1,116 matches
-
infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu nări fumegânde”). La un nivel mai înalt se ridică versurile din cartea următoare, Scrisori neexpediate (1978), cu miza, acum, pe farmecul desuet al convenției “retro” exploatate cu dexteritate și cu un remarcabil profit în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
timbrul specific, ritmul condensat și nervos al versului. Despre alții însă mă întreb ce caută acolo; de pildă, Aura Christi și ale sale trei poezii, debordând de cuvinte mari și abstracte, de altele scrise cu majuscule You, Valley, Being, Destiny (desuet trucul) și de metafore transparente rău. Mai grav e faptul că la ea e evident un anume anacronism (o astfel de poezie se scria pe la începutul secolului trecut) care viciază și alte poeme din colecție, în contradicție cu alți poeți
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
nu-ți permit un inofensiv proiect pentru un viitor de două săptămîni? Madi Marin, în ciuda diferenței de vîrstă care ne despărțea, îmi era foarte aproape și îmi aducea poezie. Mă amuza uneori că se conforma atît de tipic clișeului romantic, desuet, al poetului: aeriană, imagine clasică al acelui banal "cu capul în nori", desprinsă de orice realitate materială, mai ales bănească; inocentă, de o inocență și o puritate ce frizau, uneori, naivitatea. Și dăruită, o dăruire totală, caldă și tandră, în
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
primele clase primare, am dat un ocol Pieței Mari, sufocată de mulțimea orașului, care forfotea de colo, colo, am trecut și pe la Liceul "Domnița Ileana" unde urmasem primele clase de liceu, încercînd să evoc amintiri care fluturau în fraze devenite desuete. Brusc, Lovinescu și-a mărturisit dorința de a face un drum pînă la Rășinari, fapt care îmi umplu inima de bucurie. Lovinescu părea alt om, era încîntat de prezența mea. Ascultam sunetul pe care îl făceau roțile trăsurii pe asfaltul
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Ce probleme aveam, auzi! Mare chestie o poză cu Prigoană în chiloți, pe prima pagină din Libertatea! Pe lângă Alina Plugaru crăcănată, pe masă, la azilul de bătrâni, chiloții lui Prigoană îmi par acum o bucurie. Măcar pentru că au existat în desueta poză la care mă refeream mai jos! JUMĂTATE DE VEDETĂ CĂLARE PE JUMĂTATE DE PORC ȘCHIOP Citeam în presă, acum vreun an, cred, o scrisoare deschisă de mulțumire. Autor: o femeie oarecare din județul Constanța. Adrisant: Andreea Bănică. Subiect: numita
Chiloții lui Prigoană vs. lipsa de chiloți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21197_a_22522]
-
se dovedise - și martore erau piațetele medievale, Capri, locuințele primitive de la Matera - nu numai înzestrată cu un umor neobișnuit de fin, ci și o doamnă adevărată, într-o vreme în care oamenii de modă veche sunt considerați de imbecili ori desueți, ori snobi. Stăteam față în față la o măsuță rotundă de marmură, eu, ireversibil și pe vecie îndrăgostit, ea, încă incapabilă să-și înțeleagă furtuna sentimentelor, răvășită de năvălirea mea ca un popor pașnic invadat cu brutalitate de barbari necunoscuți
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
altarelor din Limpeziș am timp destul ca să mai mor o dată prin gerul somnului m-am logodit au humusul natal și ruginit cu luna - o pecingine uscată încuie vere poarta că e ceață că moartea poartă-n ea destulă viață! romanță desuetă vioara mea de antracit cât te-am iubit cât te-am iubit cădeau căldurile pe noi uitam ades să te despoi și te sorbeam ca pe-o cireașă înrotunjindu-te-n cămașă spărgând hotarele-n păcat pruncia ta s-a despicat că
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
să-ți aducă dragostea. Un copil în parc, au căzut zeci de mii de ochi de frunze ruginite. - Vieții îi dă imbold putreziciunea viitoare. - Mai departe, un copil rostogolește melancolia. Un descântec anonim, care se vrea miraculos, mi se pare desuet. Iată cum, fără să vrea, anotimpul naște o iluzie. Apocalipsa nebunilor în fiecare casă e un nebun și nebunii aprind torțe, ca să vadă sufletele noastre. Și nebunii aleargă după gândurile noastre, pe care nu le vor prinde niciodată - bănuite de către
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
publicarea unora în anii dictaturii ar fi fost de neconceput. Bunăoară, un poem despre mutarea din loc a clădirilor: Și blocurile iată că se mută Din locul lor lăsat de Dumnezeu! Nu e departe ziua neștiută În lături, vechi opreliști desuete! Voi, polițiști și vameși, faceți loc! Se-aprind pe boltă stele și comete În cinstea pasagerilor din bloc. Sub fulguirea albelor petale Deschise larg sînt porțile de vis - O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale în comunism și-
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
Trompeta Carpaților", "Opiniunea Națională"), personalități de frunte ale epocii între care Ion Ghica, Cezar Bolliac și N.T. Orășanu. Monumentul funerar, în marmură, se compune dintr-un soclu pe care se odihnește un înger cu o coroniță în jurul capului (în gustul desuet al vremii) ce ține în mâna dreaptă o trâmbiță ca semn al Judecății de Apoi. Construcția ar putea să treacă drept modestă pentru ochiul vizitatorului de astăzi, dar pe atunci reprezenta o marcă a opulenței (Bolliac susține că autorul Ciocoilor
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
o numim mai elegant și mai la modă "fundamentalism etnocentric", poate). La ei întîlnim un umanism cu rădăcini locale poate, dar nu mai mult. Polaritățile nerezolvate care îi marcau îndelebil pe cei din jurul lui 1930 s-au estompat, au devenit desuete. Aș vorbi apoi la marea majoritate a "generației de aur" despre o dialectică intimă cu religiosul. Ceea ce nu înseamnă că erau neapărat acaparați de religie. Sigur, unii din ei au mers chiar pînă la capăt sau pînă aproape de capăt. Așa
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
mai trecut o vară s-a mai topit un gând; să bem din cupa nopții și nu fi tristă, doamnă! Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând trist căutând un loc unde-ar putea să doarmă; din vise desuete gustând ca dintr-o poamă, tomnatic pierde-vară, el trece fluierând. Ne plouă în privire, ne plouă și în gând cu stropi plesnind de clipe și iz, discret, de toamnă; doar dragostea, cu vise drept licurici în coamă, ne strângă cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
de Bourdieu, tânărul analist vorbește frecvent despre negociere în comunicarea culturală și diferitele tipuri de retorică autolegitimantă, despre conflicte simbolice în țarcul literar, despre câmpuri de influență, rating, target și alte asemenea; ori, mai "aplicat", despre critica noastră "conservatoare" și "desuetă", despre autorii "fumați", despre "prăfuita exhaustivitate" a istoriei literare, "provincialismul" criticii de poezie, "complexul literaturii Ťcomplexeť" și "secta ocultă a literaților fundamentaliști". Pe versantul pozitiv al textelor sale regăsim, invariabil, literatura comercială ca model de urmat și cultura populară ca
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
acasă cerberul ca de o viață-n prag un păianjen zăvorâse ușa n-aveam călăuză niciun mag toți ai mei dormeau Într-o sculptură maica la războiul de țesut taica Înjura pe bătătură Vacă era dusă la păscut câteva poeme desuete se-ngânau prin timpul vertical lângă vechea mea masă de lucru stătea-n coate un portret banal frații aveau case și neveste iar Gioconda-capra dădea lapte și bunicul Îmi trăgea cu ochiul dintr-o poză de la șapte-ș-șapte o eclipsă de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nuntă mare - ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau flămânde prin țărână strâmbându-se la vrejurile crude
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
reacționar, etc.). Dialogul nu s-a materializat de fapt În ceva coerent, temele de dezbatere au venit și au trecut, la „aniversară” s-au adus omagii șablonarde care au dat apă la moară celor care Îl consideră oricum pe Eminescu desuet. Temele negative plutesc Încă În aer, poate chiar În inconștientul colectiv al românilor, ca aburii nevăzuți ai unei calomnii care persistă și după ce acuzațiile se dovedesc false. Văzute de peste ocean‚ „dezbaterile” au părut precum negativismul adolescenților ce nu se pot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
și-a pus problema eficacității promovării lui Eminescu. Am urmărit Însă cu uimire la ICR NY un raționament care s-a degradat În ultimul deceniu prin contaminarea cu fundalul toxic din țară. Eminescu a ajuns să fie asimilat cu sentimentalismul desuet, colorat de nostalgie și lipsit de discernământ al românilor din Diaspora (chiar toți?). Disprețul față de cei ce frecventau Centrele Culturale ca să-și ogoiască dorul de casă (prezentați pe nedrept, În bloc, drept „ca să mănânce mici și să bea bere') a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ferecată la ora 12: "Funcționarele Asociației au zi scurtă (preluată din bagajul habitudinilor comuniste)". D-na Bedrosian de la Cartea Românească îl expediază pe autor pe motivul "neîncadrării" în planul editurii: "Programul editorial în care figuram (din vremea lui Călin) e desuet. Va trebui s-o luăm de la început, îmi spune, adică va repartiza volumul unui nou redactor. Să o sun peste o lună! Se simte în vocea ei ostilitate, nepăsare". Nu altminteri e tratat de Marin Sorescu, pe atunci ministru al
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
american (libertatea individului și libera asociere între indivizi), religiozitatea americană (cultivarea trăsăturilor de caracter și a valorilor morale) și patriotismul american (încrederea în guvern, dragostea de țară și respectarea constituției) - toate aceste trăsături încep să fie ele însele niște forme desuete de discriminare umană, un fel de factori anacronici în stare a tulbura religia actuală a confortului american.
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
tiranică să se consolideze și să se mențină multă vreme. Obediența a născut lașitatea iar aceasta s-a propagat pînă-n zilele noastre, unul din efectele sale nefiind altul decît evitarea temei trecutului totalitar, politica struțului în preajma acesteia. Discursul anticomunist e desuet, nu interesează, e agasant, clamează ori măcar dau de înțeles unii, iar alții merg pînă acolo încît îl consideră echivalent cu... discursul anticomunist. Am întîlnit cu stupoare o astfel de opinie sub condeiele a vreo doi-trei juni autori, care se
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
față întrebuințării de pivniță. Tot ce nu este de utilitate imediată ajunge, rapid, să fie „aruncat peste bord”, fără putință de recuperare. Se schimbă vremurile, și cu ele se schimbă moda, relația dintre oameni și lucruri. Ce e super-modern devine desuet, dar poate reveni sub altă formă sau chiar cu aceleași caracteristici. La Pia Brânzeu respectul față de lucruri este de-a dreptul frapant. În plin funcționalism, cu ochii ațintiți spre ce lasă să se întrevadă viitorul, profesoara descendentă din familii ilustre
Agenda2003-25-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281157_a_282486]
-
aproape nimic, dar avem ce comenta pentru că eroii lui Marin Sorescu vorbesc mult și cu miez dar, mai ales, au viziuni. Așadar, pînă la capitolul XI al cărții, ne aflăm într-o "vizuină din zilele noastre", cu ceva primitiv și desuet, ceva de "boîte", în compania Ursului care, deși nu bătuse Cartierul Latin, pictează cu o "pensulă grosolană dar sinceră, pentru că venea de la inimă (era stîngaci)" buchete întregi de Picasso (perioada bleu) pentru o Coțofană pe care o iubește cu focul
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
Mircea Iorgulescu NU ESTE deloc improbabil că folosirea cuvîntului solidaritate să trezească astăzi, în ipoteza cea mai favorabilă, doar un zîmbet compătimitor. Pare desuet, chiar de prost gust și e oricum jenant , fiind atît de discreditat încît îl evita, instinctiv, pînă și demagogii cei mai rudimentari, totuși atît de puțin selectivi în insațiabila lor voracitate. Mai subzista, ca un petic de vechi afiș electoral
Solidaritatea intelectualilor cu ei însisi by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17673_a_18998]
-
supraviețuirii demne. Ipostază cavalereasca îi vine că turnata. Acesta este farmecul, dar totodată și slăbiciunea poeziei lui Dorin Popa. Prea multa grație, netulburata de vreo asperitate convingătoare și vie tocmai printr-o stridenta necesară, ajunge terna și pe alocuri sună desuet. Prezintă uneori pericolul de a fi prea puțin deosebită de tenacitatea egală și în fond cuminte cu care adolescenții își verbalizează liric spasmele. Dezmierdarea prea potolita a temelor dramatice le ratează tensiunea, eșuînd într-un (firește) involuntar mioritism. Deși atrăgător
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
intelectualității" provenind la Camil din teze platoniciene, trecute prin bergsonism și prin fenomenologia husserliană, iar la Aderca din energetismul unor teorii biologizante, ele converg în același punct abstract, universalist. Ambele scot în mod decis spiritul românesc dintre limitele tot mai desuete și mai împovărătoare ale colectivismului, îi deschid orizonturi integraționiste. Prin recursul la "instanța supremă" a intelectului, Aderca aspiră, în chip reflex, la o "protecție" luminată, "europeană", împotriva barbariei care zace în instinctualitatea masei la care apelează misticii colectivismului. Cititorul actual
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]