205 matches
-
chiar și la modul oniric, când e vorba de predicțiile personajului narator - devine necesitate, într-o secvență spiralată. Hotel Anghila (1994), care poartă pe copertă numele autorului „tradus” în engleză (George Peacock), contează doar ca un exercițiu parodic de proză detectivistică, în modul lui Raymond Chandler, scris cu oarecare umor. În schimb, O mie nouă sute nouăzeci și patru sau Schimbarea care nu schimbă nimic (1993), apărut și în traducere engleză (Londra, 1997), e o replică la O mie nouă sute optzeci și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
Harry Donenefeld și Jack Liebowitz, genii ale marketingului, care intră în parteneriat cu el pentru a scoate pe piață un al treilea titlu, Detective Comics în 1937, care nu mai mizează pe umor, ci pe aventură și mister, cu acțiuni detectivistice și luptă împotriva crimei, în titluri ca "Speed Saunders and the River Patrol", "Buck Regan, Spy" sau "Claws of the Dragon". Odată cu publicarea seriei Superman în Detective Comics, mai cunoscut drept DC, acesta va deveni cel mai important generator de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de a scoate produsul pe piață, personajele fiind cele care dețineau rolul principal (cum se va întâmpla cu Superman sau Batman, Eisner însuși fiind creatorul unui personaj autentic, The Spirit, care și-a depășit autorul în faimă, într-o serie detectivistică de calitate excepțională), valoarea artistului este cea care, în ultimă instanță, face să se vândă benzile desenate, artistul ajungând să se impună și să își creeze propriile personaje, teme, tehnici. Astfel s-au petrecut lucrurile cu Jack Kirby, care pornind
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
și perspective distorsionate, realizând o atmosferă unică într-o lume marginală, claustrofobă", în care mișună ticăloși grotești, pe măsură, ca The Joker, The Penguin sau Two-Face.609 Lipsit de abilități supraomenești, Batman are doar atuul corpului său, al abilităților sale detectivistice și al cunoștințelor științifice, fiind astfel mult mai apropiat de modelul omului obișnuit care prin voință își poate controla destinul. Unii autori văd relația dintre Batman și creatorul său, precum și diferențele majore dintre el și Superman, prin lentilă psihanalitică: spre deosebire de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
vigorii naționale (aviz domnițelor din casele nobiliare europene?). Aceleași mesaje, tehnici și teme sunt promovate prin urmare prin toate canalele mass-media sau artistice, într-o descurajantă monotonie cavernoasă. Ion Manolescu analizează această "paraliteratură scriptică și vizuală" (romanul de aventuri, cărțile detectivistice, banda desenată, filmul polițist, desenele animate, seriile de capă și spadă mai ales în Epoca Ceaușescu), care integrează segmente de ideologie oficială în cultura de consum, dar și atenuează discursul cultural politizat prin inserția de structuri tematice, retorice și stilistice
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
descoperă, totodată, stilul și temele proprii, iar texte precum Apocalypse... sau, mai tarziu, Zoia (2003) reprezintă o variantă inedită a românului „obsedantului deceniu”, neimplicând nici analiza unui caz tragic (că în Cel mai iubit dintre pământeni de Marin Preda), nici detectivistica parabolica (Dumitru Radu Popescu), nici analiza psihologică (Al. Ivasiuc) etc. Românul e deliberat construit sub forma labirintului muzical și imagistic. Reconstituirea puzzle-ului biografic propune tipologia unui „intrus”: copil, el asista la deportarea familiei din Basarabia, tatăl e trimis la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
care o elucidează prin metoda deducțiilor succesive, limpezind inevitabilele complicații și dificultăți apărute pe parcurs. Totuși, adevărul pe care ofițerul de miliție îl descoperă nu poate avea consecințe în plan imediat, datorită unor interese politic-strategice care minimalizează importanța cazului. Schema detectivistică reprezintă mai curând un pretext narativ pentru dramatizarea și personalizarea unor psihologii și identități. Axat pe căutarea adevărului personal, ca și pe gravitatea singurătății comunitare, romanul acordă numai în aparență pondere mediului. În fapt, ceea ce primează sunt natura lirică, adică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
ale epicului), în cazul acela romanul ar fi fost, totuși, altul, sensul i-ar fi mai sărac, iar Vitoria Lipan, abia atunci, ar părea un personaj forțat, angajată fără suportul unui asemenea „gând” într-o poveste doar de omor, istețime detectivistică și vendetta, atât și nimic mai mult: în timp ce Baltagul sadovenian e, tocmai, nu numai „mai mult decât atât”, dar este, în fapt, de-a dreptul altceva, o operă de o altă calitate. Și asta, în mare parte - într-o măsură
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
Era pe jumătate slujnică, pe jumătate copil adoptat - în ce împrejurări și condiții, nu știu. După cum nu știu când și de unde a apărut la noi. Înainte de refugiu, la Galați, o aveam deja în casă (într-o după-amiază de mare reușită detectivistică - evocată în volumul de amintiri anterior - mama s-a lămurit, în sfârșit, cum fura Cati dulceață din dulapul, în permanență încuiat, de pe hol: simplu, ingenios de simplu, scoțând sertarul - care nu era încuiat - și introducându-și apoi mâna expertă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ideologice ale realismului socialist din anii ’50, Z. se cantonează în proza polițistă, treptat fiind interesat și de derivatele ei (cum ar fi epica de spionaj). El știe că ingredientele unui roman polițist reușit nu sunt numai suspansul, inteligența investigației detectivistice a unui caz sau atentul control al materialului factologic. Dorința sa pare a fi aceea de a transforma în ficțiune viabilă o specie a literaturii de consum și, spre deosebire, de pildă, de George Arion, nu mizează pe efecte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290740_a_292069]
-
Astra”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Flamura Prahovei”, „Rezon!” (Ploiești), „Cronica română” ș.a. Epigramist cunoscut atât prin tradiția familiei, cât și prin proprii calități de virtuozitate și spirit, I.-Q. cultivă și poezia lirică, proza de evocare ironic-sentimentală și epica detectivistică. Versurile de început atestă înclinația către speciile poeziei lirice galante (madrigalul, romanța, cântecul), iar schițele umoristice din revistele pe care le conduce sunt remarcabile prin acuitatea observației ironice și verva narativă. Tot în presă a abordat și eseul (despre epigrama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
ochiul său de criminalist versat, a detașat din grupul de scriitori toate cuplurile care s-au coagulat până acum: normale, bizare, hilare și mistice. Știe care dintre scriitori este mizantrop, bețiv, aerian etc. Chingiz a pornit să scrie un roman detectivistic despre Trenul Scriitorilor. Subiectul presupune și o crimă, care se va întâmpla când vom ajunge în Rusia - un teritoriu predestinat pentru așa ceva. Elaborarea romanului îl obligă să comunice cât mai mult cu toată lumea. De aceea ne roagă să-i înțelegem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai negre coșmaruri să nu ne imaginăm România pusă să tragă la o căruță care s-a sfărâmat o dată. A doua oară s-ar putea să ne fie fatal. Interviu de VASILE GÂRNEȚ Chișinău-Brașov, iulie 2000 Chingiz Abdullayev (Azerbaidjan): „Romanul detectivistic, pe care îl profesez eu, este genul unei precizii aproape matematice, care nu admite aproximări și inexactități.“ - Domnule Chingiz Abdullayev, știu că sunteți o persoană care a călătorit și călătorește foarte mult în întreaga lume. Ce a însemnat pentru dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Letonia și Lituania, pentru care, altfel, ar fi trebuit să mă deplasez în mod special în aceste țări. - Știu că sunteți de profesie jurist. În ce împrejurări ați ajuns să scrieți și ce v-a determinat să alegeți genul romanului detectivistic, cu mare succes de public, un gen de proză care vă permite să trăiți numai din scris? - În literatură, ca de altfel și în alte meserii, pe lângă munca enormă pe care trebuie s-o depui, e nevoie de noroc, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
succes, trebuie să te consacri total... Romanele mele au început să fie căutate de editori, primeam oferte de editare din diverse colțuri ale fostului imperiu, și onorariile erau din ce în ce mai consistente. Așa am ales genul, care de fapt nu este unul detectivistic în sensul consacrat al termenului, ci conține și documentaristică, materiale de arhivă rare, care prezintă istoria adevărată a destrămării URSS-ului, culisele unor conflicte militare etc. Acum sunt editat și în Occident. În ultimii șapte-opt ani, în diferite țări, au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de mai multe ori asupra celor scrise. Arunc capitole întregi, adaug altele, rescriu unele pagini. Pe de altă parte, trebuie să spun că însuși genul pe care îl practic mă obligă să revin de mai multe ori asupra textului. Romanul detectivistic cu subiect criminal, pe care îl profesez eu, este un gen al unei precizii aproape matematice, care nu admite aproximări și inexactități. De aceea, totul trebuie bine cântărit, verificat, nimic nu poate fi lăsat să atârne în aer. Dacă cititorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
proza eminesciană, ci și în dramaturgia, corespondența și chiar publicistica sa, ne îndreptățește să extindem analiza de la poezia tinereții până la perioada târzie a vieții și a creației poetului. Nu de puține ori s-a apelat la o formă subiacentă de detectivistică literară, întrucât, în dorul său de a se ridica deasupra tuturor zădărniciilor și vanităților omenești, Eminescu a schimbat nume dragi de persoane sau de locuri și a lăsat visul să preia locul realității. Cel mai adesea, primul imbold de numire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
greutatea depistării personajului real bănuit în planul portretului artistic. Ca și topoii analizați anterior și acest demers merge pe logica semnelor paralele: pe de o parte documentele absolut veridice, pe de altă parte, trăsături care țin strict de maniera unei detectivistici literare subtile și care ne relevă câte din urmele realului mai sunt conținute în sublimările artistice. Ilustrativ în acest sens este chiar propriul portret al poetului, unde foarte adesea nu știi care din trăsăturile sale aparțin în mod real copilului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dar într-o accepție mai cuprinzătoare. Romanele, de reală abilitate tehnică, Procesul manechinelor (1974) și Plus sau minus infinitul (1978) împletesc firul anchetei proprii genului cu șerpuirile investigației psihologice, miza ce se conturează prin „jocul ipotezelor” fiind de esență morală. Detectivistica pe care o propune scriitorul nu e doar un sport al inteligenței, cât mai ales o insistentă incursiune printre și dincolo de aparențe. Interesantă este teatralitatea acestor scrieri. În Procesul manechinelor se desfășoară o „înscenare”, un „joc de-a tribunalul”, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
dacă aș vrea să-i găsesc un corespondent ilustru, aș putea menționa aici acea idée fixe care stă la baza Simfoniei fantastice a lui Berlioz) și, corelativ, un reflex al orgoliului intelectual incisiv. Cu riscul de a le submina flerul detectivistic (și, prin aceasta, de a-i irita și mai mult), trebuie să precizez de la bun început că, de fiecare dată, am fost sincer interesat doar de complexitatea și de noutatea temelor implicate în discuție, nu de arogarea unor drepturi care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cinematografică, perspectiva se îngustează, iar prim-planul strălucește cu lumina rece a terorii: Fânul cu care astupase Agripina copca scobită sub căpiță era împrăștiat de jur împrejur și Păunaș nicăieri". Detaliile conduc, ineluctabil, spre limpezirea misterului, ca într-un scenariu detectivistic: "Ochii ciobanilor căzură pe niște cârpe înșirate pe poiană. Alergară la ele. Era șorțul Agripinii și scutecele copilului, acum pline de sânge, iar de jur împrejur sta, în iarbă, o largă spulberătură de fulgi cenușii, ca după o încăierare de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de „nu-mă-uita” (1970), de pildă, umbra proiectată pe un perete de razele soarelui capătă pe rând formă de revolver, de garoafă, conturul Americii, profilul unui nud și al unui topor. Altă categorie de povestiri se ocupă, fără a exclude filonul detectivistic, de tema adiacentă a terorismului „de culise”, concretizat în episoade cu aventuri „la cabană”, ca în Narațiuni detective într-un tempo clasic, monoton (1978). Incluse în colecții populare, adresate atât tinerilor - „Cutezătorii” (Frumusețea pietrei nevăzute, 1965, Aventură și contraaventură, 1966
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288388_a_289717]
-
1991), ce se putea intitula și Carla, fiindcă eroina cu acest nume polarizează atât personajele, cât și întâmplările. Deloc schematice, dimpotrivă, aproape imprevizibile, unele surprind prin reacții total neașteptate, iar celelalte prin ineditul situațiilor, romanul căpătând uneori o acuzată tentă detectivistică. S.O.S. (1991) este alcătuit, de fapt, din două microromane, unul dintre ele refăcând atmosfera de teroare a anilor ’53-’54 din România. În cea mai autentică manieră tradiționalistă este scris romanul în două volume O lume pentru fiecare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287250_a_288579]
-
însă luând în considerare Jurnalul ca pe unul de lecturi. în pagină, fiecare zi își are șartul ei, la București, la Paris, la Râmnicu-Vâlcea, cu ciocniri, satisfacții, întâlniri: ,De la Roman pășesc o vreme pe urmele Mariei Banuș - în stilul urmăririlor detectivistice. N-am mai văzut-o de vreo trei decenii. Bătrână, obosită, cu umerii căzuți, mantou de lână, foarte elegantă. Arată ca o babă din fosta aristocrație proletară, ieșită la plimbare pentru a-și expune artrita cronică la soare." Cu coda
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
retrocedarea terenurilor agricole și a pădurilor, fără prea multe rezultate, dacă ignorăm retrocedarea de care s-a bucurat dl Răzvan Theodorescu tocmai în județul pe care îl reprezintă dl Lupu în Parlament, din partea țărăniștilor. Cronicarul, nu-și permite să comenteze detectivistica țărănistă, în chestiuni de infiltrare în partid. Dar nu PDSR-ul l-a propus pentru funcția de ministru pe dl Romică Tomescu, ci PNȚCD-ul, la vîrf. Încît povestea cu "infiltrarea" se poate întoarce împotriva celor care n-au avut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16654_a_17979]