148 matches
-
iar moștenitorul aparent al lui Richard, Mortimer, avea doar șapte ani. Henric și-a petrecut mare parte din domnia sa apărându-se de comploturi, răscoale și tentative de asasinat. Prima lui problemă a fost să îl elimine pe regele Richard cel detronat, și, după ce a zădarnicit un prim complot de asasinat împotriva sa, probabil că a ordonat uciderea lui Richard prin înfometare pe la începutul anului 1400, deși nu există dovezi în acest sens. Trupul neînsuflețit al lui Richard a fost expus publicului
Henric al IV-lea al Angliei () [Corola-website/Science/299541_a_300870]
-
nu a reușit să aibă controlul complet până în 1464. Dunstanburgh, Alnwick și Bamburgh au fost printre ultimele castele care au fost au fost cucerite. Puternica fortăreață Harlech (Wales) a fost cucerită în 1468 după asediu de șapte ani. Henry, regele detronat, a fost prins în 1465 și a fost ținut prizonier în Turnul Londrei, unde, după standardele vremii, a fost destul de bine tratat. Au mai fost două revolte Lancastriene în 1464. Prima dintre lupte a fost bătălia de la Hedgeley Moor pe
Războiul celor Două Roze () [Corola-website/Science/299849_a_301178]
-
a servit la întărirea acestei schimbări radicale din mintea maselor. Ludovic a fost arestat la 13 august și închis în Templul din Paris. La 21 septembrie Adunarea Națională a declarat Franța republică și a abolit monarhia. La 11 decembrie, regele detronat a fost adus din Templu pe străzile aglomerate și tăcute să stea în fața Convenției și să audă acuzația de înaltă trădare și crime împotriva statului. La 15 ianuarie 1793, Convenția, compusă din 721 de deputați, a votat verdictul. Având în
Ludovic al XVI-lea al Franței () [Corola-website/Science/298943_a_300272]
-
Prusia. Folosindu-se de nemulțumirile din toate straturile sociale și temându-se pentru propria sa poziție, soția împăratului, Ecaterina, l-a răsturnat de la putere cu ajutorulu unor complotiști, Alexei Orlov, amantul împărătesei, asasinându-l în cele din urmă pe țarul detronat. Astfel, Ecaterina a fost încoronată în iunie 1762 ca împărăteasă cu numele de Ecaterina a II-a. Domnia împărătesei Ecaterina a II-a a fost una a expansiunii țării, care a adus impeiului noi teritorii uriașe în sud și vest
Istoria militară a Imperiului Rus () [Corola-website/Science/307333_a_308662]
-
Manuel Comnen si Zoe Comnena. Încă din leagăn se puse pe capul micei prințese diadema imperială; numele ei figura în aclamațiile rituale cu care se salutau suveranii în Bizanț; în același timp, o logodeau cu tânărul Constantin Dukas, fiul împăratului detronat Mihail al VII-lea, căruia Alexe Comnenul, uzurpându-i puterea, trebuise, din respect pentru dreptul legitim, să se angajeze a-i respeecta drepturile eventuale. Deși era atent educată în studiul istoriei, al matematicii, științei, și al filosofiei grecești, părinții ei
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
trădeze stăpânul. Armatus a evitat drumul pe care Zenon avansa și a intrat în Isauria pe alt drum. Această trădare i-a pecetluit soarta lui Basiliskos. În August 476, Zenon a asediat Constantinopolul. Senatul a deschis porțile orașului, permițând împăratului detronat să-și recâștige tronul. Basiliskos s-a refugiat într-o biserică, dar a fost trădat de Acacius și s-a predat împreună cu familia sa după ce i s-a promis de către Zenon că sângele lor nu va fi vărsat. Basiliskos, soția
Basiliskos () [Corola-website/Science/306606_a_307935]
-
este controversat. Poate papa a plecat deoarece aflase de planurile venețienilor și deși nu era de acord cu ele, dorea să evite excomunicarea, ori poate a dorit să se întâlnească cu principele bizantin Alexios Angelos, (care era fiul împăratului bizantin detronat Isaac al II-lea Angelos) și cumnatul lui Filip. Alexius fugise la cumnatul său după ce tatăl său fusese detronat în 1195, dar în momentul de față nu se știe cu certitudine dacă papa știa sau nu că principele bizantin se
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Bethune a trimis un mesaj care conținea aceste obiective ambasadorului lombard, care, la rândul lui, l-a prezentat împăratului Alexios al III-lea Angelos, cel care uzurpase tronul frantelui său Isaac. Cetățenii Constantinopolului nu erau deloc preocupați de soarta împăratului detronat și a fiului acestuia. Uzurpările de tron între clanurile nobile bizantine nu erau lucruri neobișnuite și, cel puțin de această dată, coroana rămăsese în cadrul aceleiași aceiași familii. De pe zidurile de apărare ale orașului, cetățenii capitalei luau în derâdere mulțimea pestriță
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
lui Ioan Alexandru, în ziua de Paști din anul 1332. Aproximativ în același timp, Belaur, un frate al lui Mihail Asan al III-lea, a pornit o rebeliune în Vidin, probabil pentru a susține pretențiile la tron ale nepotului său detronat, Ioan Ștefan. Avansul împăratului bizantin Andronic al III-lea Paleologul în Bulgaria în vara lui 1332 a prelungit operațiunile militare împotriva rebelilor. Bizantinii au avansat în nord-estul Traciei, dar Ioan Alexandru a venit repede spre sud cu o mică armată
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
atacând Biserica Ortodoxă Rusă. Folosindu-se de nemulțumirile populației și temându-se pentru propria poziție, soția lui Petru, Ecaterina, și-a detronat soțul printr-o nouă lovitură de palat. Amantul țarinei, Alexei Orlov, l-a asasinat după aceasta pe țarul detronat, astfel încât văduva a fost proclamată împărăteasă în 1762 sub numele Ecaterina a II-a, Împărăteasa Rusiei. În timpul domniei Ecaterinei a II-a, expansiunea teritorială a imperiului a continuat în sud și în vest, iar pe plan intern a avut loc
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
Ducele de Bourbon s-a decis pentru a alege o prințesă europeană suficient de matură pentru a naște moștenitorii Franței. În cele din urmă, a fost aleasă Maria Leszczyńska în vârstă de douăzeci și unu de ani, fiica lui Stanisław Leszczyński, regele detronat al Poloniei. Căsătoria a fost celebrată la Fontainebleau la 5 septembrie 1725. Din căsătoria lui Ludovic cu Maria Leszczyńska au rezultat mulți copii, însă regele era notoriu infidel. Unele dintre metresele sale, cum ar fi Madame de Pompadour și Madame
Ludovic al XV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302105_a_303434]
-
ultimele știri în casă, oamenii să comunice la distanță, doctorul să vadă în interiorul pacientului, imaginile să fie transmise la distanță cu ajutorul telefaxului și al televiziunii, a apărut calculatorul și multe alte aparate și dispozitive industriale. Apoi tuburile electronice au fost "detronate" de semiconductoare: (diode și tranzistoare) care, datorită mărimii constructive reduse, au micșorat și ușurat toate produsele: radiouri, televizoare, instalații de sunet, computere, aparatură medicală și multe altele. Dar și semiconductoarele discrete (tranzistoare) au început să piardă teren în fața urmașelor lor
Electronică () [Corola-website/Science/299461_a_300790]
-
Urcat pe tron, în 1563, Ștefan Tomșa s-a răzbunat cu cruzime pe armeni, omorînd oameni nevinovați. În a doua domnie a lui Lăpușneanu (1564-1568), armenii din Suceava au fost din nou victime ale cruzimii acestuia, pentru că îl căinau pe detronatul Despot: Pe cînd boierii moldoveni se răsculase contra acestui martir al civilizației occidentale, numai armenii se întreceau care de care la manifestări de devotament pentru dînsul, fiind expuși astfel, în urma catastrofei, a suferi toată urgia învingătorilor - scrie Hasdeu, continuînd: Plebea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
provincia italiană Lucca, la 9 mai 1892. Numele neobișnuit "Zita" i-a fost dat după o populară sfânta italiană care a trăit în Toscana în secolul al XIII-lea. A fost a treia fiică și al cincilea copil al ducelui detronat Robert I, Duce de Parma și a celei de-a doua soții, Infanta Maria Antonia a Portugaliei. Tatăl Zitei pierduse tronul ca urmare a mișcării pentru unificarea italiană în 1859 când era încă un copil. Tatăl ei avea 12 copii
Zita de Bourbon-Parma () [Corola-website/Science/303666_a_304995]
-
în vârstă de 8 ani, împăratul Huaizong al Songului, s-a sinucis, împreună cu prim-ministrul Lu Xiufu și cu 800 de membri ai clanului imperial. La ordinele lui Kublai, îndeplinite de comandantul Bayan, restul fostei familii imperiale a fost cruțată, detronatul împărat Gong a fost degradat, fiindu-i acordat titlul de „Duce de Ying”, dar în cele din urmă a fost exilat în Tibet, unde a dus o viața de călugăr. Fostul împărat a fost, în cele din urmă, forțat să
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
fost o practică contemporană. Numele „Capet” a fost folosit și ca nume de familie ale unor persoane regale din Franța- în particular dar nu exclusiv pentru cei din Casa Capet- o utilizare importantă a fost în timpul Revoluției Franceze , când regele detronat Ludovic al XVI-lea (un membru al Casei de Bourbon, prin linie masculină directă descendent al lui Hugo Capet) și regina Maria Antoaneta (membră a Casei de Habsburg-Lorraine) au fost numiți „Ludovic și Antoaneta Capet” (regina s-a numit „văduva
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
înainte de a părăsi teritoriul francez. Prima ordonanță pur și simplu desființa armata, făcând rechemarea sub arme anevoioasă și controversată, iar cea de-a doua interzicea să i se plătească impozit lui Napoleon, catalogat drept „uzurpator”. Mai mult decât atât, suveranul detronat își aduce contribuția sa la subminarea unei eventuale păci europene, scriindu-i împăratului austriac în termenii următori: „N-am aflat la trupele noastre decât nerăbdarea de a merge să servească un șef al cărui nume le amintește și pare să
Cele o sută de zile () [Corola-website/Science/312367_a_313696]
-
Sfântul Imperiu Roman - nu a mai fost legat de statul independent în curs de apariție, Austria, deoarece aceasta din urmă nu s-a considerat succesorul legal al Imperiului. Această teorie este parțial contrazisă de percepția liechtensteiniană contemporană că Împăratul Austro-Ungar detronat încă a mențiunut o moștenire abstractă a Sfântului Imperiu Roman. În primăvara anului 1938, după anexarea Austriei la Germania Mare, principele Franz I, în vârstă de 84 de ani, a abdicat, numindu-și vărul de 31 de ani, Prințul Franz
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
de Cambridge. La Karlsruhe la 3 mai 1842, Ernests-a căsătorit cu prințesa de 21 de ani, Alexandrine de Baden. Ea era fiica cea mare a lui Leopold, Mare Duce de Baden și a Prințesei Sofia Wilhelmina a Suediei (fiica regelui detronat Gustav al IV-lea al Suediei). Din căsătorie nu au rezultat copii, deși Ernest a fost tatăl a cel puțin trei copii nelegitimi în anii următori. Ernest a suferit de boli venerice în adolescență și la începutul celei de-a
Ernest al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/320460_a_321789]
-
automobile, el fiind responsabil pentru primele curse cu motor din Portugalia, unde a fost unul dintre primii șoferi. După proclamarea Primii Republicii Portugheze în 1910, Afonso a plecat în exil în străinătate, mai întâi în Gibraltar cu nepotul său, regele detronat, Manuel al II-lea, și apoi în Italia cu mama sa, regina Maria Pia. A trăit la Torino, și, după moartea mamei sale, s-a mutat la Roma, și, în cele din urmă, la Napoli. Suferind, ca și mama lui
Afonso, Prinț Regal al Portugaliei () [Corola-website/Science/323923_a_325252]
-
A fost decorat cu clasa I și clasa a II-a a Ordinului Crucea de Fier și la 14 decembrie 1917 a ajuns la gradul de colonel (germană: "Oberst"). În conformitate cu dispozițiile constituției elene din 1843, Georg a fost moștenitorul regelui detronat Otto al Greciei. Având în vedere renunțarea de către unchiul său Ludwig la toate drepturile sale la succesiunea greacă și, deoarece constituția Greciei a interzis că suveranul Greciei să fie conducător al unei alte țari (Ludwig a devenit rege al Bavariei
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menționează anul 1864) - 1889) și Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis. A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, "„i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și-o spunea cu mândrie - le iertase, ca singura
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
apoi Berlin și Dresda. Vizita la regele Albert al Saxoniei și la soția acestuia, Carola de Vasa la Dresda a fost considerată semnificativă, fiind un simbol de pace între dinastia Bernadotte și fosta dinastie Vasa, regina Carola fiind nepoata regelui detronat Gustav al IV-lea al Suediei, și că trecutul a fost iertat. După Dresa, Sofia a întrerupt turul din motive de sănătate în timp ce Oscar a continuat cu Weimar și Rusia. Un alt eveniment important a fost descoperirea unei statui a
Sofia de Nassau () [Corola-website/Science/318130_a_319459]
-
-i azil la Gaeta. Papa a fost temporar forțat să fugă din Roma după tulburări revoluționare similare. În același timp, Sicilia și-a proclamat independența sub conducerea lui Ruggeru Sèttimu, care, la 13 aprilie 1848 l-a declarat pe rege detronat. Ca răspuns, regele a adunat o armată de 20.000 de oameni sub comanda generalului Carlo Filangieri și a expediat-o în Sicilia pentru a-i subjuga pe liberali și a restabili autoritatea sa. După o campanie de durată de
Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii () [Corola-website/Science/319604_a_320933]
-
ei a fost tensionată de conspirațiile lui Antoine împotriva reginei. Tatăl lui Antoinea fost detronat în 1848. În același an, Luisa Fernanda care avea 16 ani a născut primul ei copil, María Isabel. După ce Isabela a II-a a fost detronata, familia a plecat în exil. Mai tarziu, după ce a devenit văduva, Luisa s-a întors la Sevilla unde a și murit. A fost înmormântată la El Escorial. Luisa Fernanda și Antoine au avut nouă copii, însă numai cinci au ajuns
Infanta Luisa Fernanda a Spaniei () [Corola-website/Science/319694_a_321023]