116 matches
-
mai mult decît apologeții lui. Oricum, în cazul în speță dreptatea criticului a ieșit la iveală atît de tardiv, încît n-a mai interesat pe nimeni. I-a rămas numai eticheta de spirit retrograd". Se află în atari rînduri o dezabuzare malițioasă, cîrcotașă, un plictis ce nu se dă în lături a se traduce în nedreptate asumată. Căci - nu-i așa? - dreptatea e un factor absolut, care nu depinde de inserția sa istorică, ce uneori poate întîrzia. Justiția și istoria au
Pornind de la un jurnal (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15111_a_16436]
-
își încîlcește părul și brațele în crengile arborilor, morții țin pămîntul în brațe ca pe-o femeie iubită, moartea trece prin ființă ca un pieptene prin părul unei prințese etc. Senzualitatea toridă, orbitoare, nu izbutește nici ea a suprima torpoarea dezabuzării (Oaspeții unui arbore). Pe solul aspru al neîmplinirii, imaginea paradiziacă răsare ca un contrast frapant (Flori sălbatice). Scriind astfel, Ion Cristofor face impresia unui copil rătăcit într-o pădure întunecoasă, un copil care se agită și strigă spre a-și
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
întors la figurativism. Sau, mai exact, la un nou figurativism. Corpul uman s-a reinstalat în orizontul său ca o sursă inepuizabilă de provocări. Dar el nu mai este varianta întrupată a transcendenței, ci imaginea coruptă și patetică a unei dezabuzări incurabile. Din semn plenar și din rezumat al Universului însuși, el a devenit un imn al dezagregării, imagine a impasului și materie primă într-un amplu discurs despre condiția fragmentului. Ruptă de suflul vieții și de aspirația către un absolut
Alte crochiuri by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15033_a_16358]
-
a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E o dezabuzare cvasigenerală, o "cădere" într-o zonă în care creația se măsoară, paradoxal, prin factorii care o limitează, o reduc, o compromit. Dar versurile Irinei Mavrodin își îngăduie a urma un traseu contrar. D-sa își asumă golul doar ca un
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea cer/ și mugurii sînilor ce luau foc/ în palmele mele” (Oaspeții unui arbore). De la o prestație voit
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
celorlalți zei romani. Ovidiu era deci un subversiv ce trebuia izolat, pentru că influența lui, atât ca pitagoreic, cât și ca artist libertin al amorului, devenea periculoasă pentru liniștea Romei și pentru puterea împăratului. Poetul latin Ovidiu, trăind la Roma în dezabuzare erotică și într-un regim politic autoritar, preocupat de extinderea fără limite a cuceririlor, descoperă tocmai la marginea imperiului, la Tomis, în Estul barbar al Daciei, soluția creștină a iubirii de oameni, capacitatea de regenerare a suferinței și speranța în
Dumnezeul exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9609_a_10934]
-
frîngerii, al prăbușirii inconștiente. Omul pentru care nașterea a fost o prăbușire nu mai e un personaj tragic, pentru că tragicul, ca și sublimul, a devenit banal. Nu panica sau isteria colectivă însoțesc apocalipsa, "răsăritul de soare avortat", ci resemnarea, condescendența, dezabuzarea ori cel mult excesul bahic și euforia risipei. Vișniec e un cronicar, un fin observator cu simțul dialogului și al absurdului cu un interes special pentru mecanismele sociale și relațiile interumane din societatea actuală, iar teatrul lui e unul de
Din nou, Vișniec by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14617_a_15942]
-
după Radu Cosașu, "potența whitmaniană" unită cu bucureștenismul: "Geo Dumitrescu pornește ca un flăcău whitmanian, aselenizează pe Dâmbovița și absoarbe tot ce fertilizează apele ei în adâncul mâlului și pe maluri: ironie cruntă, autoironie până la autobagatelizare, vigoare a derizoriului, neseriozitate, dezabuzare, bosumflare și iar patetism, iar generozitate, iar romanță, iar revoltă și iar fleoșc în deziluzie. De la oda adusă jocului de biliard ("sub al păcii stindard!") până la blestemul proferat către cartoful putred, de la cântarea câinelui de sub pod până la contemplarea iubitei din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
teritoriu al convenției, un joc amplu și complicat în care intră simultan elanuri jubilatorii și recluziuni încărcate de melancolie. Pictura sa este o continuă negociere între materie și vid, între construcție și disoluție, între întuneric și lumină, între încredere și dezabuzare. Mihai Percă nu pictează pentru a crea spații ficționale ca alternativă la un real frustrant, ci încearcă să demonstreze, fără nici un fel de pisălogeală didacticistă, că orizontul creației nu este o victorie definitivă asupra dezordinii constitutive a propriei noastre ființe
Imagini ale interregnului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13777_a_15102]
-
această pregnanță somatică și de evidenta armonie a construcției sale exterioare, se ascunde o conștiință de sine plină de contradicții și într-o continuă stare de interogație. Ținuta sigură îi maschează marile timidități, aerul jovial îi camuflează angoasele, după cum aparenta dezabuzare nu face decît să disimuleze o enormă curiozitate. În al doilea rînd, ea se particularizează printr-o prezență socială sumară. Fără instincte de grup și fără vocația imaginii publice cu orice preț, discretă și solitară cu alte cuvinte, Claudia Todor
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
ochi deformați.// Toamnă, toamnă..." (Mereu coborîtor). în aceeași notă autumnală, solitudinea apare ca o demiurgie demisă: "Despărțiți de ploaie/ ca de un imperiu;// Acolo,/ singurătatea dăruiește/ pietre prețioase -/ ca un Dumnezeu/ ajuns la faliment" (Faliment ceresc). Acestui moment de estetică dezabuzare i se adaugă altul, oglindind o veritabilă mistică a singurătății pe care bardul o îndumnezeiește, trecîndu-i imaginea în rîndul icoanelor: "De mult/ nu mă mai/ incomodează singurătatea./ Păgîn, uneori/ o pun icoană/ alături de Preacurata" (împăcare). Dar e cu adevărat singur
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
al servituților alienante ale regimului totalitar, amintite mai sus, care i-au dat mult de furcă poetei și care au împins-o către o frenetică îmbrățișare a materialităților ( o cură de autentificare). Iar în planul poeticii, constituie un ecou al dezabuzării ( post)moderniste, care, neacceptîndu-și nemijlocit subiectul, își cîștigă dreptul de-a nu-și accepta nemijlocit nici obiectul. Jocul cu sine al ființei are loc prin intermediul genericului Adam. Situarea sa amuzată între categorii și forme ale materiei introduce grația unei metafizici
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
personajul principal nu-i Raskolnikov, ci Svidrigailov. Oricum, acesta are mult mai mult bun simț decît primul. Și, deși Dosto afirmă mereu că-i antipatic, mie îmi este foarte simpatic. Svidrigailov, într-o anumită măsură, e cehovian. Plictiseala, urîtul lui, dezabuzarea, faptele bune (autentic bune) îl fac mai uman decît pe încrîncenatul R. Cu stimă și afecțiune, 18-VIII-1980
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
as conduce niciodată un Stat cu programe, manifeste și legi și n-aș lasă nici un cetățean să mai doarmă liniștit, pana cand neliniștea lui nu l-ar asimilă formei de viața socială în care trebuie să trăiască. Blazarea, îndoială și dezabuzarea sunt cancerul ființei noastre naționale... Aspirațiile universaliste sunt justificate doar atunci când ești o forță, dar un universalism ce rezultă dintr-o lipsa de axa interioară este mai mult decât o rușine. Deplâng în România lipsa de orgoliu, de marcă istorică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
porumb mătasea fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în comentariu: "în urma acelei femei, pe trotuar seara se aduna în sine cum ceara la baza/ lumînării magazinele își pierdeau unul cîte unul/ clienții care acum se îmbulzeau să
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
de mai toată noua lume bună (burse în străinătate, vilă, mașină 4x4, amant lâcuri șocante, concedii de fițe, lecții de tangou argentinian, restaurante bio ș.a.m.d.), deambulez toată ziua în diverse medii artistice, unde in ventariez nevrozele, an goasele, dezabuzările, debusolările care ne copleșesc existența. Șucărul, sictirul, lehamitea, mise rupismul. Falimente, licențieri, reduceri de lefuri și personal, senzații acute de ratare, conștiință a inutilității profesionale, divorțuri, tensiuni ireductibile între părinți și copii, eșuări în narcomanie. Deprimism, catastrofism, tout est foutu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
efervescență comunitară, jubilație spirituală, noi segmente de public, subtile forfotiri politice. Plus bani. Și-o certă dispo ni bilitate (a tuturor) de-a investi în actul artistic. Pentru unii, bulimia culturală de azi e direct proporțională cu jalea economică și dezabuzarea socială. Cu depresia, recesiunea, nevroza și isteria națională. Avem iarăși, ca-n anii ’80, o nevoie disperată de frumusețe, evadări pe verticală, supape cvasimistice, fantazare cât cuprinde. Pentru alții - cei care știu ce sume imense varsă-n industria culturii lumea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
istorice” ale toamnei 2001, marcând debutul unui veac al terorii și incertitudinii globale, regăsirea n-a diminuat, apoi, prin depărtare și calendar. * Despre infidelități și incompatibilitate Gabriela pare să aibă o concepție care contrariază, bănuiesc, nu puțini dintre apropiați. O dezabuzare, poate, dar și o firească Încredere (dezabuzată și ea?) În viață, În mecanismele ei naturale de autoreglare, amestecând, de-a valma, ambiții, vanități și frustrări, surprize scandaloase și regenerări Întârziate și bruște. Un fel aproape „american” de a lăsa lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rupsese, apoi, pe toate. „Așa nu se poate! Cioran zâmbind? Nimeni nu trebuie să-l vadă pe Cioran zâmbind”, decretase, amabil și decis, malițiosul care se vroia contemplat doar pe „culmile disperării”, În perpetua insomnie a lucidității, În poza absolutei dezabuzări. N-am mai fost În contact cu Cioran, după vizita la Paris, dar l-am reîntâlnit, aproape săptămânal, În 1995, În eseurile unui profesor american de filosofie, căruia Îi recomandasem să-l citească. Textele lui Cioran Îl fascinaseră și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
încă vreo doi demni căutători ai adevărului. Bine ne este, adânc tragem fum în piept, duios sorbim din pahare vodca rusească și mult discutăm, nu cu agitații inutile, nu ne macină tumultul, acesta nu caracterizează întrunirea noastră, ci o anume dezabuzare calmă, dublată de sentimentul specific acelor inși care multe au căutat, multe știu și tot n-au ajuns la capătul căutărilor. Și pe când stăm noi, caracterizați de asemenea stări, tocmai vine feciorul șturlubatic care peste tot este el prezent, foarte
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
viteza cu care sîntem evacuați din lumea aceasta, o dată ce am părăsit-o, este enormă. Când ultimul om care ne-a cunoscut ne uită sau dispare și el, devenim "strămoși", adică un număr statistic în generațiile trecutului. 1 iunie Văicăreala culturală; dezabuzarea. De fapt, e ca și cum îți pierzi pofta de mâncare culturală: nici un fel nu te mai atrage, nici o carte nu-ți provoacă apetit cerebral. Cărțile edificatoare sânt monotone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
monotone și își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Levinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil și îți taie și mai mult pofta de mâncare. O dezabuzare stupidă ― și totuși explicabilă? ― a pus stăpânire pe mine: majoritatea cărților mă plictisesc, filozofia mi-a devenit de mult greu suportabilă, tonul scrierilor edificatoare mă irită. În cercetarea academică nu mai cred, eseurile mi se par futile, romancier nu am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani ― spune Noica despre Cioran ― de iluziile acestea ale dezabuzatului, pe care nu le poate alimenta decât cultura." (subl. ns.) Fals! Cultura n-a făcut decât să-i ofere lui Cioran reperele pentru găsirea expresiei proprii, dar fondul nevrotic al dezabuzării a fost anterior oricărui demers cultural și l-a însoțit pe Cioran ca semn al forței sale până la sfârșit. Iar când "demersul cultural" nu este conectat la o "nevroză", adică la o vibrație de ființă, și este cultivat în sine
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
expresia cea mai profundă pe care o poate afecta superficialitatea? Paradoxul nu-i o soluție; căci nu rezolvă nimic. Poate fi folosit doar ca împodobire a ireparabilului. A voi să îndrepți ceva cu el este cel mai mare paradox. Fără dezabuzarea rațiunii nu mi-l pot închipui. Lipsa ei de patos o obligă să tragă cu urechea la murmurul vieții și să-și desființeze autonomia în tălmăcirea acesteia. În paradox, rațiunea se anulează pe ea însăși; și-a deschis granițele și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dezvoltat, pe când amintirea durerii amplifică senzația penibilă cu memoria deconcertantă a cadrului. Că plăcerile nu se pot uita integral, o dovedește faptul că un om ce a trăit toată viața în plăceri nu va avea la bătrânețe decât o ușoară dezabuzare, pe când unul ce a suferit mult numai în cazul cel mai bun va realiza o profundă resemnare. Și resemnarea presupune infinite tragedii anterioare. Este o prejudecată rușinoasă în afirmația că plăcerile sânt egoiste, că ele separă pe om de viață
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]