3,056 matches
-
refuza dreptul de a-și găsi, în sfîrșit, un bărbat cu care să se culce." 15 Octombrie 1938: , Cînd mă gîndesc că într-o viață regulată aș fi fost bărbatul cel mai credincios și mai frivol din lume... Mă las destrămat în atîtea ridicule povești care, nici una nu duce nicăieri..." 17 Ianuarie 1939: , Comica, absurda și în fond teribila situație pe care o suport de 8 luni cu Zoe va trebui s-o joc din nou pentru Leni (...) A fost aici
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
eșecului", totul mi-a apărut într-o altă lumină și am sfîrșit prin a încerca să percep cît mai mult din nuanțele care trec la nesfîrșit din una în alta pentru a face posibilă reconstituirea imaginii Kakaniei dinainte de a fi destrămată. Participarea acestui personaj înzestrat cu tot ce se putea la întrunirile ridicole desfășurate în salonul verișoarei sale Diotima ridică totuși anumite semne de întrebare. Pentru că el nu era un străin, nimerit acolo din întîmplare, ori constrîns de împrejurări să facă
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
începe astfel: "Mîhnită ca o păcătoasă trecu prin viață biata mamă Legînd în salbă zile negre ce n-aveau preț, nici strălucire Culese din copacul vremei, străină de milostivire, Amarul rod al vieții, putred, ce-n gust de țărnă se destramă." și se termină revenitor: "Și tot ca ție-n vremi, pe suflet tristețea pururi mi-e stăpînă Cînd leg în salbă zile negre ce n-au nici preț, nici strălucire Smulg din copacul vremii, dornic, cînd umbra-ți mută-mi
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
tocmai acolo unde eșuează: la capătul romanului sau al filmului, toată experiența drogului nici măcar n-a existat. Ea nu lasă nici o urmă în autor, de ce ar lăsa în cititor? Astfel încât ceea ce se dorea a fi mărturia unor experiențe extreme se destramă în lipsa însuși subiectului lor: care experiențe extreme, din moment ce ele pică la cel mai mic plictis? Așa cum ni-l putem imagina pe Renton la patruzeci de ani făcând pe funcționarul docil, la fel ni-l putem imagina pe autorul acestui roman-manifest
Droguri și hobbiuri by Alex. Cistelecan () [Corola-journal/Imaginative/11905_a_13230]
-
Când vrei să vină, ea îndată vine Cu marea ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
a fi descoperită sau redescoperită. Astăzi mai ales, cu deosebită urgență, întrucât pare să zacă ireversibil îngropată sub mormane de reziduuri. Așa se face că bucuria unui transparent, cromatic spectacol de cuprinzătoare gânduri devine îngheț și tene-bre menite a se destrăma în adâncul pământutului: „odată-ți vedeam gândurile plutind,/ zbenguindu-se în toate culorile./ Acum - le văd cum coboară încet,/ spre răceala înmănușată de beznă./ Le simt cum curg prin inelul de foc/ce se topește și el/ înlăuntrul pămâtului lăsând
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Apărătorii de cetate Cu teorii despre democrație Ne-au fost impuse legi umilitoare Îngenunchiați sub jug și silnicie Ne-au sufocat ginte minoritare Secătuită țara se destramă Finanțele-s pe mână de borfași Președinția - permanentă dramă Senatul țării - pentru arendași Se construiesc secrete catacombe Atacă corbii cerul României Și croncănesc ca Țara să sucombe Plătim cu viața drumul sărăciei! Ne înjosesc minorități păgâne Modificând versete din scriptură
APĂRĂTORII DE CETATE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380648_a_381977]
-
mare suferință, ori a dispărut fără nici o altă explicație, ca și când nu ar fi existat niciodată în viața mea. De câte ori am pierdut nopți, gândindu-mă cât de mult am investit în anume prietenii, și cât de repede aceea prietenie s-a destrămat. Oare prietenul nu trebuie să-ți fie alături la bine, dar mai ales la rău, să poți să îți sprijini capul pe umărul acelei persoane și să te odihnești sufletește după încercările prin care tocmai ai trecut??? Oare nu așa
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380729_a_382058]
-
Și voi începe cu motivul liric al visului, de care aminteam mai sus, visul, ca o obsesie, dar și ca o condiție a adevărului, a unei certitudini, chiar una precară: „La trezire, niciunul nu și-a mai adus aminte visul/ destrămat în metastaza adevărului” („Vis”, pag. 8); în ciuda faptului că poeta - altfel o personalitate vie, optimistă și „cu picioarele pe pământ” - trăiește într-un univers halucinant, chiar când îl percepe printr-un halou de lumină, și de vis, și de... „voluptate
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
DE CETATE, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Apărătorii de cetate Cu teorii despre democrație Ne-au fost impuse legi umilitoare Îngenunchiați sub jug și silnicie Ne-au sufocat ginte minoritare Secătuită țara se destramă Finanțele-s pe mână de borfași Președinția - permanentă dramă Senatul țării - pentru arendași Se construiesc secrete catacombe Atacă corbii cerul României Și croncănesc ca Țara să sucombe Plătim cu viața drumul sărăciei! Ne înjosesc minorități păgâne Modificând versete din scriptură
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. Sub semnul gândului ce-a-ncărunțit e valea dintre noi tot mai adâncă; copaci suntem și trupul desfrunzit un vânt tăios în palmă ni-l descântă. Norii cerniți o lacrimă-și destramă pe chipul nostru-'mpovărat de ceață, roiuri de fluturi cu sclipiri de-aramă în suflete crispate ne îngheață. Prin bruma deasă clipa se grăbește în toamnă să ne-mbrace pe-amândoi, privește-apoi tăcută și albește când depărtări se surpă între
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
s-ar putea numi "magia bolșevică", aptă a produce oricând o "minune". Intrarea în Castelul kafkian e astfel forțată. Dintr-odată viața începe să pulseze în inertul aparat, o porțiune de deșert înflorește, monstruoasa indiferență față de lege și morală se destramă. "în sanctuarul birocrației și arbitrarului, emblema magiei bolșevice este ștampilă, iar mesagerul fulgerător, telefonul, care l-a fascinat dintotdeauna pe prozator: un birou uriaș, de o dimensiune incredibilă, cu opt telefoane de diferite feluri, cu fire verzi, portocalii și gri
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
cantate și pe pânze ipostazele de măreție ale acestei ape-rege a continentului Europa. (Din volumul „ARBORELE DE APĂ”,În pregătire pentru tipar.) (Fotografii realizate de Valentin Pițigoi) DANUBIUM NOSTRUM curge-n vecie - cântec de mamă. ea se adună, ea se destramă, din palma cerului Domnului-Sfânt este o doină de veci pre pământ. adună-n unde și printre nimbi legende spuse În zece limbi. adapă țărmuri, suflete-adapă, arbore-Înger, arbore-apă. mii de barcaze cântec i-au spus vâslind În aval, amonte... În sus
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ordinea-ncercării lor, la început a fost imaginea: "Scara bate semne din far/ peste goarnele vagi de apă/ cînd se întorc pescarii cu stele pe mîini/ și trec vapoarele și planetele." (Tuzla) Repusă în drepturi, după sfumato-uri care-i destrămaseră consistența, "pictura" lui Vinea e portretul cotidianului tăvălit prin simboluri. Modernismul greu, ca al lui Blaga, declină în mici șocuri ale întîlnirii, triste, mai totdeauna triste, cu banalul: "Treaz gînd mă-ntîrzie la proră/ înainte, unde nu sînt urme,/ vis întrerupt
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
amară pe seama declinului ei. Cine compară ce a fost odată filozofia cu ceea ce este ea astăzi va fi încercat de senzația stînjenitoare că asistă la o înmormîntare. O stingere necurmată și implacabilă i-a fost destinul: prestigiul i s-a destrămat, patima teoretică i-a scăzut, nostalgicii s-au împuținat, iar problemele ce-i alcătuiau o dată tematica au intrat în conul de umbră al indiferenței generale. Nuanțele ei supraviețuiesc în aulele facultăților și în sălile de seminar, forme moderne de conservare
Creșterea spiritului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10312_a_11637]
-
fost politicianul francez, Aristide Briand care, trei ani după Congresul Pan-Europa de la Viena din 1926, și-a anunțat propriul plan în cadrul unei Adunări Generale a Ligii Națiunilor. O dificultate a realizării planului consta și în nostalgia unora după imperiile destrămate în 1918, Austro-Ungar și respectiv Otoman. Autorul articolului atrage atenția că voci similare s-au făcut auzite și în anii '80-'90 ai secolului trecut, cînd federalizarea Europei a revenit pe tapet. Dar condițiile istorice erau complet schimbate după Războiul
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
World... Joyce ironiza sentimentul (v. Eveline, din Dubliners, de pildă), dar ni-l putem imagina pe Leopold Bloom în afara iubirii lui pentru Molly, oare? Ori pe eroii din The Waves de Virginia Woolf în afara iubirilor ce se țes și se destramă între ei? Ori pe Eliot indiferent la iubire, după denigrarea ei pătimașă și disperată din The Waste Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers - de fapt - trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
poate altă dată, asupra acestui expresiv album de familie intelectuală. Aci ne propunem a stărui pe, după cum ziceam, relația dintre trecut și prezent, astfel cum se revelă în paginile de restituție și interpretare migălite de doamna Cioculescu. Aura romanțioasă se destramă în raza constatării unor nervuri în care palpită un duh polemic. Să fie oare Eminescu reductibil la doctrina sa naționalistă, de "protolegionar", cum i s-a spus? Fără a nega preeminența crezului național în opera politică a poetului, cercetătoarea scoate
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
la a vrea să cunoști ci treci dincolo la a vrea să simți dacă vrei să cunoști cu adevarat. 1062. Ură este față pălmuita a iubirii. 1063. Diferența dintre o iluzie și alta stă doar în visul ce se va destrăma odată cu venirea zorilor morții. 1064. Asculta ploaia de suflete a stelelor ce-și părăsesc bolta spre a se naște aici, ascultă cum se lovesc de asfaltul neputinței noastre de a fi eterni. 1065. Numai moartea poate evalua nepărtinitor viața. 1066
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un copil în pântece, nu se ucide oare și chipul Lui? Părintele Cleopa menționează că prin avort se amenință viața pe pământ, se calcă porunca lui Dumnezeu, se atentează la viața celor mai nevinovate ființe omenești, care sunt copiii; se destramă familia, se îmbolnăvește întreaga societate și se aduc peste cei vinovați cumplite pedepse dumnezeiești, atât în viață, cât și după moarte. Sufletele copiilor avortați, nefiind botezați, nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu, ci așteaptă ziua Judecății când îi vor
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
în mamă, lovește în copil, lovește în cuplu, lovește în societate, lovește în Dumnezeu, fiindcă fiecare copil este mai prețios decât orice bogăție materială din lumea aceasta. Prin avort se amenință viața pe pământ, se calcă porunca lui Dumnezeu, se destramă familia, se îmbolnăvește întreaga societate și cei ce se fac vinovați de acest păcat își agonisesc cumplite pedepse dumnezeiești, atât în viață, cât și după moarte. să ne stăruim să le arătăm tuturor gravitatea acestui păcat și să ajutăm acolo
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
ca să nu mai vorbesc de Mircea Cărtărescu) semnează la rându-le articole, fără ca asta să-i transforme în ziariști. Instituția scriitorului la ziar există de multă vreme în România și constat cu plăcere că n-a izbutit nimeni s-o destrame. Pe de altă parte, scrisul la ziar mi-a asigurat o vizibilitate greu - dacă nu imposibil - de atins doar prin cărțile publicate. Și fiindcă tot am ajuns la cărți, mă bucură succesul repurtat cu Ghidul nesimțitului și Fie-ne tranziția
Radu Paraschivescu: popularitate, atâta valoare",Marele pariu e să am câtă popularitatea, atâta valoare" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10020_a_11345]
-
totală, într-un cadru coșmaresc, apocaliptic. În haosul lumii distruse în cele din urmă de invadatori fioroși - o Eladă pustiită, o mare în ruine -, eroismul a fost înlocuit cu barbaria, iar mitul odiseic, purtat odinioară de apele mării, s-a destrămat. După proliferarea și fragmentarea multiplelor sale versiuni literare apocrife, sufocat de falsitate, mitul își trăiește agonia în cîntul tărăgănat al unui bătrîn aed rătăcitor pe plajele distrusei Elade - nimeni altul decît Odiseu, pe care amnezia l-a redus la o
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
cîntare a celor care nu se trec, făcute fiind din slove și spoieli, răsturnînd, prin ruperea ermeticei picturi de lumea fiarelor de toată ziua, jelania cronicărească: "... A psevdofiarelor cînt viața-neviața/ care nu se trece ca, topită, ghiața,/ nu mi se destramă cum, în aier, ceața,/ nice nu se rumpe ca, supțire, ața,/ au se ovilește ca, bătrînă, fața;/ căci de sboară,-mi sboară altfel decum rața,/ ou' lor, pe lume, nu-l clocește rața,/ nici nu pasc fîneața,-n toată dimineața
Legende despre șerpi și pîsîri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10109_a_11434]