95 matches
-
și fixarea pedepsei, așa cum evocă și textul evanghelic mai sus citat. Crucificarea Dreptul roman al timpului cunoștea și admitea trei tipuri principale de executare a pedepsei capitale: decapitarea (decollatio), arderea (crematio) și crucificarea (crux). Uneori se mai recurgea și la devorarea de către animale (ferae). Cicero considera răstignirea pe cruce drept supliciul cel mai crud și mai îngrozitor (Împotriva lui Verres, 2, 5, 165), iar Fl. Josephus o situa dincolo de limitele suportabilității umane. Execuția se îmbina cu tortura, degradarea cu batjocura și
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (V). Pronunţarea sentinţei () [Corola-journal/Journalistic/26644_a_27969]
-
regizorului, pentru pista greșită pe care l-a condus sau l-a lăsat să meargă singur, abandonat propriilor inerții. Actorul este la rampă. El este ceea ce se vede, palpabil, concret, în carne și oase, expus pe de-a întregul privirilor, devorărilor, adulației, execuției. Seară de seară. Cu toată munca unei echipe în spate. Mi se pare firesc să lăsăm, din cînd în cînd, vanitățile la o parte, aerul atotștiutor, etichete fel de fel și să încercăm să interpretăm, prețuind, ce vedem
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
evident, Împotriva oricăror Încercări, fie și prietenești, de perturbare. Înțelegeam bine starea. Soția lui Vidia Naipaul Îmi povestise, la festivitățile Nonino de la Percoto, din iarna 2002, ce Înseamnă coșmarul „mediatic” din jurul Marelui Premiu, un soi de asalt canibalic de oarbă devorare a bietei celebrități. La câteva luni după eveniment, cuplul abia Își revenea, cu greutate, din cataclism. Nu doar „munca obosește”, cum spunea Pavese, ci și gloria, nu doar truda creației, cu deosebire năruitoare, ci și gloria ei, fie și Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fi folosită cu succes pentru un afiș de recrutare în Wermacht 38. Spune în șoaptă câteva cuvinte însoțitorului său, un Obersturmführer39 masiv, cu un colac de grăsime la ceafa rasă și privirea ochilor verzi-spălăciți cam greoaie. Acesta se oprește din devorarea fripturii în sânge pe care o are în față și cu o privire scurtă, dar intensă, analizează atent pe cei doi, apoi revine din nou la înfulecat. Așa cum le folosește, cuțitul și furculița pierd rolul de ustensile domestice ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și de permeabilitate din spectacol. Anunțul din ziar - căutarea bărbatului dispus să fie devorat - dă start-ul suprapunerii unor medii și medieri informaționale pe care Alexandra Badea le face să-și corespundă perfect. Cei doi tineri care intră în jocul devorării și care comunică la început pe mess sunt serverele unei lumi umanofage, o lume ahtiată după consumarea oricărei bucăți de „carne vie“, fie că e vorba de o știre live sau de un om. „A mânca“ e cel mai contemporan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
absorbi în tine: eu o numesc trecerea mediului extern în mediu intern. Ea este proprie întregului real, dar numai la om, și nici aici întotdeauna, ea reușește cu adevărat. La nivelul organicului, ea îmbracă forma inferioară a "cuceririlor" mediului, a devorării lui, a unei instaurări despotice asupra lui. De altfel, în orice despot există această invaliditate, această neputință de a transforma ființa comunității care-l cuprinde în mediul său intern, o neputință de a fi până la urmă. E, în despotism, zbaterea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
primul rând recunoașterea spontană a valorilor culturale în imanența lor. Așa cum natura devine bolnavă atunci când nu mai e capabilă să-și evacueze stârvurile, tot astfel, în lumea culturii, patologia se declanșează prin inhibarea din exterior a funcției de eliminare sau devorare a "stîrvurilor" culturale, a nonvalorilor. Cultura respectivă devine un soi de organism pestilențial, în care ceea ce este bolnav și putred elimină tot ce este valoare autentică. Inhibarea selecției naturale pătrunde în universul culturii din clipa în care este afectat actul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zi de zi e necesar să fie jertfite o mulțime de ființe, fără moartea cărora restul lumii nu poate rezista (deși trebuie să remarc că, în sine, această idee nu este prea generoasă). Dar fie! Admit că astfel, adică fără devorarea neîntreruptă și reciprocă a ființelor, lumea nu a putut fi nicidecum concepută; sunt chiar de acord să admit că nu pricep nimic din această rânduială a lucrurilor; în schimb, iată ce știu cu siguranță: de îndată ce am fost lăsat să conștientizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor. Guri lacome, buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de cultură se întîlnește canibalismul ritual. Prima grijă a canibalului pare să fie de natură metafizică, pentru că el nu trebuie să uite ceea ce s-a petrecut in illo tempore. Volhardt și Jensen au arătat foarte bine acest lucru: uciderea și devorarea scroafelor cu prilejul sărbătorilor, consumarea primilor tuberculi din recoltă înseamnă, de fapt, ospățul din trupul divin, același cu ospățul canibalilor. Jertfirea scroafelor, vânătoarea de capete, canibalismul se leagă în chip simbolic de strângerea tuberculilor ori a nucilor de cocos. Volhardt
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ta somnolentă. Păreai mereu absentă, nici nu știu dacă În vis măcar te-ai cutremurat vreodată de violurile mele repetate. O legătură ciudată și periculoasă ne ține laolaltă, semințiile vechi ar putea povesti mult mai multe despre infinitele chipuri ale devorării și ale plăcerii. Acolo Înăuntru nu e niciodată liniște absolută, niciodată destul calm. Carnea vrea mereu să se rotunjească și creierul să afle mereu alte măști pentru trufie și viciu. CÎți stîlpi am bătut În sexul tău răbdător, cîte orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care-a observat a fost un prieten al lui David - un zdrahon cu bluzon din piele, cu părul lung și unsuros, cu mai mulți dinți lipsă, din față. Altul, un soi de hipiot, a explicat că la unele triburi primitive devorarea șefului mort este un ritual de comuniune foarte puternic. Știrbul a clătinat de cap și a Început să rânjească; David s-a apropiat de ceilalți doi și a Început să discute cu ei; era complet gol, iar În lumina flăcărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu șefii de tren care le răspundeau invariabil „Nein!“, cum vor fi stat cu moralul nu știu. Știu numai că În primele două zile, nu departe de locul În care se afla căruța, o haită de câini era ocupată cu devorarea a două hoituri de cai. După ce au terminat, au lăsat oasele albe, bune de pus la muzeu, câinii au plecat Într-o direcție necunoscută. „Noi am rămas, zicea Bobocică, am rămas acolo șapte zile cu hrană și vreo trei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
capătă proporții cosmice, primul devine o „minunată gazelă cambrată“, în vreme ce viespea se convertește într-un „tigru furios“. De asemenea, stafidele din nord au „gust de vin și miere“, sunt „fecioare caste, cu părul bălai, soprane“, bananele devin livide de teama devorării, iar leul ce împodobește somiera urmărește adormit dansul haotic al muștelor din odaie. Pentru Katherine Mansfield, autoare de jurnal, dar și de proză scurtă, această viziune augmentativă are rolul de a smulge măruntul eveniment, obiectul, gestul din cotidian și de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Atkins, și, pe de altă parte, cei care ziceau că are pur și simplu bafta de a dispune de un metabolism supraomenesc, rezultat al unor gene fantastice. Oricare ar fi fost situația, nu părea să o deranjeze câtuși de puțin devorarea celor mai grase și grețos de nesănătoase mâncăruri - deși nouă, celorlalți, nu ne era permis un asemenea lux. Dat fiind că nimic nu rămânea cald mai mult de zece minute după ce ajungea aici, eu comandam Întruna același meniu până apărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ar fi banale și ridicole. Ana Blandiana se vrea lucidă și atunci când își contemplă însingurarea, iubirea și nostalgia evadării avatarii ce țin de condiția umană. Problema opțiunii, atât de frecventă în contextul poeziei actuale, se complică cu acea condiție a devorării speciilor care, plasată în mediul uman, este reprobată de poetă: "Din miile de vieți posibile/ Nu mi se poate pretinde să știu alege doar una/ Animalele unei vieți vânează animalele celorlalte/ Peștii vieții mai mari înghit peștii vieții mai mici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
torturată de foamea de cuvinte, de aceea, poetul mușcă din cuvinte, pentru că ele reprezintă lumea realului: "cuvintele/ nu au loc decât în centrul lucrurilor/ numai înconjurate de lucruri./ Numele lucrurilor/ nu e niciodată afară". Drama cuvintelor este sugerată de ideea devorării insului, cuvintele sunt oase ale foștilor părinți vărsați în el ("ideea de gură"). Lumea și manifestările ei presupun o organizare riguros noțională: Cad în noțiunea de genunchi/ și mă rog de voi/ nu mă lăsați singur/ și pradă..." Deci, singurele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul, asaltat de gloata furibundă a cititorilor, se vede înghițit de o enormă gură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
la un ansamblu articulat de practici, cunoscute sub numele de sabat. După C. Ginzburg (1996, p. 77), schema sa canonică cuprinde următoarele acte rituale și constructe mitologice: „omagiul adus diavolului, abjurarea lui Hristos și a credinței, profanarea crucii, unguentul magic, devorarea copiilor ș...ț, metamorfozele, zborul magic, adunările nocturne cu alaiul lor de banchete și orgii sexuale”. Interpretarea acestui ansamblu ceremonial s-a concentrat asupra identificării rădăcinilor sale „arhetipale”. Pentru unii autorii este vorba despre o formă de religie arhaică, premodernă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se pedepsește cu moartea. Cei Învingători, pentru a-și spori energia vitală și forțele spirituale Își ucideau adversari și În urma unui ritual Îi 474 I.Lips, Obârșia lucrurilor, p. 49. 475 E.M.Kreps, op. cit., p. 84-85. 303 mâncau. „Omorârea și devorarea dușmanului a devenit nu numai o tradiție, un rit, ci și un prilej de serbări și ospețe”476. În aceste condiții, În secolul al XIX-lea a apărut omul albPakeha, mai Întâi navigatori și vânători de balene, misionari, s-au
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]