128 matches
-
publică sănătoasă”. Astfel, Îi Întreceți, În rea-credință, și pe cei mai nemernici detractori. Cât despre cuvântul „deșucheat” iată ce se poate citi În Dicționarul explicativ al limbii române (ediția din 1984, pagina 256, coloana 2): „1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral.” Se vede limpede că acest termen este pe cât de jignitor pe atât de deplasat, cu atât mai mult când acesta Îl vizează pe un om decedat, care se afirmase ca legionar de prim rang. Acum, ascultați, ce gândeau romanii
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Toți Văcăreștii au asemenea Încurcături. Însă În poezie nu răzbate nimic din tragedia teribilă a familiei. Poezia este, aproape În exclusivitate, un discurs Îndrăgostit. Metafora discursului este, la Alecu Văcărescu, focul, iar starea lui de grație robia. Există În stihurile destrăbălatului boier un rafinat mazochism: ca să trăiască bucuriile iubirii, trebuie să ardă, să sufere ca un rob. „Suferind cu mulțămită” este condiția lui ideală de existență, focul fiind elementul nutritiv cel mai favorabil sentimentului: „În flacăra care mă arz În loc de Ghinuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înțepenite. O complicitate reciproc acceptată reglează aventura sentimentală și determină formele ei de manifestare. O imensă impostură care atinge Însă În poezie notele cele mai profunde ale senzualității. O senzualitate ce nu trece Însă dincolo de pragul decenței. Căci versurile acestor destrăbălați amanți sînt de o enervantă pudicitate. Abia dacă privirea Îndrăznește să atingă sînul, elogiul poetului se concentrează, de regulă, asupra ochilor și (s-a putut constata din citatele de pînă acum) asupra chipului dalb. Conachi manifestă oarecare Îndrăzneală vorbind, În
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Eroina istorioarelor lui morale e, de regulă, muierea rea. Viața a făcut din Izolda o ființă infernală. Puterea ei de invenție În rău este nelimitată. Pentru stăpînirea (nu vindecarea ei), Pann prevede sancțiuni severe. Misoginia lui este profundă. Bărbatul bețiv, destrăbălat, cîrcotaș e totdeauna bărbat: cel care descoperă și impune legea. Muierea e mereu rea. De aceea trebuie „bătută foarte pe spinare”... Vocația ei este să fie totdeauna contra. Are o imensă, absurdă capacitate de Împotrivire. În citatul Calendar dăm peste
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu dezinvoltură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului nu mai reprezintă ceva înspăimântător, plăcerea proprie vine pe primul loc, femeia afirmând cu dezinvoltură
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
inel, / Băieți, pe el! / Manifest, / La arest / Vasilache / Condurache / Pavale moi / Butunoiu / Loterie / Boscărie / Pentru - cinci / Do´ zeci - cinci / Tragi la țintă / Drojdii, mentă / Cărți, calendare / Hoți de buzunare / Sacrament / Firmament / Piperment / Cozonac, pac, pac / Rahat, gazoasă / Frumoasă / Luxoasă / Salată / Destrăbălată / La cap, poc / Pe loc / Nu‐s eu, / 41 Văleu! / Târziu / Pustiu / Turtă dulce / Să se culce ! Cu recomandarea: să se citească încă o dată dar re pede. Se tipărea la Tipografia „Comercial”, strada Principală, Bârlad. Redacția și Administrația - Târgul Banca
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Care erau diferențele dintre impulsurile lor? Cine juca ce rol? Cum putea fi sigur cineva? N-a ajuns la nicio concluzie și era tulburată de sănătatea precară a lui Michel. Avea acum peste 70 de ani și dusese o viață destrăbălată risipindu-și proprietățile și averea. Iernile pariziene deveniseră insuportabile pentru el, și în 1925 se instala pentru o parte din an în blândul Monte Carlo. Marguerite, în vârstă de 22 de ani, l-a urmat. La Monte Carlo putea să
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Pace-aș vrea-ntre voi. (Iese) LEAR: Vai, inima! Cum se ridică! Jos! BUFONUL: Strigă la ea, unchiule, cum strigă bucătăreasa la țipari, cînd i-a pus în coca de vii și-i lovea cu bățu-n cap și strigă: "Jos, destrăbălaților, jos!" Iar frate-su, de drag ce-i era calul, îi ungea finul cu unt. (Intra Cornwall, Regan, Gloucester și suita) LEAR: Zi bună-amîndurora! CORNWALL: Mărire Ție! (Kent este pus în libertate) REGAN: Mă bucur să te văd, maria ta
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
mai adevărat. Este superstiția timpului". 129 Prelatul Al. Grama, de pildă, era convins că poeziile eminesciene ar putea avea un efect nociv, asemănător romanului goethean Suferințele tânărului Werther: "Eminescu nu s-a însuflețit pentru nici un ideal (...), a dus o viață destrăbălată și a murit în balamuc în urma morburilor câștigate prin punerea în pracsă a idealurilor acelora, pe care le cântă în poeziile sale" (apud Iulian Costache, op. cit., p. 122). Vezi, pentru amănunte, capitolul "Semioza extraliterară", în op. cit , pp. 175-221). 130
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ce rostise atunci cuvintele ispășirii („Voi plăti o datorie pe care n-am contractat-o niciodată”), întruchipează în dramaturgia shakespeariană una dintre rarele figuri ale răscumpărării păcatelor, răscumpărarea unei duble datorii, a sa și a tatălui său. Căci viața voit destrăbălată a prințului („Vreau să păcătuiesc, dar numai pentru că așa o să fac din păcatele mele un merit, răscumpărând greșelile trecutului când nimeni nu se va aștepta la asta”) pare destinată să graveze în însăși ființa lui moștenirea grea a păcatelor părintești
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
poemul-turnir În forță, cu nerușinare: "cum ies de sub cărți nu mă pricep/ decât la un singur lucru am iubit/ femeie cu tot cu fiică, am iubit surori/ gemene și negemene, femei/ pure sau tăvălite de o companie,/ târfe internaționale (deopotrivă/ pudice sau destrăbălate),/ cu fiecare am descoperit o Americă mare cât Rusia,/ le-am posedat fără să mă laud/ cu numele și cu rangul lor". Dar altul este, firește, motivul pentru care femeile reprezintă, alături de poezie, singurele "corpuri de iluminat viața mea hibridă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
publice invectivele cele mai ordinare: "O stupiditate murdară, culeasă din locurile unde se aruncă gunoiul, [...]. Niciodată, pe o scenă din România, o piesă n-a fost primită cu mai mare indignare [...] a căzut într-un chip zdrobitor [...] scenele cele mai destrăbălate ale femeilor de mahala [...]. Ne mirăm cum a putut comitetul Teatrului să premieze o asemenea piesă [...] cuiburi de infecțiune fizică și morală [...] vodevil francez localizat [...] concesii făcute publicului ignorant." În acest context, chiar intervenția lui Maiorescu (Comediile d-lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu încetul, se lăsa în voia întâmplării și aștepta cu o leneșă nepăsare sosirea lui Lică. Duminică, ziua de Paște. Lică sosește. După el și țiganii. Pe când la Ineu oamenii intrau în biserică, la Moara cu noroc se începu veselia destrăbălată și fără frâu. Ana nu voia să joace tocmai pe timpul sfintei liturghii [...], dar Lică, neastâmpărat afară din seamăn, o strânse în brațe și o luă cu sila la joc. Ea își aținti ochii la Ghiță: acesta însă, în loc de a se
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fatală. Se temeau de ea și bărbații și femeile, care se puseră de pază. Cu măiestrie atrăgea fete și le instruia în cultul lor. Găsind-o într-o zi pe Euridice, nutrea spre ea o poftă perversă. Cu dragoste primejdioasă, destrăbălată, o antrena pe fată în cultul bacantelor, într-o credință adversă. În timpul vrăjilor nocturne, cu făgăduieli seducătoare, o amețea pe fată. Atras de presimțiri nefaste, în valea Hecatei mergeam prin misterioasele ierburi înalte. Roată-înprejur doar păduri întunecate, cutreierate de bacante
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
atâta larmă oameni buni, ce-i cu voi la ușa casei mele? -Ne vei da imediat pe cei doi pe care îi găzduiești-răcni liderul recalcitrant, îndemnând desmățații la violență, vrând să asedieze casa Văzând pericolul și gândurile necurate ale violatorilor destrăbălați, îngerii pedepsitori întinseră mâinile asupra lor, emanând de mai multe ori o lumină puternic strălucitoare. Toți asediatorii se opriră din avântul lor, strigând de durere. cu mâinile la ochi, au fugit fără să știe unde. Erau orbi cu toții. -Plecați acum
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
comedia, Goldoni îi trasează evoluția, pentru a înțelege cauzele declinului său. Commedia dell'arte a ieșit, dacă putem să-l credem, din teatrul latin, cel al lui Plaut și Terențiu în special, unde revin neobosit aceleași tipuri, "tați păcăliți, fii destrăbălați, fiice îndrăgostite, valeți hoțomani și savanți corupți"56. După căderea Imperiului roman, cei care au vrut să reînvie comedia, inspirându-se din Plaut și Terențiu, au adaptat aceste tipuri după moda italiană "și parcurgând diferite cantoane ale Italiei, i-au
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vrea să aibă copii într-o bună zi — o întrebare absolut rezonabilă din punctul ei de vedere — Emmy știa că prietenele ei nu ar ierta-o. — Deci, practic nu i-ai făcut impresia că ai fi o tipă indiferentă și destrăbălată care nu vrea decât să se distreze? — Ah, n-am de unde să știu! Probabil că nu, bine? Dar de ce crezi tu că e asta? Fiindcă nu sunt o destrăbălată care e dispusă la orice. Sunt o tipă absolut comună căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
coajă de nucă. Oare această obsesie Îți usca inima? Era prețul inevitabil pe care trebuia să Îl plătești pentru Împlinirea artistică? Uneori se temea că așa era. „Nu e crud; nu e destrăbălat și are purtări frumoase.“ Flaubert fusese, desigur destrăbălat și capabil de acte de cruzime față de femei. Dar cel puțin cunoscuse pasiunea. În timp ce el... avusese Întotdeauna purtări frumoase. Parcă Fenimore i-ar fi lăsat un mesaj după moarte, prin care Îi spunea: nu ți-ai trăit viața din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dezmorțească bătăturile dân tălpi, da când răsplata iera așa dăparte, cine s-ar fi despărțit dă ceată? Până În clipoiu ăla, ar spune chiar Zoppi, sau mă-sa, totu a mers ca pă roate, da nervii s-a lățitără În mârlănimea destrăbălată, când bețivu care pă vulgărește Îi zice Garfunkel ne-a muiat cu impunerea să ștergem dă pă fieștece zid numele lu Monstru și p-ormă să suim iar În vehiculu ăla cu viteză dă coproale, nu cumva vrun supărăcios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
păi bezmeticilor”, „n-o să vă dăm satisfacție, nemernicilor”, „chiar de-ar fi să vă scoatem din viespare”, „nu veți Îngenunchea oamenii minunați ai acestui popor blajin cu instinctele voastre ordinare”, „vom reuși să vă strivim și să curmăm terorismul vostru destrăbălat”, „degeaba răcniți ca din gură de balaur că sînteți oropsiți, of, of, of...” Așa oftează din rinichii lui românești Teodoru, confundă balaurul cu șarpele, nu i-a venit „șarpe” cînd a scris, că scrie mult, de enervare, se mai Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spațiul dintre birourile noastre. — Ei haide, Nigel, s‑a smiorcăit James, prefăcându‑se enervat, dar vizibil Încântat că Nigel Îl atinge. Știi foarte bine că‑ți place tricoul ăsta. — ÎMI PLACE TRICOUL ĂSTA? CREZI CĂ ÎMI PLACE LOOK‑UL ĂSTA DESTRĂBĂLAT, DE JOCHEU POPONAR, PE CARE ȚI L‑AI TRAS ÎN ULTIMA VREME? JAMES, AI NEVOIE SĂ REGÎNDEȘTI TOATĂ POVESTEA ASTA, OK? OK? — Și ce e În neregulă cu un tricou sport mulat pe corp? Eu cred că arată trăsnet. Emily
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
medical al cuvântului? — Doar v-am spus că a avut întotdeauna predispoziția asta, se eschivă cu abilitate Afanasi Ivanovici. — Pe deasupra, are și febră... Ceata lui Rogojin era aproape în aceeași alcătuire ca și dimineață; i se alăturaseră doar un bătrânel destrăbălat, care la timpul lui fusese redactorul unei gazete demascatoare, pentru cheflii, despre care circula anecdota că și-ar fi amanetat și băut dinții de aur, și un fost sublocotenent, evident adversar și concurent, prin meserie și menire, al domnului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
urechile mele; și Kolea l-a auzit; s-a smintit de tot! — Prințe, vedeți, auziți cum mă face de ocară! strigă Lebedev, înroșindu-se și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat, în copaie l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bine. Aquiles mai trecea pe la vecinul său la o cafea, la o parolă. Numai că vecinul avea o nevastă mai tînără și mai amabilă decît toate nevestele la un loc. Aurora punea placa și amenința că-i dă foc soțului destrăbălat, care se ține de fusta stricatei sale vecine. Și copilul ei seamănă cu tine, țipa geloasă soția. Dar n-are cum, avea doi ani cînd s-au mutat aici, se justifica Aquiles. De unde să știu eu că nu v-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]