283 matches
-
sau prin ahileicul lumii divine ar putea fi măcar o etapă, poate neîncheiată, din cercetarea pe care credem că întreprins-o Platon asupra valorii rostirii și stăpânirii adevărului, chiar și în forma simbolică a cuplului homeric. O dată ce ne-am lămurit determinațiile conceptelor studiate, reținând pe „coloana” ahileicului rostirea adevărului, incapacitatea minciunii, iubirea față de cel îndrăgostit, accesul nemijlocit la idei și uitarea de sine (am putea-o numi, într-un limbaj care se îndepărtează de textul platonician, dar nu și de prototipul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a mai fi contestată, în cea de-a doua parte a dialogului Omul politic, în ce privește auxiliarii regimului politic și la tipurile de constituții. Cu toate că este mai ușor de arătat, procedura este greu de atins. Ceea ce este esențial dincolo de conținuturile și determinațiile acestor diviziuni este ideea că domeniul politic poate fi determinat pe cale pur rațională. În sens mai larg, toate diseminările în părți care sunt specii și care aparțin în mod natural și esențial genului sunt circumscrise ideii implicite că fiecare specie
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
semnificațiilor mai degrabă decât a termenilor. Prima încercare de definire, cu toate că este foarte convingătoare, eșuează: relația dintre conducător și cei conduși este mai mult decât relația dintre un păstor și turma sa. Deși fusese determinat foarte precis și univoc, această determinație nu este una semnificativă. Prin urmare, intenția e clară: modelul trebuie să fie descriptiv și prescriptiv, să poată fi folosit și pentru a construi, nu doar a identifica un bun om politic. Pentru a depăși impasul, Platon recurge la un
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
perioada cât lipsește, dar le poate schimba când revine. În lipsa altui criteriu sau sistem de referință, decizia politică are autonomie infinită. De data aceasta putem urmări mai îndeaproape deturnarea intențiilor: omul politic a fost definit într-un sens relativ și determinația lui e graduală (el e mai bun decât ceilalți). Foarte încrezător într-o ordine naturală care duce cu necesitate înspre adevăr, dreptate și frumos, Platon consideră că deciziile acestui om sunt cu necesitate juste. El scapă din vedere greșeala politică
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în religie, dar ca ceva transcendent. A venit după aceea intelectul, declarînd această trinitate drept nonsens. Abia Kant a deschis din nou calea spre cunoașterea ei. Esențialitatea și totalitatea conceptului despre univers considerat în substanța lui sînt absorbite prin trinitatea determinațiilor; și este în interesul epocii noastre ca ea să devină conștientă despre acest lucru. La inzi, această conștiință a luat naștere numai prin observație judicioasă. Iar ei determinau mai precis aceste calități în chipul următor: "Prima și suprema [calitate] este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
c) Cît privește secțiunea a treia a sistemului samkhya, adică modul mai determinat al cunoașterii principiului, vreau să mai scot aici în evidență cîteva observații care pot prezenta interes. Dintre diferitele moduri de cunoaștere deja indicate rămîne [165] ca determinație principală aici modul raționamentului, legătura inferențială pe baza raportului dintre cauză și efect. Vreau să arăt aici cum concep ei acest raport: "Intelectul și toate celelalte principii derivate sînt efecte. De la acestea, ei trag concluzii referitoare la cauzele lor"; într-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
esența ei de firul din care este țesută". În felul acesta concep inzii acest raport. Cînd spunem ex nihilo fit nihil, trebuie să spunem în același timp: Dumnezeu nu creează lumea din nimic, ci din sine; ea este propria lui determinație, căreia el îi conferă existență. Deosebirea dintre cauză și efect este numai o deosebire de formă, intelectul este acela care le desparte, nu rațiunea. Umezeala este același lucru cu ploaia. Vorbim în mecanică despre mișcări diferite, dar mișcarea are aceeași
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
astfel acest abstract al substanțialității intelectuale nu conține decît evaziunea în vid și în nedeterminat. Substanțialității intelectuale îi lipsește obiectivitatea care se formează în ea însăși; și cum ceea ce are importanță este ca acest teren să facă să răsară această determinație, să apară forma infinită care este ceea ce se numește gîndire, obiectivitate care se determină pe sine. Această gîndire este, în primul rînd, ca subiectivă, ceea ce este al meu (eul, sufletul meu, gîndește); dar în al doilea rînd, această gîndire este
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
terenul substanțialului și totodată și eu gîndirea este ceea-ce-este-în-sine și există ca subiect liber -, universalul posedă existență și prezență nemijlocite; el nu este numai un țel, o stare în care trebuie să se treacă, ci absolutul este obiectiv. Aceasta este determinația pe care o găsim dată în lumea elenă, determinație a cărei dezvoltare formează obiectul cercetării noastre următoare. Mai întîi universalul apare ca absolut abstract și stă așa față în față cu lumea concretă; dar el trece drept teren al ambelor
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și există ca subiect liber -, universalul posedă existență și prezență nemijlocite; el nu este numai un țel, o stare în care trebuie să se treacă, ci absolutul este obiectiv. Aceasta este determinația pe care o găsim dată în lumea elenă, determinație a cărei dezvoltare formează obiectul cercetării noastre următoare. Mai întîi universalul apare ca absolut abstract și stă așa față în față cu lumea concretă; dar el trece drept teren al ambelor, atît al lumii concrete, cît și a ceea-ce-este-în-sine. Acesta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
căci dacă potrivit acesteia Dumnezeu este identic cu lumea, întrucît nu există decît o singură lume [179] n-ar exista nici în acest panteism decît un singur Dumnezeu. Desigur, goala unitate numerică trebuie să fie atribuită lumii, ca predicat; dar determinația aceasta abstractă nu prezintă mai departe nici un interes deosebit, dimpotrivă, unitatea aceasta numerică este, în conținutul ei, tocmai multiplicitatea și diversitatea lucrurilor finite. Totuși, singură această iluzie produsă de unitatea goală face cu putință și aduce cu sine reprezentarea unui
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o esență întrutotul universală. Într-adevăr, indienii sînt incapabili să plaseze un obiect în determinări raționale, deoarece pentru aceasta se cere a se fi ajuns la reflecție. Odată cu întoarcerea universalului către concret și obiect și acestea sînt concomitent mînate din determinația lor, către universalitate, acțiune prin care ele se lărgesc pînă la incomensurabil, fără putință de oprire. Din acest tumult se realizează imediat, de altfel, trecerea la cealaltă extremă, la abstracția supremă. În măsura în care universalul este abstract, autoconștiința nu se află într-
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
s-au făcut pe sine în cadrul mare al statului. Ajungînd pe această cale la o existență în sine, ei lasă și obiectele libere, concepîndu-le așa cum se prezintă, în determinarea și conexiunea lor. Indienilor, dimpotrivă, le este sortită, prin naștere, o determinație substanțială și, totodată, spiritul lor [219] este înălțat la idealitate, astfel încît ei reprezintă contradicția conform căreia ferma determinație a intelectului trebuie dizolvată iar, pe de altă parte, aceeași idealitate trebuie coborîtă la simplul rol de diferențiere senzorială. Acest lucru
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
lasă și obiectele libere, concepîndu-le așa cum se prezintă, în determinarea și conexiunea lor. Indienilor, dimpotrivă, le este sortită, prin naștere, o determinație substanțială și, totodată, spiritul lor [219] este înălțat la idealitate, astfel încît ei reprezintă contradicția conform căreia ferma determinație a intelectului trebuie dizolvată iar, pe de altă parte, aceeași idealitate trebuie coborîtă la simplul rol de diferențiere senzorială. Acest lucru îi face incapabili de a scrie istorie. Toate cele real întîmplate iau la ei forma unor vise încîlcite. Nedeterminarea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
1. Regresia și corelația / 297 8.1.2. Valori așteptate (prezise) și observate ale lui Y / 306 8.1.3. Coeficienții de regresie / 306 8.1.4. Intervalul de încredere pentru coeficientul de regresie / 307 8.1.5.Coeficientul de determinație / 308 8.1.6.Coeficientul de corelație / 309 8.1.7.Condiții de aplicare a regresiei / 310 8.1.8. Etape în construcția unui model de regresie / 313 8.2. Regresia logistică / 321 8.2.1. Interpretarea coeficienților regresiei logistice
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
coeficienții standardizați (beta) este următoarea: creșterea cu o abatere standard pe scala variabilei independente este însoțită în medie cu o creștere cu beta abateri standard pe scala variabilei dependente, celelalte variabile fiind ținute sub control. 8.1.5.Coeficientul de determinație Așa cum am menționat, scopul construcției unui model de regresie este de a explica variația dependentei. În afară de coeficienții de regresie care măsoară impactul fiecărui predictor, avem nevoie și de o măsură globală a gradului în care variația dependentei este explicată de
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
F)<0,05, ipoteza de nul se respinge și se acceptă ipoteza conform căreia modelul îmbunătățește semnificativ predicția valorilor lui Y. 8.1.6.Coeficientul de corelație Coeficientul de corelație Bravais Pearson, notat cu r, reprezintă radical din coeficientul de determinație. r este adimensional și are valori între -1 și +1. Valorile apropiate de 1 indică o corelație puternică pozitivă, cele apropiate de -1 indică corelație puternică negativă, iar cele apropiate de 0 indică independența dintre variabile. În SPSS putem calcula
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
dacă Vx = Vy = 1 [7] Dacă o variabilă poate fi exprimată ca o funcție liniară a celeilalte, ca în Y = a + bX (sau ca o combinație liniară a celeilalte), coeficientul de corelație va fi 1 sau -1 și coeficientul de determinație va fi 1. Dacă cele două variabile sunt independente din punct de vedere statistic, mărimea corelației va fi 0. Altfel, mărimea lui r va varia între 1 și -1 (dacă distribuția este bivariată, media, variația și corelația dintre ele vor
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
C. are structură, dinamică, dimensiuni, rezonanțe, durată, intensitate (Behaviorismul). În cibernetică, termenul de c. este folosit în sens operațional, pentru a defini modul concret de interacțiune a unui sistem considerat ca mediul. Din acest punct de vedere c. devine o determinație generală a oricărui sistem dinamic. (C. Bălăceanu, Ed. Nicolau, M. Golu, Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Comunicare (engl. comunication, fr. comunication) fiecărei forme de mișcare și organizare a materiei îi corespunde un anumit gen de c. cu ambianța
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
însumi, întrucât sunt numai o entitate gânditoare, nu pot distinge în mine însumi nici un fel de părți, ci doar mă pot percepe pe mine însumi ca fiind unul și întreg"7. Iar raționamentul pe care se bazează argumentul exclude orice determinație de materialitate din caracterizarea minții tocmai în baza simplicității sale. Ceea ce nu are părți nu poate fi material, întrucât tot ceea ce este material are părți. Astfel, premisa intuitivă a acestei înlănțuiri demonstrative (teza că nu pot distinge părți în conștiința
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de a se comporta legic, de a încarna fără abatere preceptul general și viziunea pe care acesta o conține. Grupuri de unități semantice coezive rezumă viața și îi conferă în același timp valoare, interpretându-i traiectoria încifrată pornind chiar de la determinațiile ei (într-un teritoriu "fragil" al cărui principal dușman este tocmai proiectivitatea de tip negativ, neriguros -, cea mai nocivă formă a unei artificiale alipiri noționale și reprezentaționale). Aici, procedeul sintetic este cel mai eficient baraj împotriva expresiilor infinit-subtile ale ignoranței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
însă, ea se face cu alte scopuri (impuse de dinamica particulară a fiecărui itinerar personal), deci își modifică esențial demersurile. Acest mecanism metodologic 16 înmulțește în chip firesc (acolo unde este posibil adică în sectorul vizării subiectului ca reper noematic) determinațiile coordonatoare și acoperă astfel spațiile vide ale obiectivității interioare (care poate suplini efortul cognitiv prin construcție de sine, însă păstrând proporțiile corespunzătoare unui relativ dezavantaj legat de mijloace). Fenomenul țeserii unei rețele conceptuale peste realitatea internă (care, practicată "supraîncărcat", conduce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în termenii unicității și ai originalității absolute. Aici comerțul cu esența este de tip constructiv, iar sarcina zidirii propriei personalități aparține în întregime educației ca demers formativ sistematic al unei veșnice condiții a comuniunii sociale, al unei interacțiuni care cultivă determinația esențială doar cu scopul desăvârșirii de sine (corolar pragmatic al unei filosofii democratice moderne a individualității). Unei viziuni a aneantizării de tip existențial, corespondentă unei teoretizări a stării "căzute" a omului contemporan (care îmbracă multe înfățișări doctrinare), i se opune
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
autentică re-prezentificare. Acest răgaz acordat cunoașterii și opțiunii permite mântuirea robotului de acțiune, reducând domnia automatismelor și a algoritmilor până la tărâmul limitat al unei eficiențe strict instrumentale. Ridicându-se deasupra unui asemenea angajament iterativ, personalitatea autentică înseamnă autonomie, iar această determinație fundamentală o distinge în noianul inform al colectivității, îi dă statut de exponent al unei valori și o contrapune unui val acaparator al tendințelor unui mediu solicitant. Mai mult, în unghi psihologic, personalitatea înseamnă individuație (unde "individuația coincide cu dezvoltarea
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
intelectul însuși. El distinge două tipuri de conștiință de sine: una a stărilor psihologice în simțul intern ("conștiința de sine empirică") și una a exercitării actelor de apercepție ("apercepția transcendentală" cea responsabilă de statornicia și unitatea conștiinței)32. Reprezentările, certitudinea determinațiilor sufletului, aparțin simțului intern în măsura în care ele pot fi obiect pentru reprezentări, adică în măsura în care pot fi intuite. De aceea simțul intern operează cu percepții, cu imagini, cu amintiri etc. De cealaltă parte, apercepția pură este exclusiv pentru gânduri, pentru inteligență și
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]