111 matches
-
text, de muzicalitatea care îi vibrează în auz și în simțuri, de un dramatism pe care anumite accente îl dau unor anumite cuvinte, de sonorități, de ritmuri, de o atmosferă cu care el coexistă pe toată perioada repetițiilor. Este un devorator. Se încarcă de tot ce este în jur, banalul se dă de trei ori peste cap și strălucește în sensuri incredibile, imaginile îl urmăresc cu tot ce au ele rudimentar sau, dimpotrivă, extrem de sofisticat. El compune cinematografic. Iraționalul halucinațiilor este
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
Virgil Mihaiu Sunt un devorator de reviste, de când mă știu. O faptă ce-mi probează aserțiunea este că nu mi-a scăpat niciun număr al României literare, de la apariția noii serii din 1968 și până azi. Cât de intim e legat destinul meu de această
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
ușa s-a închis în urmă cu un scurt gâlgâit”. Reprezentări izomorfice ale grotei, încorporând valențe terifice, apar în partea a doua a poemului „Mișcarea fără inimă a imaginii”. Aici e figurat un univers moloh, triumfător în determinații ale organicului devorator. „Poemul care nu poate fi înțeles” „Poemul care nu poate fi înțeles” e un scandal. Scandaloasă e teza și cutezanța formulării ei. Un astfel de poem e un fel (sau mai multe feluri) de post-text, adică un nimic. Posttextul - dacă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
se bucură de jocurile spiritului - nu este îngropată ca noi în mormane de lozinci și literatură «angajată»." Cred că era o mare durere pentru un cărturar să nu aibă ce citi. - Da. În tinerețea mea, împreună cu colegii de generație eram devoratori de literatură, de reviste și studii occidentale, în special franțuzești. Noi ne-am format la cultura franceză și am trăit numai în spiritul ei. Ne puteam abona și la reviste (de stînga, de dreapta) care „aduceau" de acolo probleme ce
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
găsit dispoziția să caute adevărul în parabole și metafore. Interesul publicului s-a orientat spre comunicarea directă cu gîndurile unui autor, adesea nemediată artistic, pe care o făceau posibilă jurnalele, volumele de memorialistică și cărțile de corespondență. Ce urmărește un devorator de literatură memorialistică? El își poate dori să înțeleagă specificitatea unei epoci (ușor de reconstituit din întîmplările cotidiene și meditațiile asupra realității politice, sociale, economice, culturale, consemnate într-un jurnal). Apoi, în cazul unor personalități ale vieții culturale sau științifice
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
picioarele prin iarba din/ jurul casei păsările astea sunt mai adevărate/ decât cărțile care mușcă ziua și noaptea/ din mine/ Doamne al lor, dar eu nu pot să aleg.” (p. 45) Opțiunea e de fapt clară. Dumitrașcu nu e un devorator de cărți, ci o victimă a lor. În cele mai bune dintre poemele de aici viața bate literatura. Când nu se-ntâmplă așa, imaginile cad în gol. Din trei în trei versuri, ceva strică reușitele anterioare. Impresia e de abundență
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
nu a amestecat haotic genurile implicate în discurs, ci a utilizat deopotrivă juxtapunerea pasajelor simfonice cu cele jazzistice și doar pe alocuri îngemănarea celor două genuri, practicând un raport variabil, în funcție de context, între proporțiile "jazz" și "simfonic". Așa era Oschanitzky: devorator de stiluri, tehnici, idei muzicale pe care le topea, forja, polisa în creuzetul personalității sale frenetice, torențiale. S-a născut la Timișoara în 1939. La început a cochetat cu muzica din ipostaza autodidactului. Apoi și-a instituționalizat vocația pe băncile
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
la care trimite formula „Roma tumulus Romae” -, un contact ce-și va pune pecetea pe întreaga viziune a lui G. Călinescu (criticul și istoricul literar, dar și romancierul cu al său „ochi de estet”) asupra artei. Bursierul era deja un devorator de biblioteci, însă nu trebuie să ni-l închipuim, în bulimia sa culturală, ca pe un claustrat de bună voie între metereze de manuscrise și cărți: „Plimbă-te dea lungul Tibrului, fă poezii, nu te oblig să faci nicio lucrare
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
din concediu (respectiv Zürich), m-a vizitat un bun prieten. El nu este muzician, nu este balerin, nu este nici pictor sau actor, dar știe despre ele mai mult decât noi toți la un loc, fiind un mare cunoscător și devorator de artă. Nu-i scapă nimic, mai ales din domeniul operei și baletului, pentru care are o adevărată slăbiciune, chiar dacă pentru asta zboară dintr-un oraș în altul, sau dintr-o țară în alta. Laudă cu exuberanță, atunci când este
?nt?lnire surpriz? cu baletul rom?nesc by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83127_a_84452]
-
Tudorel Urian Nu știu alții cum sunt, dar în structura mea de cititor de gazete și reviste constat o schimbare majoră în anii din urmă. Dacă până în 1989 eram un devorator neobosit de tablete de autor (îmi amintesc și astăzi că primul lucru pe care îl căutam în momentul în care cumpăram România literară era rubrica lui Geo Bogza), astăzi această categorie de texte reprezintă ultimele lucruri pe care le citesc
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7040_a_8365]
-
horror vacui pe care doar credința l-ar putea rezolva: "ŤNoaptea, o simplă privire spre cer, spre Calea Lactee, ar putea vindeca orice om de preocupările atroce ale politicului, socialului, omenesculuiť". în chip caracteristic, Ionescu e, asemenea lui Cioran, un mare devorator de literatură mistică. Autorii frecvent citați sînt Pseudo Dionis Areopagitul, Sfântul Ioan al Crucii, Sfânta Teresa de Avila, Jakob Boëhme. între Freud și Jung optează pentru cel de-al doilea care admite că religia "e o nevoie psihologică". Chiar dacă se
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
-i mănânc. Nu puteam să fac lucrul acesta, cum nici de Crăciun nu puteam să mănânc porc. Pentru mine, Paștele era însângerat. Dar asta nu se poate spune, pentru că oamenii s-au învățat să mănânce multă carne, au ajuns niște devoratori. E mai bine pentru fluturi și pentru insecte, în general. Acesta e, în sine, un vers. Iată dovada că scriu în continuare! Dar îmi țin poeziile într-o cutie roșie, pe care am primit-o când am fost desemnată Femeia
Gabriela Melinescu - „Vulnerabilitatea, asta e marca talentului“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7410_a_8735]
-
iubirea și moartea pășesc pe scenă odată cu el. Purcărete este bîntuit de ce aude el în text, de muzicalitatea care îi vibrează în auz și în simțuri, de un dramatism pe care anumite accente îl dau unor anumite cuvinte. Este un devorator. Se încarcă de tot ce este în jur, banalul se dă de trei ori peste cap și strălucește în sensuri incredibile, imaginile îl urmăresc cu tot ce au ele rudimentar sau, dimpotrivă, extrem de sofisticat. Silviu Purcărete are o voluptate în
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
cu un eveniment, în cea mai mare măsură, de ordin documentar. În ciuda avertismentului din titlu, consistenta mărturie a unei epoci ajunge să treacă, pe sub mâna de fier a încadrărilor în genuri, drept un soi de roman. De altminteri, deși acerb devorator de memorialistică, Dan C. Mihăilescu evită, pe ultima copertă, să facă circumscrieri prea categorice, preferând, cu talent, să insiste asupra unei - atât de prozastice - empatii pe temeiuri de atmosferă: "Cine dintre domniile voastre nu-și aduce aminte de lungile, terifiantele cozi
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
ca și preotul (în roman mai apare unul, sobru și suferitor), lucrează cu omul. Iar scriitorul li se aliniază. Fugind, aparent, de lumea dezlănțuită, Cassian Robert caută de fapt s-o reconstituie din felii consistente de viață. E un adevărat devorator de întâmplări, din care extrage psihologii și patologii sociale. Câte un desfășurător biografic, studiat pe măsură ce este operat, poate indica un anumit sens al istoriei, iar dacă nu, o culoare, un aer de epocă trecută ori actuală. "Moșul" își umple caietul
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
la DiDek. „Neohrusciovismul" acestui iubitor al ideologiei sovietice constă în încercarea fanatică de a îngropa o întreagă civilizație occidentală sub greutatea cuvintelor fără sens. Maimuțărit și adulat, scriitorul universitar din această categorie e varianta academică a „omului de prisos", un devorator de funcții, onoruri și hectare de hârtie pe care se tipăresc platitudinile de-o respingătoare râncezeală. Pentru a ieși din această criză, Lindsay Waters propune un program articulat: „Ceea ce susțin e că primul pas prin care eseul se restabilește drept
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
cel supranumit The Great (alias Florin Roman) vor trăi împreună nu mai mult decât un scurt episod berlinez. Dar nu sunt în cauză doar scenariile erotice. Apropierea e mai curând povestea unui grup de, mai bine nu se poate spune, devoratori de poezie. Nu e greu până la urmă să-i recunoaștem, în spatele numelor de împrumut, pe câțiva dintre tinerii autori bistrițeni cărora nu chiar demult (nu s-a făcut anul de atunci) revista „Observator Cultural" le-a dedicat un supliment. L-
Cartea devoratorilor de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6289_a_7614]
-
naturale și sinus) ori de forme (zăvorîte și deschise), adoptînd perplexitatea unui personaj în afară de timp și spațiu, care și-a pierdut metronomul, ambitusul, diapazonul... Mai bine de jumătate de veac s-a dovedit a fi un negativist și un hulpav devorator de stiluri și tendințe. Respingerea a funcționat nu pentru că e mai ușor să pari inteligent negînd și contestînd, decît admirînd și savurînd, ci pentru că negația e parte esențială și indispensabilă a spiritului, în timp ce lăcomia a fructificat-o, oarecum șmecherește, în
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
legătură cu maturitatea coerentă a celor peste nouăzeci de pagini de până acum, acestea sunt moștenitoarele de drept. Ele denunță falsul pe care Traian îl travestise în modestie. Construcția se șubrezește brusc, iar forța cărții devine, din păcate, negociabilă. Ca devoratori semiautomatizați de cărți, putem ignora clivajul. Rămâne însă o zonă de care, parcă, inteligența prozastică a lui Bogdan Suceavă refuză să se atingă. Chiar sub alibiul distructiv, suicidar, invocat la începutul cronicii, o încheiere în termenii aceștia confuzi e - vai
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
Mai înainte de a fi căzut în moarte, Tu, Doamne ce ești fericirea lacrimei Și bucuria celui ce susține cerul Cu gemetele lumilor dispărute Pentru a se face har. Vecine trompete de îngeri Și flaute înaripate Vestesc un conținut De Cantic devorator de zborul abisului Tandru cu cel pustiit. 5 ianuarie 2007 Cuvântul se așează pe ornamente Cu vești de copii, Adulmecă cerul cu vocale, silabe, Viziuni mai vechi decât cerul, Miracol e carnea când se întoarce Către privirea celui ce o
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/8530_a_9855]
-
dezordinea însăși trebuie să își găsească loc, în cel din urmă, printre elementele ordinii universale ”. Zile fierbinți de discuții colegiale pe tema bugetului țării în Parlament. Mă întâlnesc cu un tânăr coleg deputat, distins intelectual și fost ministru al Culturii, devorator de cărți. Schimbăm două vorbe despre buget, ajungem la criza lumii noastre, a lumii moderne, îl amintesc pe René Guénon... “Ah ! Ce bine că și în Parlament...” și nu termină fraza, dându-și seama că a început formularea enunțului său
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
o digeră”. Metafore similare se regăsesc și în alte limbi. La sfârșitul secolului al XII-lea, directorul școlii teologice din Paris și autorul lucrării Istoria scolastică, Pierre le Mangeur (în latină, Comestor = „Mâncăul”), căpătase acest cognomen datorită renumelui său de „devorator” de cărți. La sfârșitul seco- lului al XVI-lea, Sir Francis Bacon scria următoarele : Unele cărți trebuie să fie gustate (tasted), altele să fie înghițite pe nemestecate (swallowed) și doar câteva să fie mestecate și dige rate (chewed and digested
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
tot un scriitor care nu are cui se vinde, dăruindu-se deci, e prietenul meu cu care mă întâlnesc seara la o bere și prietenul prietenului meu cu care se întâlnește seara la o bere, iar mai nou, mai mulți devoratori de bloguri care mă citesc în format electronic și mă critică imediat în cinci fraze. Uneori îmi spun că poate aceștia vor fi adevărații mei cititori de acum încolo. E o cale... Unde și cum te-ai întâlnit cu critica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
loc un cataclism de un extraordinar interes științific. În urmă cu un an așteptam, cu umorul cuvenit, năzdrăvănia asta cosmică. Aveam mult umor. Conchideam că n-o să se întâmple nimic care să ne scoată din cizmele de Nanuci, vânători și devoratori de telexuri. Și chiar nu s-a întâmplat nimic. Ne lustruim zilnic cizmele și ne oglindim în luciul lor. Astronomii nu mai vestesc nimic, ziarele tac. Cerbii sunt slăbiți - constată un congres de biologi la Moscova. În pădurile Ucrainei cerbii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cu putere în stânca golașă. Dar, ca prin minune, totul se manifesta numai pe văile Sucevei și Brodinei, în timp ce pădurile, fânețele, zmeurișurile, zona afinelor, așezările omenești și adăposturile animalelor erau în totalitate cruțate de mânia monstrului cu limbi de foc, devorator de viață și de părți din natură. Da-i-ar Dumnezeu sănătate să-i dea lui Băbălean, salvatorul nostru. Pentru asta tot am să-i dau câțiva galbeni și poate un huțul mai blând ca să-l călărească spre cuibarele Balaurului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]