205 matches
-
unuia, foamea altuia; fericirea și ascensiunea unuia, nenorocirea și declinul celuilalt; viața unuia era moartea celuilalt...”. Iată ce scria un scriitor considerat apolitic - Wittstock n-are vocație de victimă, nici de erou - în anul 1980! Trec peste povestirea cu tentă detectivistică, dar cu semnificații mult mai profunde pentru istoria zbuciumată, de peste 700 de ani, a burgului, creat de breslele germane (flamande!?) care au durat în partea asta de lume o enclavă de civilizație, motiv pentru care românii exclamă adesea, pastișîndu-l pe
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
cel puțin teoretic) ar trebui să fie una mai mare decât un scop pur informativ. Și dacă efortul de a scrie biografia unei persoane este unul considerabil, biografia unui oraș pare infinit mai complicată. Este nevoie de acuratețe istorică, fler detectivistic, o formidabilă capacitate de analiză și sinteză și de un veritabil talent literar. Simon Sebag Montefiore reușește să îndeplinească fiecare dintre aceste criterii și scrie un bestseller de nonficțiune care are drept subiect centrul spiritual al celor mai importante trei
Vârstele Ierusalimului by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3609_a_4934]
-
Răzvan Mihai Năstase Julián Sánchez, Anticarul, traducere din limba spaniolă de Alexandra Reocov, București, Editura Allfa, 2012, 416 pag. Romanele comerciale, cu subiecte oculte, conspirații, manuscrise pierdute și regăsite, crime și un iz general detectivistic reprezintă cu siguranță o felie importantă din literatura care se scrie, dar mai ales se citește în zilele noastre, motiv pentru care din când în când merită aruncat câte un ochi pe cărți de o asemenea factură. Revizitarea unei nișe
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
sub imperiul fascinației pe care o exercită personalitatea lui Missy asupra autorului, a imaginii acesteia, mizând în aceeași măsură pe ample fragmente din însemnările sale, ce cuprind exerciții de autocaracterizare, dar și pe observația de finețe, pe un fel de detectivistică psihologică care pornește de la ceea ce, fără a apărea scris ca atare, se mărturisește de fapt, involuntar, printre rânduri. De altfel, Dan C. Mihăilescu excelează la acest capitol, cele mai savuroase porțiuni ale cărții fiind cele care cuprind astfel de dezvăluiri
Elogiu feminității by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2939_a_4264]
-
preț, un zîmbet la așa un titlu de speriat...), nu există și n-a existat. Dar e, de bună seamă, o ,utopie" selon le modčle. Originalul, colegiul, e dat în vileag, chiar dacă nu stai să faci o nepermisă, în fond, detectivistică, de multe amănunte: așezarea, aproape de catedrala romano-catolică, pe străduța care se înfundă, între două case vechi, știrbindu-i cîtva eleganța interbelică, coloanele, frescele din hol, bustul fostului director, Ștefan Pop și... secretara șefă (firește, pour les connaisseurs, totuși...). Sf. Sava
Întîmplări de școală veche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10902_a_12227]
-
recunoaște deocamdată neputincioși, Adrian Năstase le dă de lucru, cu propria lui declarație de avere, la capitolul moșteniri, din care reieșea că familia Năstase s-a trezit beneficiara testamentară unor rubedenii bogate. De la această declarație a început, de fapt, marea detectivistică din presă asupra provenienței averii lui Năstase. Chiar și ziarele care nu s-au prea simțit îndemnate să verifice declarația lui au făcut-o, deoarece subiectul a stîrnit o uriașă curiozitate în opinia publică. De aici impresia multora că ,s-
Secretul lui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10954_a_12279]
-
însă luând în considerare Jurnalul ca pe unul de lecturi. în pagină, fiecare zi își are șartul ei, la București, la Paris, la Râmnicu-Vâlcea, cu ciocniri, satisfacții, întâlniri: ,De la Roman pășesc o vreme pe urmele Mariei Banuș - în stilul urmăririlor detectivistice. N-am mai văzut-o de vreo trei decenii. Bătrână, obosită, cu umerii căzuți, mantou de lână, foarte elegantă. Arată ca o babă din fosta aristocrație proletară, ieșită la plimbare pentru a-și expune artrita cronică la soare." Cu coda
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
care o arată. Revenind la tramă, Justin o ia pe urmele soției lui, chit că toată lumea asumă că decesul ei e motivat de propria ei promiscuitate, ca să nu mai menționez insistența și politica mult prea revoluționară pentru zona respectivă. Voiajul detectivistic al personajului se desfășoară pe două planuri: ontologic și epistemologic. Primul demers este unul ,în oglindă". Nu se cunosc în amănunt, dar soțul și soția au o înțelegere reciprocă intuitivă pe care Meirelles o captează foarte bine, folosindu-se și
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
folosindu-se și de unele trucuri, în afara alchimiei evidente dintre cei doi actori. Toate scenele dintre ei sunt filmate extrem de fluid, cu camera cât mai aproape de personaje, cu o lumină pe cât se poate difuză - cu excepția scenei de sex. Așa că demersul detectivistic nu e unul unilateral, ci implică și o regândire a identității. Făcută în oglindă pentru că, pe drumul descoperirii în numele căreia Tessa își riscase viața, descoperirea identității ei secrete e paralelă cu construirea unei identități alternative pentru Justin. Și, în ultimă instanță
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
o lungă rătăcire a eroului aflat în căutare de sine, care mi-a amintit că suspans de o carte magistrală a lui Graham Greene - Ministerul groazei: descoperirea treptată a unor lucruri noi, omul că jucărie a celorlalți și a circumstanțelor, detectivistica periculoasă prin implicațiile ei. Personajul este Fabio Rossi, tânăr jurnalist care se trezește în rezervă unui spital, fără să-și amintească împrejurările care l-au adus acolo, fără s-o recunoască pe fata care pretinde că este iubita lui. Treptat
Memoria ca teritoriu periculos by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3885_a_5210]
-
proverbe savuroase: „Femeia are minte câte pene sunt pe găină.” sau „Graba este privilegiul Diavolului”. Un pseudonim strategic ori mai mulți autori? Kurban Said este un pseudonim ce ascunde identitatea autorului și a suscitat controverse, multe întrebări și anchete aproape detectivistice, care adaugă sare și piper cărții, vreme de câteva decenii, iar astăzi lucrurile sunt și nu sunt elucidate. Înaintea publicării la Viena, contractul cu editura (PE Tal Verlag) a fost semnat de baroana Elfriede Ehrenfels (1894-1982), care și-a asumat
O colecție nouă, un autor misterios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3951_a_5276]
-
secol și jumătate de istorie românească. Ion Mamina (1941-2006) știa, ca nimeni altul, mersul guvernărilor la noi, nesfârșitul șir de președinți de Consilii, de miniștri, secretari de sat sau alți înalți guvernamentali. I-a urmărit cu o pasiune devoratoare, aproape detectivistică, în evoluțiile lor, de dăinuire sau de simple fulguiri pe pânza obscură a proiecțiilor istoriei. Studia, spre pildă, colecțiile stufoaselor anale parlamentare cu o răbdare și atenție asemănătoare exploratorului care, în cine știe ce pustiu pierdut, se îndârjește a căuta floarea rară
Robit cărților, arhivelor... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10801_a_12126]
-
fixați asupra monitorului). Dar să mă întorc la „cartea din vacanță” și la plimbările de pe litoral. Plecând de acasă cu ideea fixă de a vedea dacă și ce anume se mai citește, m-am înarmat cu o atitudine, un spirit detectivistic și... zis și făcut: am demarat operațiunea de tragere cu ochiul pe cearceaful colegului de plajă... Din păcate cu tot elanul meu aventuros și cu lentilele reglate de curând la oftalmolog, m-am văzut nevoită, la un moment dat, mai
Cărțile de pe cearșaful de plajă by Oana Băluță () [Corola-journal/Imaginative/13572_a_14897]
-
să-ți publice manuscrisele în facsimil. Nedactilografiate. Așa să-ți apară cărțile. Cititorul să descifreze singur textul masacrat de modificări, ilizibil pe anumite porțiuni; să caute pasajele anulate, cuvintele șterse, intercalările; să facă, în manieră proprie, o analiză grafologică. Bibliofilă. Detectivistică; să aibă posibilitatea revelației. Pătrunderii. Decepției. Litera rece a tiparului dezvoltă distanța; doreai apropierea. Ai primit un răspuns negativ. „Eu sunt editor, nu intermediarul experiențelor dumitale. Dacă aș face-o, ar trebui să anexez un certificat de sănătate psihică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Își dea seama de felul În care cuvintele lor, povestirile sau cărțile lor Îmi ofereau material pentru scrierea mea. Prieteni ca Diego Gabutti, cu fantezia sa pirotehnică, cu adevărat ultimul dintre marii futuriști. Sau Igor Longo, extraordinar cunoscător al prozei detectivistice din Întreaga lume. Și apoi Leonardo Gori, Daniele Cambiaso, Renée Vink, autori și pasionați cititori de romane istorice polițiste, cu care de atâtea ori am schimbat idei și impresii. Alții, care, În schimb, au contribuit nemijlocit la text, Începând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În pas cu moda. Trecuseră treizeci de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de Torres ne lăsase de-a binelea cu gura căscată În cîmpul muncii. Instinctele sale detectivistice, pe care eu le atribuisem fabulațiilor sale febrile, erau de o precizie chirurgicală. În mîinile lui, cele mai extravagante comenzi se soluționau În cîteva zile, dacă nu În cîteva ceasuri. Nu exista titlu pe care să nu-l știe, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
împietrită a tratatului, cât și organizarea aleatorie a reflecțiilor eseistice fragmentate. Minima moralia se definește ca o carte în căutarea sophiei (înțelepciunii), ca o maieutică pe care autorul o exercită asupra sieși și asupra cititorului. Pas cu pas, conform unei detectivistici (introspective și prospective) bine conduse, desprindem alături de eseist semnificațiile neconvenționale și nonconformiste ale unor sintagme precum „competența morală“ sau „lege morală“ și descoperim cu fascinație cum se armonizează concepte presupus incompatibile ca ordine și libertate, destin și creație individuală sau
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
suficientă de a atrage cititorul nu numai prin cursivitatea frazei bine și coerent concepute ci și prin faptul că în scrierile de acest gen sunt abordate subiecte fierbinți ale societății contemporane cu o măiestrie pe care aș numi-o chiar detectivistică și o perfectă încadrare a personajelor în limite psihologice rezonabile, însă bine corelate într-o realitate obiectivă care, uneori, duce la semnificative derapaje. Oricum, în tot ceea ce scrie Olguța Luncașu Trifan se reliefează cultura autoarei, spiritul de analiză, dar și
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
al paginii de titlu: Nicolaețic (scris împreună, 27 aprilie 1958. Să se fi topit volumul din cauza unui exces de estetism tipografic, în cauza acelui <>, aflat ca surplus în Nicolae - Nicolaie?”... Dar tot fratele Miron revine cu deslușirea, după o campanie detectivistică acerbă: „Radu Cosașu mi-a semnalat, acum câteva luni, tărăboiul iscat de această carte care n-a apărut! Adevărul trebuia integral topit...?”. ...Cartea “care n-a apărut” (decât azi, post-mortem, prin generozitatea Editurii Călăuza v.b.!) are 128 de pagini
ADEVĂRUL APARE GREU: „DOI OAMENI RĂI”, DE NICOLAE ŢIC de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380562_a_381891]
-
zi”, criticul surprinde însă prin redistribuirea accentelor interpretative. Autorul Romanului Comăneștenilor nu mai e văzut doar ca prozator „social”, „ruralist”, ci mai ales ca analist al naturilor problematice, al ființelor complicate, devastate de ruptura dintre conștiință și comportament. Cercetată atent, detectivistic, legenda „impopularității” scriitorului, laitmotiv al studiilor precedente, e explicabilă prin propensiunea spre „realismul analitic” prin care Duiliu Zamfirescu își devansa contemporanii și prin voința sincronizării discursului epic cu acela european practicat de Maupassant, Zola, Flaubert, D’Annunzio, Verga, Tolstoi. Planetariu
ADAM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285175_a_286504]
-
care o elucidează prin metoda deducțiilor succesive, limpezind inevitabilele complicații și dificultăți apărute pe parcurs. Totuși, adevărul pe care ofițerul de miliție îl descoperă nu poate avea consecințe în plan imediat, datorită unor interese politic-strategice care minimalizează importanța cazului. Schema detectivistică reprezintă mai curând un pretext narativ pentru dramatizarea și personalizarea unor psihologii și identități. Axat pe căutarea adevărului personal, ca și pe gravitatea singurătății comunitare, romanul acordă numai în aparență pondere mediului. În fapt, ceea ce primează sunt natura lirică, adică
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
Astra”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Flamura Prahovei”, „Rezon!” (Ploiești), „Cronica română” ș.a. Epigramist cunoscut atât prin tradiția familiei, cât și prin proprii calități de virtuozitate și spirit, I.-Q. cultivă și poezia lirică, proza de evocare ironic-sentimentală și epica detectivistică. Versurile de început atestă înclinația către speciile poeziei lirice galante (madrigalul, romanța, cântecul), iar schițele umoristice din revistele pe care le conduce sunt remarcabile prin acuitatea observației ironice și verva narativă. Tot în presă a abordat și eseul (despre epigrama
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]
-
aici, de la o distanță ironică și autoironică, biografiile și genealogiile întâlnite în romantism. Prelucrarea „izvoarelor” e realizată cu o ingenuitate prefăcută, de tip Borges: sursele fanteziste sunt consemnate, colate, luate în serios, corectate în părțile prea de tot incredibile, interpretate detectivistic în funcție de enciclopedia unor cunoștințe inventate. Sunt introduse și pastișate diverse subcoduri literare, fiind frunzărite registrele convenționale de genul aforismelor, panseurilor, schimbului epistolar. Personajul autorului este introdus prin jurnalul pe care îl ține și care nu e decât un pretext narativ
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
au dibuit subsoluri masive privitoare la Dorothea și Nevermoor. Prea sunt complecși; mai ducă-se pe pustii!” În partea a doua a cărții apar așa-zisele scrieri ale lui Milorad de Bouteille, valorificând motive de natură senzațională, miraculoasă, morbidă, stranie, detectivistică, absurdă, fantastică, metaliterară. Cărțile lui I. apărute în România au fost traduse în limbile germană, suedeză, japoneză. SCRIERI: Cinste specială, pref. Miron Radu Paraschivescu, București, 1967; Până la dispariție, București, 1968; ed. (Aus), tr. Heidi Dumreicher, Frankfurt am Main, 1971; Versuri
IVANCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287647_a_288976]
-
unele cazuri, să stabilească și să argumenteze paternitatea eminesciană a unor articole neincluse în edițiile Eminescu. Aceeași minuție a cercetării îl conduce la descoperirea ori deducerea unor episoade biografice inedite. Cărțile despre Eminescu, construite, în bună măsură, pe o tramă detectivistică, configurează tentativa autorului de a reintegra opera omnia eminesciană în epoca sa, pentru ca, astfel, trăsăturile definitorii și diferențiatoare ale acesteia să se detașeze cu mai mare concretețe. Atunci când sunt argumentate numai pe cale deductivă, ipotezele lansate de G. în domeniul biografiei
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]