283 matches
-
muncitorii formau o parte numeroasă a populației, în continuă dezvoltare. S-a oprit la familiile „prospere” pentru că dorea să propună în final un model de viață familială care să merite să fie generalizat. Cazul lui La Play este simptomatic pentru determinațiile socialului și alte stări de spirit societale asupra studiilor de familie. Tenta moral-religioasă în considerarea familiei moderne ca degradată este evidentă, după cum se evidențiază clar concepția evoluționist-simplistă (chiar dacă e văzută ca involuție). Nu este de neglijat apoi că în spatele clasificării
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
asimilate chiar de acestea până la indistincție. Să ne gândim doar cât de mult sunt determinate de cultural hrana, somnul, sexul. Ceea ce nu înseamnă că factorul biologic nu trebuie luat în considerare în descrierea și explicarea familiei. Și nu doar prin determinațiile sale generale, legate de vârstă biologică, sănătate, caracteristici de sex etc., ci și, mai specific, prin posibilele cauzalități biologico-genetice ale familiei ca unitate de spațiu biologic proxim, de nișă ecologică, de „cuib” - cum se spune în limbajul cotidian. În cele
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cele expresiv-emoționale (confort psihic, dragoste, afecțiune), alegerea partenerului se face îndeobște pe baza afecțiunii, a sentimentelor de dragoste. Analizând pe un material concret istoric și etnografic relația dintre tipurile maritale și familiale și alți factori sociali, W. Goode (1970) arată determinațiile reciproce dintre respectivele tipuri și industrializare, modernizare, structuri sociale și politice. El susține că evoluția către o familie nucleară bazată pe nevoi emoțional-expresive se datorează și unei înclinații cumva naturale a indivizilor de a-și aranja un spațiu intim saturat
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în societăți foarte tradiționale, cum sunt cele ale aborigenilor din Australia, în ciuda opoziției bătrânilor, tot mai multe fete nu se căsătoresc cu cel pe care l-a desemnat familia încă de timpuriu, ci cu „alesul inimii” (Kottak, 2002). 5.2. Determinațiile sociodemografice ale alegerii partenerului. Homogamie și heterogamietc "5.2. Determinațiile sociodemografice ale alegerii partenerului. Homogamie și heterogamie" Libera alegere a partenerului conjugal bazată pe sentimentul pur al iubirii este o realitate în societatea și timpurile de azi. Dar dincolo de ea
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Australia, în ciuda opoziției bătrânilor, tot mai multe fete nu se căsătoresc cu cel pe care l-a desemnat familia încă de timpuriu, ci cu „alesul inimii” (Kottak, 2002). 5.2. Determinațiile sociodemografice ale alegerii partenerului. Homogamie și heterogamietc "5.2. Determinațiile sociodemografice ale alegerii partenerului. Homogamie și heterogamie" Libera alegere a partenerului conjugal bazată pe sentimentul pur al iubirii este o realitate în societatea și timpurile de azi. Dar dincolo de ea și contrar a ceea ce cred mulți oameni (tineri, mai ales
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
intergrupale și comunitare, a posibilității de reducere a potențialului de conflictualitate interetnică, a creșterii coeficientului societal de interculturalism activ. Tabelul 4. Homogamie etnică Apartenența religioasă este în mare măsură asociată cu cea rasială și etnică. Studiile care au izolat doar determinațiile variabilei „religie” în alegerile maritale relevă că homogamia religioasă nu este atât de intensă cum e cea rasială, dar ea este încă marcantă. Investigațiile întreprinse în SUA cu câteva decenii în urmă (Hollingshead, 1964) indică un coeficient de corelație de
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
școlaritate, capital cultural, dar și etnie. Diferențieri în disoluția maritală s-au constatat și comparând grupurile etnice între ele. În SUA, cuplurile de culoare sunt mai predispuse la destrămare. Controlându-se variabile-cheie (școlaritatea, statutul socioeconomic, vârsta etc.), s-a evidențiat determinația factorului etnic. Negresele divorțează mai mult, dar mai ales trăiesc separate de soț (fără a divorța). Întrucât ele se recăsătoresc mai rar, rezultă familia matrifocală, în care mama este capul familiei. Comparativ cu afro-americanii, alte grupuri etnice nonalbe din SUA
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
muncă și maritale), reflectați în primul rând în statutul socioeconomic al soților, reprezintă o clasă importantă de variabile în înțelegerea divorțialității. Numeroase studii arată că divorțul are o mai mare incidență în cazul cuplurilor unde soția este angajată în muncă. Determinațiile sunt multiple și aici: independența dată de câștig, schimbarea rolurilor tradiționale în familie, orele de muncă ale soției pot afecta nivelul de satisfacție al soțului. Referitor la statutul socioeconomic al soțului, studiile indică faptul că nu atât nivelul absolut al
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dintre factorii macrosociali și structurile familiale (din ce în ce mai pronunțat și stilurile de viață alternative familiei clasice). Condiționările dintre cele două realități sunt reciproce, dar așa cum remarcă G. Bryjak și M. Soroka (2001), nu trebuie să fii neapărat marxist ca să recunoști că determinația fundamentală este dinspre complexul societal înspre familie. Globalizarea, prin multiplele sale dimensiuni (mass-media, turism, internaționalizarea pieței muncii), va afecta profund și configurațiile maritale și familiale. În țările în curs de dezvoltare, femeia, care era dependentă aproape total de familia consangvină
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
al copiilor. Și cu toate că profilurile de personalitate concrete nu coincid decât parțial cu profilul ideal propus de o anumită cultură și societate (Linton, 1968), ele tind să se grupeze în jurul acestuia. De reținut însă că, așa cum indică cercetările mai recente, determinațiile în socializare se petrec nu doar de la părinți la copii, ci și invers. Odată cu accentuarea procesului general de democratizare și cu sporirea pluralității, socializarea înseamnă și negocieri de roluri părinte-copil (Gostin, 1968); așa cum părinții au așteptări de rol din partea preadolescenților
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
industriale și postindustriale pe linia profesionalizării și a muncii înalt calificate au determinat însă dezvoltarea sistemelor școlare și deci o selecție a indivizilor în funcție de meritele personale, și nu de apartenență de clasă. Prin școală se contracarează, într-o anumită măsură, determinațiile mediului de proveniență în ascensiunea profesională și socială. Situația din fostele țări cu regimuri comuniste totalitare este un caz particular în acest context, pentru că s-au cumulat două efecte: 1. trecerea rapidă de la o economie agrară la una bazată pe
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
psihosociale, despre resorturile mai generale și de adâncime ale naturii (esenței) umane, privite ca disponibilități. Cercetările - unele interdisciplinare - de biochimie, neurofiziologie, genetică și etologie umană sunt pe cale să particularizeze, să transcrie într-un limbaj mai precis și să dilate evantaiul determinațiilor biologice. Și atunci poate că o considerabilă parte dintre descrierile filosofice - ce se vor obiective - privitoare la natura sau esența umană vor deveni în cel mai bun caz metafore reușite. Și tot astfel, relații și cauzalități psihosociale cărora li se
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
la modul vag și indirect, prin evaluarea consecințelor comportamentale. De altfel, s-a sugerat introducerea în model a unei noi variabile, numită „controlul (perceput) asupra consecințelor comportamentale” (Azjen și Madden, 1986). Se are în vedere estimarea de către individ atât a determinațiilor situaționale (controlul exterior), cât și a capacităților personale (controlul intern). În literatura dedicată relației atitudine - comportament se poate vorbi despre două orientări pe care A. Eagly și S. Chaiken (1998) le consideră adevărate tradiții: 1) cea care s-a concentrat
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
puțin univocă decât în trecut. Multe influențe mass-media se anulează reciproc. Altfel spus, influența netă nu este egală cu cea brută, ci este mai mică. Cu toate că, prin natura sa, comunicarea de masă vizează o audiență publică, variată și anonimă (impersonală), determinațiile ei nu sunt întotdeauna directe asupra indivizilor. Intervine, după cum am mai arătat deja într-un loc, ceea ce se numește „curgerea informației în două trepte”. Influența mass-media poate fi spontană, neintenționată sau poate fi intenționată, specifică și programatic dirijată. În cazul
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
tendința de situare constantă a imaginației clasice în dinamismul cultural al epocii, fără a deborda limitele acestuia din urmă și a încălca domeniul socialului. Ipoteza, evident polemică, este că proiecțiile imaginative de orice fel beneficiază de o autonomie absolută în raport cu determinațiile exterioare; căci ele trimit la viața spiritului, funciarmente liberă de presiunile socialității. Ostentația demonstrativă are o țintă precisă - sociologiile literare, prizate de intelectualitatea franceză gauchistă a anilor ’60-’70. În viziunea lui P., imaginarul clasicist se constituie în interiorul lumii reale
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
să-i convingi pe francezi că Ionescu, Tzara, Cioran (ale căror nume au fost franțuzite), nu sunt exclusiv «francezi» și că Paul Celan este român. Nu se admit aprioric, și asta devine cel mai grav lucru, nici o inserție, fibră, cicatrice, determinație de românitate în structura operelor lor, ca și cum acestea ar fi apărut din neantul pur.” Pornind de la convingerea că „există o plasmă originară a limbii române”, autorul articolului avansează și o soluție: „În loc de astfel de atitudini specifice unui soi de adolescență
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
a priori, a căror reunire constituie cunoașterea noastră prin experiență 3. Formulând conceptele și principiile rațiunii teoretice pure, Kant a instituit instanța menită să judece toate pretențiile la o cunoaștere cu valoare obiectivă. Urmând aceeași cale, filosoful a distins între determinațiile voinței și acțiunii oamenilor ca ființe naturale și determinațiile voinței și acțiunii lor ca ființe autonome, libere. Rațiunea pură în calitate de sursă și sediu al acelor determinații ale voinței prin care omul se afirmă ca ființă liberă, ca ființă morală, este
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
experiență 3. Formulând conceptele și principiile rațiunii teoretice pure, Kant a instituit instanța menită să judece toate pretențiile la o cunoaștere cu valoare obiectivă. Urmând aceeași cale, filosoful a distins între determinațiile voinței și acțiunii oamenilor ca ființe naturale și determinațiile voinței și acțiunii lor ca ființe autonome, libere. Rațiunea pură în calitate de sursă și sediu al acelor determinații ale voinței prin care omul se afirmă ca ființă liberă, ca ființă morală, este ceea ce Kant a numit rațiune practică. El a socotit
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
trebuie depășită ca moment al istoriei ființei. Relativismul extrem conduce la căderea în realul precar, în cadrul căruia cunoașterea devine precară la rândul ei și se „creează o lume care va fi fiind, dar care nu-și află, când rămâne precaritate, determinațiile potrivite” (Noica, 1981, p. 179). O lume „dezvrăjită”, eliberată de marile metanarațiuni legitimatoare nu este o lume derizorie și precară, ci una, așa cum o numea Rorty, contingentă, care acceptă (și faptul) că „mintea e o facultate creatoare de poezie” (Trilling
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
miracolului. Posibilitatea pierderii de sine devine semnul că respectiva construcție își atinge perfecțiunea. Scriitorul nu vorbește aici de moartea sigură a celui părăsit în labirint, ci doar de pierderea sa pentru totdeauna. Moartea sigură ar fi reprezentat în continuare o determinație, o măsură. Însă regele dorea altceva, să ridice un labirint în adâncul căruia totul să se piardă, nume și semne, viață și moarte. Ne dăm seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Posibilitatea pierderii de sine devine semnul că respectiva construcție își atinge perfecțiunea. Scriito rul nu vorbește aici de moartea sigură a celui părăsit în labirint, ci doar de pierderea sa pentru totdeauna. Moartea sigură ar fi reprezentat în continuare o determinație, o măsură. Însă regele dorea altceva, să ridice un labirint în adâncul căruia totul să se piardă, nume și semne, viață și moarte. Ne dăm seama că, în acest caz, sensul și negația lui se retrag deopotrivă. Iar dacă vorbim
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
pentru maestru. Sigur că există și numeroase excepții. Dar eu știu bine ce spun, tocmai fiindcă sunt conducătoare de doctorat. A fost o experiență minunată, o după-amiază și o seară regale. Ce grozav ar fi dacă mi-aș putea uita determinațiile! Dar nu pot să mă abțin să nu înțeleg în fiecare zi câte puțin în ce loc greșit ne-am născut și am rămas. Nu doar fiindcă am înghițit o dictatură, dar și fiindcă locul nostru este atât de amatorist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
C. are structură, dinamică, dimensiuni, rezonanțe, durată, intensitate (Behaviorismul). În cibernetică, termenul de c. este folosit în sens operațional, pentru a defini modul concret de interacțiune a unui sistem considerat ca mediul. Din acest punct de vedere c. devine o determinație generală a oricărui sistem dinamic. (C. Bălăceanu, Ed. Nicolau, M. Golu, Dicționar de Psihologie, coordonator U. Șchiopu, 1997). Comunicare (engl. comunication, fr. comunication) fiecărei forme de mișcare și organizare a materiei îi corespunde un anumit gen de c. cu ambianța
Metodica predării Educației Fizice și Sportului (ediția a II-a) by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
adevărul), care semnifică, la modul general, schimbarea spațială în timp. Demonstrânduși profunzimea gîndirii, Aristotel a afirmat că „... timpul este în parte real, iar în parte gândit. Anume, întrucât este urmare a mișcării, el este real ... Întrucât este număr al mișcării, determinație a ei, el este conceptual, gândit.” - Aristotel, Fizica. Epoca modernă s-a bazat pe teoriile antice referitoare la spațiu și timp, modelându-le și îmbogățindu-le. Astfel, Newton a dezvoltat concepția atomistă despre spațiu și timp, categorii considerate absolute, obiective
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
privite aceste două noțiuni, ca reale sau nu. Aristotel, demonstrându-și profunzimea excepțională a gândirii susținea că „...timpul este în parte real, iar în parte gândit. Anume, întrucât este urmare a mișcării, el este real ... Întrucât este număr al mișcării, determinație a ei, el este conceptual, gândit.”. El era de părere că timpul poate fi și inventat de oameni, după preferințele și necesitățile fiecăruia, că fiecare are propria viziune despre timp și fiecare folosește această noțiune abstractă după cum crede de cuviință
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]