89 matches
-
aveau ceva din Onisei. - Poate că n-ar fi rău totuși, o Întrerupse el din meditație, să-ți duci canapeaua la refăcut. Nu apuci să te Întorci de pe o parte pe alta, că arcurile Încep să scârțâie ca o armonică dezacordată, Încât se scoală nu numai vecinii, dar și vacile din staul Încep să-și intoneze partitura - și atunci dormi dacă mai poți dormi... - Doar nu stau, slavă Domnului, la bloc, ca să se audă la vecini tot ce fac sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
a înțeles că viața ei în acest loc s-a terminat. Încălcase interdicția și viața ei trebuia să urmeze alt ciclu. A intrat din nou în peșteră și s-a așezat la pian, a apăsat clapele, acestea au sunat spart, dezacordat. O jumătate de zi s-a chinuit să acordeze pianul. A obosit foarte curând. A căutat în sacul cu merinde și a dat peste câteva alune și o mână de mure uscate. Le-a mâncat dintr-o răsuflare, s-a
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
până ce un alt violonist, sau flautist, sau trompetist, va veni să se așeze pe același scaun, poate cu un alt șaman făcând gesturi cu bețișorul pentru a convoca sunetele la conspirația muzicală, viața e o orchestră care cântă continuu, acordată, dezacordată, un pachebot titanic care se scufundă mereu și mereu revine la suprafață, și atunci moartea se gândi că nu ar mai avea ce să facă dacă vaporul scufundat nu ar mai putea urca niciodată cântând acel cânt evocativ al apelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie, aici de față. MAVRICHIE: Ba pe mine să nu mă amesteci în ciorba voastră! TERENTIE: Mai vedem noi... (pleacă foarte jignit. Ajunge în fruntea cetei, începe să bată tactul, cuvioșii reiau corul lor dezacordat.) SISOE: Ei, văzut-ai pe acest Terentie? Parcă ce-i el mai mult decât un sfânt, ca mine și ca dumneata? Da' fală arată cât pentru trei ca el. Văzutu-i-ai ucenicii, părinte Mavrichie? MAVRICHIE: Văzut. De toată mâna. Da' așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de excremente al acestei instituții de unde ai venit. Sunt foarte pretențios în legătură cu cei cu care trebuie să lucrez. Nu-mi plac ucigașii. Deubel își dezgoli și mai mult dinții galbeni. Rânjetul lui semăna cu claviatura unui pian vechi și foarte dezacordat. Trăgând în sus de pantalonii din flanel lucios, își îndreptă umerii și împunse cu burta în direcția mea. M-am stăpânit cu greu să nu-l lovesc cu pumnul în ea, dar o bătaie ca aia probabil că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
se ridică și ascultă uimit de-a dreptul cum fata a interpretat o piesă atât de grea, atât de frumoasă și din care se deprindea ușor bucurie, iubire și melancolie. Este Chopin, dar sună ciudat pe această pianină veche și dezacordată! Cum a fost? Admirabil, vrajă și sensibilitate! Îmi place cum ai spus, să știi că studiez la conservator, sunt În anul doi iar acum, În vacanță, sunt ... bibliotecară la Partizanul. Nu v-am văzut niciodată! De regulă stau cu nasul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul. Ridică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poate fi ameliorat din mers. De foarte aproape vezi ridurile, nu chipul. În clipele lui răvășite, orice om se simte filozof. Suntem intoleranți și vindicativi, nu justițiari. Parvenitul scapă de sărăcie, dar rămâne cu mentalitatea de slugă. Cu lira lor dezacordată, poeții minori nu reușesc să cânte. Dar fac un zgomot infernal. Paradisuri cu adevărat fascinante sunt cele pe care le-am pierdut. Dorința noastră e să nu ne schimbăm. Dar să ne fie mai bine. Stau unii toată viața în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lună, îmi vorbise numai despre simfonia sunetelor. Noaptea aceasta superbă de vară îmi vorbește despre un alt fel de simfonie... Z, unde-ai plecat, piciule? Vrea lumea "Sara pe deal!"... Gluma se-ngroașă. Pe balconul nostru ies mai multe voci dezacordate care urlă la unison: "Z, vrem "Sara pe deal!""... Dintr-un alt balcon se aude un îndemn care nu poate fi refuzat: "Du-te bă, în mă-ta, și le fredonează "Sara pe deal", că n-o să stau toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
-l chinuia din nou. Mirosul dens al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aș mai putea și acum, În această carte, să Îndrăznesc să-mi provoc orgasmul cerebral... În atîta sterilitate, În atîta senectute, ar mai răspunde ele bacantele, s-ar mai umfla strugurii lor de neastîmpăr, ar mai mușca ele un organ dezacordat și ce muzică ridicolă, ce muzică falsă ar Începe să picure din acest pix care mutilează hîrtia? „e un nor sub țeasta bătrînului general tace și spumegă altfel piciorul cui ar bate această grenadă În peretele din spate al catedralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eventual Pirates), care ofereau seri tematice speciale, cu spumă, striptease masculin sau vedete porno. La Loc rămâneau doi-trei băieți cu firi visătoare și cu sexul mic, care de altfel se mulțumeau să rămână În cort, zdrăngănind fără convingere o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook Întâlnit la cafeneaua gării Angers-Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Un trouble fête prin temperament, Bacovia e atent îndeosebi la muzica gravă, cea care-i întreține stările elegiace. La el, clavirul, violina, vioara, harmoniile, flașnetele, piculinele, trompetele cel mai adesea „plîng”, care „trist”, care „sentimental”, care „cavernos”. Instrumentele sînt uzate, dezacordate: clavirul e „prăfuit”, scripca e „înnegrită”, orga e „stricată”, caterinca e „veche”, „hodorogită”. Odată cu Stanțe burgheze (și după acestea) climatul muzicii evocate de Bacovia se schimbă. A dispărut „muzica de toamnă”, exasperantă. Au dispărut clavirele, caterincile, flașnetele. A rămas vioara
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a săturat. Vrea să respire alt aer. — Și ? — Că pleacă. — Unde ? Dialogul se desfășoară în întunericul unei camere luminate doar de ecranul televizorului, între un bărbat și o femeie văzuți din spate, așezați pe fotolii. Acorduri „poetice” de pian ușor dezacordat. După întrebarea „Unde ?”, un frumos cal negru în alergare, simbol al libertății, apare pe ecranul televizorului, venind la ralanti din Pământ al lui Dovjenko prin Copilăria lui Ivan al lui Tarkovski. Ca și cum metafora vizuală cabalină n- ar fi fost de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]