizat zilele de 13 și 14 iunie de la Iași. Mai bine ne-am abține de la comentarii și v-aș invită să urmăriți galeria foto de la Tuning Days Iași. Citește tot... Mașini tunate - mașini
Automotorclub [Corola-blog/BlogPost/95596_a_96888]
-
Județeană nu își poate struni odrasla !? Ce exemplu dă altora cînd fiul său e ras în cap și numa’ cu o șuviță de păr și cu poneavă pe el, cu ciucuri la pantaloni, cu tricouri desenate cu bărboși și curve despuiate. El tace asemenea lui Newman, asemenea lui Redford, asemenea lui Clint tace: tace și-l privește cu toate alea adunate în ochi și colonelul se oprește încremenit din urlat, îl privește uluit: - Ce te înholbezi așa la mine, îi strigă
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
întreaga sumă. Veniseră căldurile lui iunie și, de vreme ce formele definitive de vânzare nu se făcuseră încă, Mr. Pierre s-a urcat în mașina lui 4x4 și s-a dus să culeagă cireșele. În marginea viei însă: oroare!, pomul era mai despuiat decât naturiștii din rezervația lor de la Leucate-Plage. Mr. Pierre a făcut un scandal monstru, în vreme ce, cu o sfruntată nerușinare, cumpărătorul a pretins că cireșele erau deja ale lui. Notariatul din S., unde se înregistrase promisiunea de vânzare-cumpărare, a reușit cu
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
cap! Nu știam că după o asemenea ghiftuială vom fi îmbiați și cu femei! Bătu din palme, acționat parcă de un mecanism secret. - Bărbați aleși și preacurați, vin gata pregătite: să nu mai pierdem timpul pentru a le dezbrăca! Frontul despuiatelor înaintă în goană. În fruntea lui, o namilă, să fi avut doi metri jumătate înalțime, își lansă glasul printr-o pâlnie. - Oameni buni, oameni buni, nu mai suportăm regimul impus animalelor. Veniți mai aproape! Avem a vă comunica fapte importante
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
puțin ele protestează împotriva campaniilor militare din Orient. - Dacă s-ar apropia mai mult, le-am da și binecuvântarea. Dialogul lor se asemăna cu al surzilor. Temători, ca și cum înaintau pe o gheață subțire, Globescu și Cervina pășiră cu timiditate spre despuiate, deși nu-i desemnase nimeni pentru tratative. Îi urma îndeaproape Gilda Tudorescu. Înainte ca ei să le stea în vecinătate, vorbi iarăși în pâlnie femeia supradimensionată. - Nu mai încătușați energiile viețuitoarelor! Nu mai transformați câmpurile în detenții! Lăsați maidanezii să
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
Înlocuitorul enciclopedistului ambulant îl susținu pe înlocuitorul Primarului General. - Desigur, desigur! Namila își etala podoabele, pubiană și capilară, unite în dreptul ombilicului, sugerând că acolo se făcea joncțiunea între creier și clitoris, în vederea asaltului final. La un semn al ei, valul despuiatelor îngheță, stimulând-o pe Gilda să-și ordoneze ideile și să-și caute cuvintele. Îi era greu. Într-o situație similară nu mai fusese vreodată. Plasată între cele două tabere, fiindcă și a curioșilor înaintase, dotată acum cu ocheane - de unde
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
o urmezi. Te-ai gândit la ceva plăcut. Văzuseși undeva o poză, într-o revistă, poate o știa și ea. Te-ai ridicat din așternut ca un adevărat bărbat. Erai un arc. Chiar aveai un tremur ușor. Ai urmat-o despuiat și caraghios, îți era puțin jenă. O ființă deosebită, o femeie care merita să faci destule pentru ea. Deschizând ușa, ți-a strigat din prag. Arăta spre etajeră, spre aparat. „Fără chestii din astea! Nu-ți lași, aici, nici un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
care să Învingă duhoarea cumplită de carne moartă și vie. Dante Își Înăbuși senzația de vomă care Îi urcase În gâtlej. — Unde e cadavrul? Întrebă. Celălalt Îi arătă spre una din băncile aflate lângă perete. Trupul lui Ambrogio zăcea complet despuiat, În parte ascuns vederii de cineva care stătea lângă el, aplecat să observe. Pentru o clipă, Dante se gândise că unul dintre muribunzi Încerca să iscodească pe chipul mortului propriul său viitor cumplit. Dar veșmintele sale deschise la culoare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În afară de acea obscenă parodie de piatră, unde șteoarfele dormeau cu amanții lor ocazionali? Ici și colo, piesele de marmură dispăruseră, Însă traseul astrelor era Încă vizibil, și chiar dinaintea lui se contura orbita arcuită a Venerei. Zeița Își străbătea cerul despuiată, călare pe o stea. Trecu de cercul lui Marte și de al lui Jupiter. Apoi Saturn și pulberea de stele fixe, dincolo de ecliptică, până la peretele din față, unde se deschideau arcadele vechilor magazii. În partea dreaptă se ridica o scară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
braț. Eliberându-se din nou din strânsoare, Dante se hotărî În sfârșit să privească scena. În centru, un tinerel Îngenuncheat susținea din spate o fantoșă de cârpă, construită În așa fel Încât să semene cât de cât cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
creștea cu fiecare clipă, deoarece câteva dintre dunele aurii aproape fosilizate atingeau mai mult de două sute de metri înălțime, într-un joc de lumini, umbre și curbe atât de pronunțate, că uneori părea o încântătoare pajiște cu fecioare uriașe complet despuiate. Când, în sfârșit, lăsară în urmă râul de dune, pătrundând într-o nemărginită întindere pietroasă, își făcură apariția la orizont negrele siluete dințate ale unui mic lanț muntos, așa încât Nené Dupré se îndreptă spre sud-est și, după câteva minute, arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
din nou, dar atunci te sfătuiesc să te regulezi ca lumea. Altfel să știi că nu primești nimic de la mine. O sută de mii de rugăciuni și mirosul unui coit sub chipul meu. Pe pântec. Am rămas așa, pe jumătate despuiată, părăsită, rece. Da, pe la spate, ca să știi toate amănuntele. Și spălată. Cu costumul lui Benjamin agățat în fața mea, ca să-l văd. Fără să plâng, fără violență. Și nu pe bani. Iar duminică am făcut, de disperare, tot ce se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
lalele, hortensii și trandafiri, un osuar de gladiole, iar crucea care se Înălța deasupra purcoiului proaspăt, movila Însăși, va dispărea sub uriașul stog care exala miasma putridă a liliacului veștejit. CÎnd va interveni poliția, zona distinsă a cimitirului era deja despuiată, prădată, „de parcă trecuse un nor de lăcuste“, cum va scrie presa (Rotte Fahne va publica un articol nesemnat În care vor fi expuse atrocitățile poliției, care arestase și hăituise douăzeci de marinari). „Scoate-ți pălăria“, Îi zise Bandura interlocutorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
incert, pe imense Întinderi ale continentului european pînă la Ural și pînă după Ural, ca și În cele două Americi, cu numeroși protagoniști și cu milioane de morți, pe fundalul unui peisaj sinistru). Numai că acest capitol, jalnic schematizat și despuiat - asemeni știrilor abstracte din reviste, unde esența faptelor se reduce la intrigă - s-ar putea deci comprima astfel: Conspirația sau rădăcinile prăbușirii societății europene va fi concepută undeva, În Franța (după cum afirma, pe bună dreptate, Krușevan), În ultimii ani ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu urât, căci avea trăsături destul de frumoase, numai că erau puțin prea mari și îi dădeau un aspect diform. Nu purta nici barbă, nici mustăți și fața lui mare, bine rasă părea despuiată. Avea părul roșcat, tăiat foarte scurt, și ochii mici, albaștri sau cenușii. Avea o înfățișare banală. Nu mă miram acum că dna Strickland se simțea puțin jenată de el. Nu era deloc o carte de vizită frumoasă pentru o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o încântare să trăiești în mijlocul lor, zise dl Van Busche Taylor. — Da, sunt fundamental decorative! — Asta e și una din convingerile mele cele mai profunde, spuse dl Taylor. Marea artă e întotdeauna decorativă. Ochii lor se opriră asupra unei femei despuiate care își alăpta copilul în timp ce lângă ea îngenunchea o fetiță arătându-i sugarului indiferent o floare. Stând într-o poziție dominantă deasupra lor era o babă zbârcită și ciolănoasă. Aceasta era Sfânta Familie în versiunea lui Strickland. Am bănuit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ori, În același fel. Două lovituri asemănătoare, dar În mod limpede distincte, de parcă... Poetul se Întrerupse. - De parcă ar fi fost doi asasini? Îl zori Cecco. Dante clătină din cap. Îi venise o idee neașteptată. Mai aruncă o privire spre trupul despuiat Întins dinaintea sa, după care se răsuci căutând ceva. - Unde Îi sunt hainele? Cecco se uită și el În jur. Într-un colț al Încăperii, Într-un coș de răchită, erau niște haine Îngrămădite la Întâmplare, murdare de sânge. Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tăie răsuflarea. Învingându-și amețeala, urcă până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia dintre cei doi călăi prezenți. Omul mai smuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plângă lemnul pus pe strung Când hohotit, când mai prelung Căci două bețe, seci oloage Ard potolit în patru doage. MARIA SPRING Cu altul pe o bancă bătută la un nuc, De țigle arse târgul roșea până departe; O toamnă despuiată, un vânt de balamuc Se călăreau la vale pe ierburi multe, moarte. Și cel căzut cu capul în pălmi, pe vis năuc, De-atîta lâncezire scăpase un trabuc, Muc desfoiat și umed la capătul subțire: Din sufletul acelei amiezi de-ngălbenire. Lumina
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
concepția lui poate nu o mai regăsea niciodată. El nu-i putea oferi totuși decât iubirea lui târzie de om ajuns la o anumită curbă a vieții. Nimic material nu-i mai aduceau satisfacții în afara acelor scurte întâlniri, când amândoi despuiați nu numai de părțile vestimentare, ci de tot ce este lumesc, trăiau câteva clipe de vis, de frumusețe lăuntrică. Prin ea își vedea visul vieții împlinit, conștient fiind că această relație nu are niciun viitor și că ea îl acceptă
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
noastră, compas în loc de seceră, dar aceleași spice de grâu pe fundal roșu, pâinea din belșug care, de fapt, venea drămuită, ne alimenta... rațional. Masă cu lampă aprinsă, interogatoriu, mașină de scris pe care s-au dactilografiat manifeste, Gandhi, Walesa, piept despuiat în fața unei țevi de tanc, radio rusesc cu butoane rotunde și lungimi de undă intenționat „scurtate”, din care se aude Vocea Americii bruiată corespunzător, tancuri care strivesc sub șenile primăvara de la Praga, Stalin, Leningrad. Davai! Ultimul transfug RDG-ist evocă
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
armură împotriva spaimei care mă privește uneori ca pe un dușman valuri de umbre valuri de năluciri aruncă marea în splendoarea argintului ei peste gândurile mele te iubesc lorelai când zbori într-un cer visceral obscur cățărată de cornul lunii despuiată pe calea lactee mare și stânci soare îmbătrânit ce arde pietrele pline de amărăciunea mării cine-mi sapă nisipurile cu chipul tău pictat pe dunele triste acolo găsesc numai inelul și umbra ta pierdută lorelai luni, 15 iulie 2013 Referință
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
liniște, cuminte, Ai dăltuit pe-o stâncă legăminte Și-ai lăsat visu-n mare să se scurgă? Cu-albastre unde, te-ai iubit vreodată, Ți-au plâns sub tălpi nisipurile ude Când alergai printre năluci zălude Să strângi în brațe marea despuiată? Te-ntreb așa, fiindcă iubesc amurgul... Când astrul zilei lin coboară-n ape Și stelele se pregătesc de-agape Vreau doamnei mări atunci să-i fiu aproape. Când logodiți cu valurile-i surde, Doar trandafirii sângerează-n zare, Pe trup
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]