86 matches
-
dezvoltate Într-o succesiune de secvențe rituale, de durată mai mare, precum inițierile eroice sau vindecările magice). Pelerinajul, ca ansamblu ritualic unitar, poate să solicite luni și chiar ani ( În condițiile mersului pe jos), mai ales În cazul unor călătorii devoționale către centre sacre Îndepărtate. De aceea, călătoria pelerinului cunoaște câteva secvențe clare: plecarea, parcurgerea drumului, atingerea centrului, comuniunea consacratoare, călătoria de Întoarcere, reinserția și repoziționarea socială datorită prestigiului astfel dobândit. În imaginarul popular, călătoria pelerinului este Înconjurată de o aureolă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și care, acum, a fost distrus; după cum am spus deja, teocrația tebană este controlată Încă de puterea regală, dar nu mai există nici o legătură mitologică. Liniștita conviețuire cu zeul a fost Înlocuită cu o atitudine ce poate fi definită ca devoțională. Sfărâmarea unității politice conferă o valoare aparte cetăților individuale și astfel se pun bazele unei implicări majore În cultele locale, care vor acorda o importanță considerabilă unor figuri ca Harsaphes din Heraklesopolis sau Neit din Sais. Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se regăsește ca efigie pe monedele din Amman. Un alt sigiliu Îi aparține unui personaj care se definește ca „slujitor al lui Baalxe "Baal"” , denumire ce face clar aluzie la o funcție cultuală precisă și nu la un simplu act devoțional. Nu avem informații despre identitatea acestui Baal, dar este posibil să fie vorba despre un epitet care să se refere tot la Milkom. Numele personale conțin diferite teofore: pe lângă Milkom și Baalxe "Baal", Îi mai găsim pe Gadxe "Gad" „Soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
extraordinară și aducătoare de fericire este exprimată, pe urmele lui Platon, În termeni misterici (Enneade, IV, 9, 11). În fața unei utilizări a formulei misterice pentru reprezentarea naturii inexprimabile a extazului mistic se află o importantă atitudine de reținere față de formele devoționale materiale (practici de cult, sacrificii etc.) și Îndeosebi pentru acele forme rituale magice și teurgice la modă În atmosfera contemporană. Dacă, În virtutea noțiunii de „simpatie” universală, de sorginte stoică, dar devenită de acum communis opinio, Plotin nu neagă existența și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o doctrină teologică prezentă În literatura pahlavi din secolul al IX-lea d.Hr., care codifică existența a trei nivele ale religiei (d¶n): cel „gathic” (g³h³nșg), adică nivelul cel mai profund și inițiatic; „ritualul” (h³dam³nsarșg), nivelul intermediar, cultual și devoțional; „legalul” (d³dșg), nivelul extern, la care se referă inscripțiile ahemenide sau informația lui Herodot. Această interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a pregăti venirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unui asemenea ritualism nou, din care par excluse pentru totdeauna atât jertfa animală cât și cultul haomei. În orice caz, aceasta nu Înseamnă că, la rândul său, practica religioasă care a Înflorit la Început trebuia să fie lipsită de elemente devoționale și, Într-o oarecare măsură, de rituale, dar acestea trebuiau fără Îndoială să lase mai mult loc rugăciunii, prin folosirea tradițională a manthra sau a formulelor sacre (Însuși Zoroastru este cunoscător al acestora: un manthr³n: Yasna 41,5; 50, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practica rituală zoroastriană, a căror reconstrucție este posibilă cu ajutorul izvoarelor antice și moderne, sunt un amestec de vechi și nou: cultele reprimite În religia zoroastriană, adaptate exigențelor teologice și etice ale noii credințe, se adaugă prescripțiilor sau obiceiurilor rituale și devoționale recomandate de profet sau de succesorii săi mai apropiați. Este posibil să se fi Întâmplat așa În cazul rugăciunilor tradiționale - dintre care unele fac parte din Avesta „gathică” (cf. supra, subcapitolul 1.1) -, adevărate formule magice sau manthra. În general
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și tradiționalist, Dhalla s-a Întors din America - devenind apoi Mare Dastur În Karachi - reformist convins și a Încercat să reînnoiască teologia zoroastriană prin fidelitatea față de Învățăturile profetului, pe care le considera ca fiind autentice și esențiale, și față de practica devoțională, din care nu lipsesc Însă unele contradicții firești amalgamării noului cu vechiul (cf. Boyce, 1979, pp. 213 sq.). Străbătută de dialectici interne, cea mai mare parte a comunității parse s-a străduit, deși În moduri și din motive diferite, să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
situații, am ales o dublă ipostaziere a fenomenului, atât din perspectiva literară, cât și din perspectivă pictural-arhitectonică, ca fațete ale aceluiași fenomen prin care locuinței estetului-artist i se conferă o întrebuințare simbolică care decurge din amenajarea spațiului profan într-unul devoțional, sacru, destinat artei. Ultimul capitol este consacrat pictorilor vieții moderne, și în acest caz a fost necesară o selecție printre graficieni și pictori de bas-étage. Decadentismul este diseminat ca fapt monden, un demonism minor al frivolităților de café-concert, al vieții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
grup. O altă femeie se află în stânga, îngenuncheată pentru a culege flori și gestul acestei femei din anturaj pare să o indice pe mireasă, deși relația nu se stabilește la nivelul privirii. Asemeni miresei, acest personaj feminin are o atitudine devoțională condensată în gestul emblematic. Coregrafia ceremonială face posibilă această deplasare către centrul de semnificație a sensurilor acumulate la periferie. Pictura se desface la rândul ei în trei, asemeni unui triptic, două volete laterale și partea centrală. Lectura se organizează fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întruchipată adesea de Magdalena apare mai mult decât ca o expresie a prototipului curtezanei penitente (meretrix paenitens), (e.g. Thaïs a lui Parmigianino, personaj revalorizat de estetica decadentă în seria de femmes fatales), ea face trecerea "de la ambianța ermetică la cea devoțională"559. Atât în Magdalena Terff, cât și în Magdalena Wrightsman, Magdalena se află în fața unei oglinzi lângă care arde o lumânare și ține în poală un craniu, ultimul element fiind singurul păstrat de Kimon Loghi. Așa cum remarcă Victor Ieronim Stoichiță
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]