900 matches
-
îți șoptește, în limba ta: — Nu-ți fie teamă. Sunt falși polițiști: în realitate sunt de-ai noștri. Abia ați pornit, când al treilea taxi îl blochează pe al doilea. Sar din el alți oameni înarmați, cu fețele acoperite: îi dezarmează pe polițiști, îți scot cătușele ție și Corinnei-Gertrude, pun cătușe polițiștilor, vă împing pe toți în taxiul lor. Corinna-Gertrude pare indiferentă: — Mulțumesc, prieteni - spune ea. Sunt Ingrid și el este dintre ai noștri. Ne duceți la cartierul general? — Ține-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
crime atît de abjecte. - Un judecător - Îl asigurase Oberlus -, mai ales că ție Îți pasă atît de mult de judecători, n-ar sta În cumpănă să te trimită la spînzurătoare, fiindcă l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îl zări apoi pe norvegian, a cărui siluetă se profila pe fundalul Îndepărtatului incendiu, mergînd În patru labe, cu lanțurile Încurcîndu-i-se și agățîndu-se de stînci și de tufișuri, și se ascunse În desiș, căci Își dădu imediat seama că era dezarmat și că noaptea aceea era potrivită pentru o eventuală răzvrătire a sclavilor săi. Rămase așadar pe vine vreme de cîteva ceasuri În hățișul cel mai Încîlcit din ierburile rare, insensibil la zgîrieturile provocate de crengile spinoase sau la Înțepăturile ghimpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
considerat prieten. Unul după altul, războinicii se întoarseră în liniște și se așezară sub cocotierii de pe plajă, pana cand lângă pielea sălbaticului nu mai rămase decât cel care părea să fie șeful lor, si care se vedea clar că era dezarmat. Doar atunci le făcu semn celor de pe catamaran să se apropie. De această dată, Roonuí-Roonuí nu mai lăsa pe nimeni să meargă în locul lui și, aruncându-se în apă, înota cu mișcări viguroase până în locul în care îl aștepta căpetenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
devenise o femeie distantă și inabordabilă. Tânjea după discuțiile interminabile din timpul liceului, după urletele jocului neobosit din copilărie. O durea sufletul s-o vadă neîmplinită, cufundată în singurătate și suferință iar necunoașterea motivului care o făcuse să divorțeze o dezarma complet. Fata, închisă în camera ei, dormea ziua întreagă iar noaptea țintuia tavanul cu o privire goală și rătăcită. Încerca, cu disperare, să-l uite pe Ștefan, să depășească momentele încărcate de mustrările conștiinței. Chinuindu-se să se detașeze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
serviciu, o găsea veghind lângă pătuțul copilului. Iuliana se dovedise a fi o specie aparte, pe care el nu prea știuse cum s-o abordeze. Ea avusese curajul să vorbească despre întâia căsnicie a Luanei cu o naturalețe care-l dezarmase, transpunându-l într-o telenovelă în care fostele iubiri ori relații erau perfect normale. Pe un altul, Radu Noia l-ar fi trântit de toți pereții. În fața Iulianei muțea, ascunzându-și în barbă nemulțumirea. Doamnei Darie puțin îi păsa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așa cum erau așezate una în fața alteia, Carmina își privi concentrată sora, o privi până în fundul ochilor de parcă se aștepta să găsească acolo dezlegarea. Ea se lăsa examinată fără nici un moment de împotrivire. Era atâta neprihănire și sinceritate acolo încât te dezarma. Carmina lăsă brusc furculița pe masă. Mereu se lăsase înșelată de aerul de mironosiță al Elenei, acum știa, știa sigur că privirea ei minte, că figura ei pierită nu era decât un joc oarecare. Ea știa acum sigur că Elena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aibă relații multe, ori asemenea exemplare erau destul de greu de găsit mai ales când ceea ce-i oferea în schimb era o biată femeie scăpată dintr-un naufragiu emoțional, blazată, incapabilă să tragă învățăminte din insuccesul primului mariaj. Dar Sidonia nu dezarma din fața dificultăților, dimpotrivă, devenea atât de mobilizată, atât de pornită încât nimic nu o putea opri din drum, ființă sau lucru. Scormonea, dacă era nevoie tot orașul, întreba, cerceta, se preumbla de la o familie la alta, asculta toate zvonurile, circula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ușoare victorii asupra altor femei, numai ideea că ar trebui să insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să-și recunoască un sentiment de inferioritate ori lui îi era mai comod să nu-l știe. Pe el obstacolele îl dezarmau, i se părea inutile, îi era mult mai lesne să le ocolească. Zadarnice fuseseră manevrele Sidoniei de a pleca braț la braț cu soțul, pe care alminterea îl uita cu săptămânile, la teatru, la film sau oriunde, atunci când venea Larisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pe aragaz sfârâia un cocoșel, jumulit în mare grabă de două femei, una tinerică, alta mai vârstnică, mama ei, probabil. Aia, tânăra, era nevasta proprietarului. Lipăia cu tălpile goale după sare, după mirodenii, avea în ea o simplitate care te dezarma. Monica lui era muiere capricioasă, acum i se năzărise cu pianul, avea, e drept, degete lungi și frumoase dar cine i-o fi împuiat ei capul cu muzica, de cap să-i fie și să-i rămâie, că el unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masele, grupuri, grupări, ședințe, conferințe, organizații și conclave. Pe omul singur, pe individ, îl putea duce și manipula ușor în sensul dorit de ea, cu limba ei elaborată și proteică, dar avea o aprehensiune pentru mulțime, ce o îngrozea, o dezarma cu forța ei năstrușnică și imbatabilă, cu obstinația și perversitatea ei. Intuia că mulțimile aveau acea capacitate să se transforme oricând în orice, să se metamorfozeze și să ia forme nebănuite la cel mai stupid și ignobil semnal și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vor din categoria celor aleși, ce aparțin întotdeauna elitelor. Cei mai inventivi și mobili își construiesc sistemele lor, în care încep să creadă sau nu, sau adună prozeliți în jurul lor. Pe oricare dintre poziții s-ar afla, oamenii se simt dezarmați în fața miracolului. Pentru a-l legitima, ei cer repetarea lui sau îl neagă a priori pentru că nu și-l pot explica, mulți au îndoieli și nu se pronunță. Istoric, omul a acceptat sisteme întregi de religii dintre cele mai îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce zici? Nu-mi pasă. Chiar sărac dacă ar fi unul, l-aș lua dacă l-aș iubi. Și despre mine ce crezi? Că nu cunoști femeia, adică ești cam prostuț. Costică rămîne mut un timp. Atîta sinceritate l-a dezarmat cumplit. Și cum ar trebui să fiu ca să fiu deștept? Ți-a intrat în casă, prinde-o și bușește-o pe pat. Mai oleacă de zvîrcoliri, mai "nu", mai "nu vreau" și apoi se lasă moale. Dumnezeule, ți s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ale lui Machiavelli, care, prin ironia soartei, ar fi fost acoperite deopotrivă de formula "profeție dezarmată". Deci, un Machiavelli victima propriei formule, s-ar spune: "Căci, dacă entuziasmul religios al fratelui rămîne în ochii lui o profeție dezarmată, spunem noi, dezarmată de acele forțe, care singure pot să valoreze în istorie, știința pură a lui Machiavelli rămîne și ea, de asemenea, o profeție dezarmată, și nu în ochii piagnonilor"13 ci, cum crede Russo, chiar în ochii celor care nu sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fiecărui stat în care s-a procedat într-un fel sau altul, voi vorbi totuși despre ele tratîndu-le în mod general, în măsura în care problemele înseși ne îngăduie s-o facem. Nu s-a întîmplat niciodată ca un principe nou să-și dezarmeze supușii; atunci cînd i-a găsit neînarmați, i-a înarmat întotdeauna; căci, dacă un principe își înarmează supușii, armatele vor fi ale lui, cei care îi dădeau de bănuit îi devin credincioși, iar cei care îi erau credincioși rămîn mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
într-un principat nou, își alcătuiește întotdeauna o armată. Istoria este plină de exemple de acest fel. Dar cînd un principe cucerește un stat nou pe care îl adaugă, asemenea unei părți, statului său mai vechi, atunci el trebuie să dezarmeze populația noului teritoriu, cu excepția acelora care au fost de partea lui atunci cînd a întreprins cucerirea. Și chiar pe aceștia, cu vremea sau cînd se ivește ocazia, trebuie să cauți să-i moleșești și să le iei orice energie; prin
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cuceriri, cît și celor a căror politică nu urmărește decît consolidarea puterii prezente: să vedem ce ne va învăța prudența, combinînd trecutul cu viitorul și conducîndu-ne tot timpul după rațiune și dreptate. Prima întrebare este dacă un principe trebuie să dezarmeze popoarele cucerite sau nu. Totdeauna trebuie să ne gîndim la cît de mult s-a schimbat maniera de a face război, de la Machiavelli încoace. Sînt și azi armate disciplinate, mai mult sau mai puțin puternice, care-și apără țara; o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puternice, care-și apără țara; o trupă de țărani înarmați ar fi disprețuită. Dacă uneori, în timpul asediilor, orășenii pun mîna pe arme, asediatorii îi amenință cu bombardamente și cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt temeri că ei ar putea reacționa. Romanii, care cuceriseră Britania, dar n-o puteau ține în liniște din cauza umorii turbulente și belicoase a acestor oameni, aleseră soluția de a-i moleși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
spu neau mai tîrziu că prima generație de coloniști a avut parte de Tod (moarte), a doua de Not (mizerie) și abia a treia de Brot (pîine). Contele Károlyi, obișnuit cu confruntările ma jore, nici de data asta nu a dezarmat. „Neamțul e ca salcia - avea să afirme peste mai bine de două veacuri Aleksandr Soljeni țîn -, unde-l pui, prinde rădăcini.“ Inima contelui, la vremea aceea, trebuie că simțea asemenea scriitorului rus. În plus, voia să și răsădească populație catolică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lunecat undeva În gol... Profesorul, care Învățase de la dirigintele lui din liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta chirurgiei - profesorul Zenit - cum să descifreze enigmele psihicului uman, și-a dat seama că individul din fața lui este dezarmat și poate fi pus la zid... ― De ce ai acceptat această postură de „dălcăuș” În loc să te ocupi de medicină - În speță de chirurgie? ― Nu știu ce Înseamnă dăl... ― Uite că ți-l definesc după DEX: „Ajutor al cârmaciului unei plute, care stă la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să fie promovat un oarecare Lulea Gheorghe, dat afară cândva din școală pentru imbecilitate. Dar bașbuzucul în cauză beneficia de un dosar excelent de cadre: era cumnatul unui colonel de securitate. Toate aceste lucruri nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un război este ca și cum ai începe să pășești indiferent prin curtea morții. De aici fiind, începi treptat să te usuci pe picioare și curând devii doar o umbră infidelă a ceea ce ai fost odată. A te sfârși de inimă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și o voce care striga: -Eu, barbar scârbos, conducătorul și stăpânul acestui ținut pe care binevoiești cu nerușinare să-l calci și să-l batjocorești. Între timp toți barbarii care au încercat să fugă, cât și cei răniți, au fost dezarmați. Amar, Bursu și Pădur umblau printre luptători să vadă care-i situația și, când au auzit vocea stăpânului lor, au venit toți într-acolo strigând: Eu! A strigat Amar. Nu, eu! a intervenit Bursu. Ba eu! a strigat și Pădur
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pe când para un atac, Într-o spaniolă elementară cu un puternic accent străin. Cruțați-l pe camaradul meu! Situația aceea, neatenția și strigătele Îl făcură să neglijeze puțin apărarea; și la prima Încercare, după o fentă cu daga, căpitanul Îl dezarmă fără efort. La dracu’ cu englezul naibii, se gândea. Unde s-a mai pomenit așa ceva? Cum adică să ceri Îndurare pentru altul, când tu Însuți ești pe punctul să te pupe mă-ta rece? Încă mai zbura prin aer spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
tentative ale soțului de a se apropia de ea, s-a închis în sine, căzând parcă în letargia pădurii adormite. Ulterior, spiritul rebel, dorința de transgresare, de a încălca regulile i-au fost sporite de afrontul adus de consortul care, dezarmat de răceala ei, se afișa vindicativ cu o femeie de condiție inferioară. Privirea și puținele cuvinte adresate la un dineu de un fascinant și enigmatic necunoscut (Treunnersperg, zis Trott) vor trezi în tânără, deschisă doar acum efuziunilor, vibrații nebănuite. La
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]