702 matches
-
Tânărul revoltat, crezând fanatic în exprimarea convingerilor până la capăt, chit că puteau răni oamenii (vezi cazul Iorga), se maturizase într-un savant occidental, discret, chiar efasat în fața interlocutorilor. Îl caracterizau acum nu explozia de indignare, ci controlul de sine, nu destăinuirile, ci tăcerea diplomatică, și nu intuițiile, sau opiniile subiective îl pasionau, ci probele din documente culturale publice" (p. 19). Refuzul de a vorbi despre el însuși, despre anumite perioade ale vieții sale, venea, potrivit lui Sorin Alexandrescu, din "simpla nevoie de
Omul Eliade by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9431_a_10756]
-
de răzbunare și popularitate. E haioasă transformarea ochelaristului tocilar (nurd!) într-un tînăr furios pe care John Obsborn l-ar fi putut recruta pentru un rol minor în piesele sale. Da, criza adolescentină cu dispariția ultimelor coșuri pubere și emoția destăinuirilor continuă inutil și în această serie așa cum Harry Potter în curînd nu-și va mai încăpea în chiloții de vrăjitor din cauze motivate fiziologic. Metamorfoza are efect și asupra frezei sale și Peter, acum un beatnik cool, realizează figuri coregrafice
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
răspuns ambiguu pe care Simona îl trecu neobservat. Domnule doctor, fiindcă tot sunteți aici și ne cunoaștem de câtva timp, mă înfățișez în fața dumneavoastră ca în fața unui duhovnic. Luați vă rog loc pe un scaun, îl rugă ea. Urmă o destăinuire, un monolog, care dovedea că toate aceste gânduri cu o deosebită încărcătură afectivă, le purta ca pe o mare greutate de multă vreme. Acum găsise prilejul să-și deșerte tot sacul. Destăinuirile depășeau pragul unor mărturisiri de natură strict intimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe un scaun, îl rugă ea. Urmă o destăinuire, un monolog, care dovedea că toate aceste gânduri cu o deosebită încărcătură afectivă, le purta ca pe o mare greutate de multă vreme. Acum găsise prilejul să-și deșerte tot sacul. Destăinuirile depășeau pragul unor mărturisiri de natură strict intimă. Spera, printr-o tehnică pe care numai femeile o dețin, să-l prindă și pe doctor în tentaculele ca de caracatiță ale povestirii sale. Voia cu orice preț să-l capteze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care, e adevărat, îmi dă o stare de inconfort, și spusele mele, nu e nici o legătură. Să zicem că e așa, domnișoară Simona, dar aceste mărturisiri nu cred că e bine să le afișați la vedere, la lumina zilei; asemenea destăinuiri vă pot pune în posturi mai mult decât nefavorabile. Mi-am luat libertatea de a vă considera un confident căruia îi pot încredința o durere a mea care nu a fost diagnosticată de medicii spitalului. Domnișoară Simona! Tonul și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dintr-un izvor, îndurerate de pierderea acestui om care pusese întotdeauna ființa ei în locul inimii lui. De câte ori nu-l auzise ea spunând: ,,Tu ești inima mea!" Cartea vieții lui s-a închis, gândi Mona. Pe ultima filă mai era o destăinuire. Ea știa în detaliu toată povestea de la mama ei și intui că și el, tatăl ei, o știa, dar ceva nedeslușit îl îndemnase să n-o dea în vileag. Poate tot dragostea lui nețărmurită pentru ea, poate... Dar acum venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de viață plină de taine vibrează la unison cu atâtea alte vieți asemenea. Am făcut o necuviință mare, atunci când am ascultat la fereastră - nimic de zis -, însă această întâmplare curioasă capătă o și mai mare însemnătate pentru mine, întrucât acele destăinuiri au început îndată a vibra cu putere în inima mea, înfiorându-mă, căci o astfel de preumblare prin sufletul cuiva, cu atât mai mult când este într-atât de împovărat, sensibilizează întotdeauna pe om și îl pune adânc pe gânduri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dormitor și o găsi pe Ina într-o stare exasperată, intră în panică. Nu bănuia că soția lui poate suferi atât de mult din pricina celor aflate la spitalul din Pitești. Nu știa că ea purtase tot drumul spre casă spaima destăinuirilor. Îi fusese imposibil să se despovăreze de mărturisirea Olgăi. O ținuse într-un plâns continuu, marcată de o tristețe care depășea orice limită. Alex îi respectă încercarea prin care trecuse, dar se întreba în sinea sa: oare merită Olga atâta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
însă, al căror izvor părea fără sfârșit, erau de nezăgăzuit. - Cum asta? sări Alex ca ars cu un fier roșu. Cum? Cum? Ce scornire a minții ei bolnave, mai este și asta!? Reculeasă oarecum, Ina încercă să-i detalieze cumplita destăinuire a Olgăi. - Știindu-se în ultimele clipe ale vieții, mustrată de conștiința ei neîmpăcată de-a lungul timpului, mi-a destăinuit că atunci când eu am născut, mi-a schimbat copilul cu al unei țigănci. - Vrei să spui că Mihăiță nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
el oarecum iritat, că nu veți deconspira niciodată secretul pe care vi l-a încredințat. Nu vă acuz! Nu cunosc motivul acestei tăinuiri, dar cum e și firesc, de aici se degajă o întrebare: de ce veniți tocmai astăzi cu această destăinuire? Judecătorul socoti intervenția ca neavenită și lăsă ca lucrurile să curgă fără a sancționa ieșirea avocatului Diaconescu, deși aceasta apăruse ca tendențioasă. Stăpână pe sine, Clara Dobrescu răspunse: - în primul rând, nu am jurat, i-am făcut o promisiune tacită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pot eu să zic? Tu știi mai bine. Dacă ți-e așa de dragă, de ce să te perpelești pe jarul tăcerii? Dacă o vrei de soție, poate e bine să le spui și părinților planul tău. Vișinel tot amânase clipa destăinuirilor și poate nici acum nu ar fi deschis subiectul, dacă nu venea vorba de pașii următori despre care părinții voiau să afle. Discuția dintre Vișinel și Alex, mai ales, se prelungi până aproape de miezul nopții. - Pentru a zidi o familie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
două ființe se agățase o taină. Temerile trebuiau aduse la lumina zilei. Se cerea o firească deslușire; în caz contrar, ar fi avut amândouă numai nopți albe. Deși încercaseră, când una, când alta să depene măcar o buclă de pe ghemul destăinuirilor, nu reușiseră. Firul se rupea de fiecare dată și apărea tăcerea. În cele din urmă, inițiativa îi aparținu celei mai curajoase, Olgăi. Ziua aceea veni pe neașteptate. Ea nu era firea care putea ține așa, la infinit un secret, chiar dacă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Am convenit să nu intrăm în amănunte, nu? - Așa e! - Îi alimentez visele punându-le și pe ale mele lângă ale lui și așa reușim să ne înțelegem. Descrierile fuseseră destul de vagi. Nu numai că nu se cântase toată gama destăinuirilor, ci chiar din arpegiu lipsea o notă, dovadă că fetele erau extrem de prudente. Totul se desfășurase ca un joc. Schimbul acesta de portrete imaginate, care nu corespondea nici pe departe cu fizionomia lui Alex, le aduse oarecare liniște, le spulberaseră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
două pahare pe care le ciocniseră împreună că ar vrea să găsească o zi și o oră pentru a se descărca de o povară ce o purta de câtăva vreme. După modul insinuant în care lansase provocarea, se părea că destăinuirea cerea a fi tălmăcită în detaliu. Alex l-a implorat atunci să nu amâne ceea ce era firesc a fi spus pe loc. Abordarea lui George îl răvăși. Prietenul său, pentru a-l menaja, nu făcu altceva decât să strecoare ideea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
când în când, între ciocnirea a două pahare pline cu licoarea lui Bachus, aluzii subtile, secvențial, elemente demne de a fi știute de el despre o persoană ce părea a fi mai bine cunoscută de către George decât de Alex. Zgârcenia destăinuirilor, date în vileag cu lingurița, îl aduse pe Alex într-o stare de exasperare și, deși era musafir, decența obligându-l să cântărească cum se cuvine fiecare cuvânt, îi ceru imperios lui George să fie cât se poate de clar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cu vorbe îndulcite s-o încurajeze și spunându-i mereu: - Încă puțin, încă puțin și veți scăpa. În acest timp, cele două colege nu avură răgazul necesar să mai discute despre problema rămasă suspendată în spațiul din oficiu, unde Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare o neliniște vizibilă. Se intuia că o interesa în cel mai înalt grad să afle numele celui care avea să devină partenerul de o viață al prietenei ei. Un nor întunecat trecu peste geamurile sălii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de reproș, hai, spune... - Draga mea, de mai multă vreme, știi tipul despre care ți-am povestit că îmi făcea curte, ei bine... Ina făcu o pauză și-și privi într-un anume fel prietena, să vadă ce reacție au destăinuirile ei, dar chipul acesteia părea de piatră, inexpresiv, imposibil de a fi descifrat. În Olga fierbea nerăbdarea, dar ea masca totul, ținându-se de spătarul scaunului, arătând în acest fel că e numai ochi și urechi. Nu voia detalii despre
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cărămidă; în mintea mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de spital, topise nu numai glasul Olgăi, ci și ființa ei și așa fosilizată. A început totuși, după o pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
niciodată presupunerea femeiicrampon. În schimb a făcut publică o aventură de-o noap te...din Îndepărtatul Ceylon! („am făcut dragoste cu o femeie hindusă cu ochi negri, Într-o pădure de cocotieri, Într-o noapte cu lună ! ”). Din nou, atipică destăinuire! Cum tot uluitoare ni se pare prea-scurta relație cu actrița ucrai neană Maria Zankovețkaia, căreia i-a promis chiar că-i va scrie un rol, Într-o viitoare piesă! Sigură, dar efemeră, a mai fost aventura cu actrița Vera Kommisarjevskaia
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
În astfel de momente sunt extrem de capricioasă, de intransigentă și neiertătoare. Așa cum am fost în acea seară, cu Gicu. Nu trebuie să crezi ceea ce-ți scriu eu acuma, Gerard. Faci ce vrei. Desigur, o femeie nu face astfel de destăinuiri intime mai ales unui bărbat. Eu cred că întotdeauna am fost față de tine cât se poate de sinceră. Ți-am mărturisit necazul vieții mele, nenorocirea. Nu mi-a fost rușine să-ți spun că n-o să mai pot face copii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zise Angelina stăpînă pe sine. — Știu și eu? Mă gîndeam că una e să încredințezi cuiva un secret sigilat într-un plic care trebuie depus simplu la o anumită destinație, și alta e ca cineva să-ți facă oral o destăinuire intimă pe care n-ai voie s-o transmiți mai departe, spuse Poștașul. — Eram sigură că am pe cine să mă bazez, spuse Angelina punîndu-i o mînă pe umăr, acum știm amîndoi că vorbim despre același lucru, adăugă. Poștașul se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o femeie care Împart aerul aceleiași Încăperi, Între ei plutea tot timpul un nouraș alb și pufos, un fel de pudibonderie adolescentină, asumată de ambele părți, ca ceva de la sine Înțeles. Nici Antoniu și nici Plăcințica nu și-au făcut destăinuiri În privința vieții sentimentale. Au considerat, fiecare În parte, ca pe o șansă extraordinară, să-și lumineze vagabondajul și cerșetoria cu zumzetul unor cuvinte pe care le uitaseră de mult, numai că Antoniu credea că asta va dura o veșnicie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi trimis un vițel, să aibă... Hm! pufnește Doina, imediat ce Mihai, speriat de propriile vorbe, se abține. Să aibă ce tăia..., ca-n istoria cu fiul risipitor... Ura din glasul tău spune multe. Va trebui să-mi pară rău pentru destăinuirile făcute; n-am reușit să te conving că tatăl meu e cel mai bun om... Pentru tine, da; nu și pentru bunicul tău, care iese zilnic la marginea satului și se uită lung la drumul ce vine dinspre șoseaua națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intru în casă în absența lui, n-am înțeles, doar mă invitase Nina, chiar foarte insistent, n-a avut nici un moment de ezitare, ceva din care să pricep că se eschivează să mă primească. Respiră ușurat după acest moment de destăinuire. Acum n-avea decât să plece liniștit, martorul înlăturării lui din casa familiei Alexe fusese neutralizat, o putea întâlni pe stradă sau în societate fără să se mai simtă incomod. Orgoliul lui rănit se considera vindecat. Își luă rămas bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
anumit gen de oameni, triați după selecții riguroase, pe care ea îi credea în stare că pot depăși această hibă a vârstei ei reale, biologice, credea că acei bărbați s-au obișnuit cu ideea și că vor fi încântați, după destăinuirile făcute, să pătrundă către sfera plină, nealterată de arderile celulare ale sufletului ei. De altfel, ea își pregătea minuțios prietenii pentru momentul mărturisirilor. Îi alegea mai mereu pe cei blazați, care dintr-un motiv sau altul renunțaseră să-și ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]