419 matches
-
Ziua Dupes). De asemenea Ludovic, cu vitalitatea să fragilă, nu fusese încă în stare să ofere un moștenitor Franței. Fratele său mai mic și urmașul direct la tron, ducele de Orlèans, era preocupat numai de conspirații și mașinațiuni ce vizau detronarea lui Ludovic și înscăunarea să că rege. Richelieu se află prins la mijloc, împresurat din toate părțile de dușmani și comploturi. Întâlnirea cu Mazarin a fost ca o revelație pentru bătrânul politician. Această a durat două ore, iar la final
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
în capitală, dar și reducerea taxelor și a impozitelor. Cu toate acestea, unii dintre liderii Frondei au încercat să-l atragă pe Louis al IIlea de Burbon, Prinț de Condé, de partea lor. Temându-se de o conspirație care viza detronarea lui Ludovic al XIV-lea, Mazarin i-a arestat pe Prințul de Condé, pe fratele acestuia, prințul de Conți, si pe cumnatul lor, Henric al IIlea de Orleans. Cu toate că acordul semnat de către Mazarin și protestatari a adus liniștea pe străzile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
au sfiit să acuze pe "protivnici" de toate infamiile închipuite, făcând pe lume să creadă că nu mai există om onest și patriot dezinteresat în această țară, aceia cari au împins licența polemicei până a insinua asasinatul și a provoca detronarea suveranului, aceia nu au dreptul de a se erige astăzi în moralizatori ai presei, căci sunt condamnați mai dinainte de propriele lor păcate, de trecutul lor. Colecțiunile "Romînului" sunt de față spre a dovedi că aceia cari au uzat și abuzat
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
refuzat să îl felicite pe învingător, părăsind sala imediat după comunicarea rezultatului votării. Ulterior, el și-a reconsiderat poziția și, fapt încă și mai important, nu a inițiat nici o acțiune ostilă noului PD, deși nu s-a împăcat niciodată cu "detronarea" sa. Totuși, atitudinea lui corectă nu a putut împiedica dezertările din rândurile democraților ce au urmat alegerii lui Traian Băsescu. Dintre parlamentarii PD, chiar Simona Marinescu a fost prima care a demisionat din partid, fiind urmată de alți 3 senatori
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
consemnează existența a numeroase formule de alianțe partidiste, numai Convenția a reușit să joace un rol major în politica românească și să câștige guvernarea în fața succesorului politic al Frontului Salvării Naționale. Era deci firesc ca Alianța, cu același obiectiv al detronării PSD, să fie percepută prin raportare la ceea ce fusese CDR. Trebuie însă observat că, în planul imaginii publice, identificarea Alianței cu CDR comporta o puternică încărcătură negativă, a cărei principală sursă o reprezenta în general ineficiența funcțională a celei din
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
politice de după 2004. În opinia noastră și după cum vom încerca să argumentăm, în aceasta constă moștenirea politică a Alianței. În primul rând, Alianța "Dreptate și Adevăr" a reușit acolo unde CDR a eșuat, adică în atingerea scopului ei politic fundamental detronarea PSD din poziția de partid dominant al scenei politice românești. Într-adevăr, istoria ne-a arătat că, deși l-a învins electoral, atât în competiția parlamentară, cât și în cea prezidențială, Convenția nu a învins și politic partidul lui Ion
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
sunt determinate de poziția copilului pe scara vârstei. Cel mai mare, de pildă, care a avut la un moment dat totul (atenție, dragoste etc.) trăiește, din momentul apariției următorului copil cu care trebuie să împartă dragostea părinților, un „complex de detronare” (A. Adler) și puternice sentimente de gelozie. El poate ajunge chiar să creadă că este ignorat, respins de părinți, ceea ce-l va face să-și urască fratele mai mic, să se închidă în sine și să-și neglijeze obligațiile școlare
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sistemului, dar în același timp își promovează propriile interese de securitate (Levy, 2003, p. 8). Teoreticienii Școlii decliniste consideră că costurile legate de asigurarea stablității, dar și rate inegale de creștere economică duc la apariția contestatarilor ordinii, care, ulterior, încearcă detronarea hegemonului. În aceste condiții, fie hegemonul lansează un „război preventiv” împotriva contestatarului ordinii, fie ultimul declanșează războiul pentru a prelua poziția de lider (Levy, 1998, p. 148). În teoria tranziției hegemonice, conceptul central este războiul hegemonic, o înfruntare ce implică
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Cultelor ține, în 1865, conferințe cu subiecte istorice, iar ca ziarist, atacă guvernul și domnia lui Al.I. Cuza, prin articolele din „Conștiința națională” (1865) și „Sentinela română” (1866). Face parte din comitetul de direcție al „Revistei Dunării” (1866). După detronarea lui Cuza, este ales deputat de Argeș și membru în Consiliul comunal al Bucureștilor, iar în 1867 e numit agent al țării la Belgrad. A fost unul dintre jurnaliștii români remarcabili, ale cărui articole, publicate în presa liberală, multe semnate
IONESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287585_a_288914]
-
atrage atenția ministrului său de externe că „nu numai influența noastră (a Franței) este atinsă, ci și politica noastră este compromisă dacă, prin imposibil, vreo mișcare ar izbucni“48. Și dacă totuși o mișcare ar • V. Russu, „Monstruoasa coaliție“ și detronarea lui Al. I. Cuza, în Cuza Vodă. In memoriam, Iași, 1973, p. 516. • A. D. Xenopol, Domnia lui Cuza Vodă, vol. II, p. 59-60; Paul Henry, op. cit., p. 22; N. Iorga, Istoria românilor, vol. IX, București, 1938, p. 389-390; T. W
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de această dată Puterile garante, „influențe care se pismuiesc și se contrazic“, după expresia, lui d’Avril, erau puse în fața unui fapt împlinit: Cuza fusese înlăturat iar prințul străin - garanție a unei independențe ce trebuia obținută - adus în fruntea țării. Detronarea lui Al. I. Cuza, la 11 februarie 1866, a făcut să se îndrepte privirile Europei spre problemele Orientului. Puterile garante au înțeles exact semnificația acestui gest politic și au încercat să întreprindă o serie de măsuri în vederea contracarării lui. Ele
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în sine ar știrbi prea mult prestigiul Imperiului otoman 70. Dorind să-și realizeze proiectele lor expansioniste în sud-estul Europei și nemulțumite pentru că toate eforturile făcute după războiul Crimeii se soldaseră doar cu eșecuri, Rusia și Austria au văzut în detronarea lui Al. I. Cuza un bun prilej pentru a încerca să recâștige timpul pierdut. Obiectivele urmărite de către cele două Puteri erau identice, mijloacele și posibilitățile de acțiune au fost însă deosebite. Austria, de exemplu, n-a încetat niciodată, în această
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Cea mai realizată operă a sa este romanul Prințul Ghica (I-III, 1982-1986), epică modern-existențialistă pe fundal istoric. Sunt narate evenimentele politice petrecute între 1858, când beiul de Samos, „conservator și progresist în același timp”, revine în România, și 1866 - detronarea lui Cuza, la care Ion Ghica are o contribuție importantă, urmând a fi - în guvernul următor - prim-ministru. Marile evenimente istorice sunt descrise pe temeiul unei documentări minuțioase, în care sunt puse la contribuție mai ales izvoarele istorice private: scrisori
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
de la Mihail Kogălniceanu însărcinarea de a explica țăranilor legea rurală. Reacția lui M. este surprinzătoare, și Kogălniceanu e nevoit să intervină energic pentru a-l determina să renunțe la această activitate, care amenința să devină o campanie de propagandă antiboierească. Detronarea lui Al. I. Cuza l-a afectat profund. Abia după 1875 își va relua acțiunile politice (un an mai târziu e ales deputat) și, după ce conservatorii îl închid pentru un delict de presă (critica violent regimul), liberalii îl destituie din
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
membru în Consiliul Superior al Instrucțiunii Publice (1862), membru al Comisiei pentru Înființarea de Bănci (1863) ș.a. Din cauza ostilității multora, G. trece printr-o perioadă de depresie. În 1864-1865 participă, cu un rol de frunte, la coaliția care va provoca detronarea lui Cuza. Optase, în orice caz, pentru un principe străin. După complot redevine prim-ministru și ministru de Externe, iar din decembrie 1870 - președinte al Consiliului de Miniștri și ministru de Interne. Din martie 1871 nu mai îndeplinește înalte funcții
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
Johann Christian Engel și potrivit căreia Radu Paisie ar fi părăsit tronul de bună voie și ar fi plecat în Palestina (loc unde și-a aflat și mormântul) spre a se călugări (din nou) acolo. Mai sigur este că, după detronare (petrecută la 20 februarie 1545), „Radu-voievod a plecat - «când au fost cursul anilor 7053Ț, precizează o altă cronică - la Constantinopol. Iar turcii l-au surghiunit în Egipt, unde a și murit”. S-ar putea ca mormântul lui să se afle
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, gazetă apărută la București, săptămânal, între 6 februarie și 5 iunie 1866. Reflectând actualitatea politică din zilele detronării lui Al. I. Cuza și ale înscăunării principelui străin, S. este totodată un periodic de literatură și critică literară. Redactor era B. P. Hasdeu, iar colaboratori - Nicolae Nicoleanu, I. C. Fundescu și Ștefan Vellescu. Toți semnează cu pseudonime care imită nume
SATYRUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289511_a_290840]
-
că domnitorul declarase public că e dispus să-și Încheie misiunea pentru a urgenta aducerea prințului străin, din 1863, odată cu apariția construcției numită În epocă „monstruoasa coaliție”, lucrurile s-au schimbat <ref id="14"> 14 V. Russu, „Monstruoasa coaliție” și detronarea lui Al. I. Cuza, În Cuza Vodă. In memoriam, editori L. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Iași, 1973, p. 503-550.</ref>. Anul 1863 consemnează și o modificare de atitudine atât În concepția politică, cât și În modul de guvernare a
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Va scoate și mai târziu broșuri care se refereau la anumite evenimente, încercând să le grupeze într-o serie de „memorii”: Esiliul românilor în Rusia și Testamentul lui Petru cel Mare (1896), Adevărul asupra uciderii lui Barbu Catargiu (1896), Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza Vodă, 1859, 1866, 1873 (1898). Un episod important din viața lui, evocat cu mândrie, a fost cel al participării ca voluntar garibaldian la războiul franco-prusian din 1870-1871. În tinerețe V. se afirmă ca un traducător fecund
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
completate de scrisori și documente. SCRIERI: Biografia oamenilor mari scrisă de un om mic, București, 1859; ed. Paris, 1859; Esiliul românilor în Rusia și Testamentul lui Petru cel Mare, București, 1896; Adevărul asupra uciderii lui Barbu Catargiu, București, 1896; Alegerea, detronarea și înmormântarea lui Cuza-Vodă, 1859, 1866, 1873, București, 1898. Antologii: Cugetări, maxime și proverbe. Cânturi naționale și politice din toate provinciile române, București, 1890. Traduceri: Paul Féval, Misterele Londrei, I-III, București, 1857-1858; Auguste Anicet-Bourgeois și Philippe Dumanoir, Doctorul negru
VALENTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290414_a_291743]
-
altfel, reabilitarea și chiar redimensionarea semnificației momentului 1866, În conformitate cu respectul adevărului istoric, au putut să survină ca urmare a unor contribuții Încercate (Îndrăznite) mai Întâi În mediul „școlii ieșene de istorie modernă”<ref id="4">4 Idem, „Monstruoasa coaliție” și detronarea lui Al. I. Cuza, În vol. Cuza Vodă. In memoriam, coord. L. Boicu, Gh. Platon, Al. Zub, Iași, 1973, p. 503-549; Idem, 1866-1876, În vol. România În relațiile internaționale. 1699-1939, coord. L. Boicu, V. Cristian, Gh. Platon, Iași, 1980, p.
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
fiul Zoei (n. Cerchez) și al comisului Vasile Pogor. Învață la pensionul Malgouverné din Iași, iar din 1849 face studii juridice la Paris, unde obține și doctoratul. Întors în țară, participă la conspirația îndreptată împotriva lui Al. I. Cuza, după detronarea acestuia fiind numit prefect al județului Iași. În 1866 a redactat, împreună cu C. Negruzzi și alții, jurnalul „Constituțiunea”. Prieten cu Titu Maiorescu, P. P. Carp, Iacob Negruzzi și Th. Rosetti, P. este, alături de aceștia, unul dintre întemeietorii societății Junimea, ale
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
a susținut cu abnegație reformele lui Cuza. Ministerul său a înfăptuit secularizarea averilor mănăstirești, B. l-a ajutat pe pictorul Gh. Tattarescu cu ocazia întemeierii Școlii de Arte Frumoase, a sprijinit înființarea Facultății de Litere și Filosofie din București. După detronarea lui Al. I. Cuza, se retrage din viața politică. Scrie mult, pentru a se întreține și a plăti datoriile făcute în timpul exilului: Călătorii pe Dunăre și în Bulgaria (1858), Melodii române (1858), Legende sau basne naționale în versuri (1858), Bătăliile
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
a câștigat premii, a fost nominalizat la concursurile UNITER, iar piesa La stânga tatălui a fost inclusă în antologia După cenzură, tipărită în engleză și franceză la Unitext în 2000. Conturul piesei ar fi: într-un oraș de graniță, în zilele detronării lui Ceaușescu, tineri și bătrâni, agenți provocatori, mișcări sindicale, confuzie generală, conștiințe „camilpetresciene”. De altminteri, se pare că în ultimii ani dramaturgia l-a captivat aproape definitiv pe B. SCRIERI: Tricoul portocaliu fără număr de concurs, București, 1993; Dumnezeu binecuvântează
BARBU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285627_a_286956]
-
Candiano, și el lucrând în Poliție. Învață într-un pension din Ploiești, apoi la o școală militară din București, de unde iese, în 1859, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Protejat al lui Al.I. Cuza, conspiră totuși și participă la detronarea domnitorului. Demisionar din armată, se lansează în politică, mai întâi ca publicist. Scoate gazetele „Perseverența” (1867-1869) și „Democrația” (1869- 1871). Ia parte, în 1870, la acțiunea antidinastică vizând răsturnarea lui Carol I și proclamarea „republicii” din Ploiești, este arestat, judecat
CANDIANO-POPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286062_a_287391]