106 matches
-
fost capul ucigașilor! Trifon gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vuind tramvaiele care treceau pe Ștefan cel Mare. A doua zi a fost ultima zi. În dimineața rece m-am întîlnit cu Luci și Sandu, prietenii mei, și ne-am suit în castan. Copacul făcuse fructe mari și țepoase. Am dezghiocat toată dimineța castanele lucioase. Sandu a găsit atunci, și îmi amintesc țipătul lui de surpriză, sub o coajă verde cu țepi, un cristal mare și greu, sclipitor. Era ca un ou de sticlă prin care lumina trecea lin. Când un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niciodată. S-a făcut vreme urâtă. Azi-noapte n-am putut dormi de fulgere și trăsnete. Și nici măcar nu avem draperii la geamuri. Când se umplea toată camera de albastrul acela electric, pâlpâitor, și când urma trosnetul ăla care parcă îți dezghioca oasele, toate fetele începeau să zbiere atât de rău, că până la urmă a venit sora de gardă și a stat cu noi, spunîndu-ne povești și cîntîndu-ne ca în Sunetul muzicii. Mira și Altamira se strângeau în brațe și se uitau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
oala burduhoasă - a încheiat bătrânul vorba cu zâmbet larg. După ce am băut din ceaiul făcut de Zâna sau Sevastița, m-am simțit în stare să urmez dialogul cu bătrânul... Drept urmare, am redeschis vorba: ― Aș cere îngăduința, părinte, să încerc a dezghioca pricina dintre Ilinca, fiica lui Radul Racoviță, fost mare logofăt, și Dorothei, epitropul și egumenul mănăstirii Sinai, că tare-i întortocheată! ― Eu cred că ar fi bine s-o și faci, nu numai să încerci. ― Să-l luăm martor pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fiule. ― Nici nu știu ce să spun. Singurul gând care îmi stă în minte e să fim sănătoși, ca să putem termina ce am început. Pe urmă, când voi ajunge acasă, am să încerc să scriu câte ceva despre toate cele câte le-am dezghiocat aici. Și mulțămita cea mare se cuvine sfinției tale, părinte, pentru o sută de motive... Bătrânul mă asculta, dar vedeam bine că era cotropit de alte gânduri. “Nu-ți frământa mintea cum să pătrunzi în gândurile bătrânului, fiindcă nu ai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pricina un preot care mi-a lăsat amintirea unui țap introdus Într-o turmă de capre. Un bărbat, unul adevărat, lua acum situația În mîini. Gata cu ciuboțica-cucului și cu buburuzele. Ne-a făcut să pricepem că avea să ne dezghioace sufletele, să le frece, să le curețe, să le scuture și să le facă să strălucească spre a fi demne de oaspetele divin pe care-l cereau: „Prin spovedanie se formează inimile curate În care Iisus Hristos se va simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul, pe Pierre-Marie, numit de obicei PM, care, așezat În fața lui În imensa sufragerie a castelului, dezghioca cu o Încetineală exasperantă vîrful unor ouă fierte În coajă. Blond-roșcat, cu o veșnică eșarfă Înnodată În jurul gîtului, cu un aer Îngîmfat și avînd convingerea intimă, pe care n-o mai Împărtășea cu nimeni, că era un om de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, uitând parcă de durere, se smulse dintre dinții mei. Sângele prinse a-i curge din beregată, Împroșcându-mi fața, dar blestematul reușise să-mi treacă un braț pe după gât, În timp ce cu celălalt mă apăsa pe bărbie, gata-gata să-mi dezghioace căpățâna. Știam eu o dibăcie care mă scosese de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie, când trebuise să mă bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
curcanul părintele Băncilă, putea să-ți explice fiecare oscior de unde vine și ce rost are, ți le punea la loc de stătea curcanul în picioare, era hulpav Macatist, mânca cu bucurie, cu poftă, cu râvnă, trăgea de coaja pâinii, o dezghioca parcă, și molfăia dumicatul, râdea, ce-o fi făcut, la neatenție, la grabă, veselie și bucurie, poftă prea mare, că odată Macatist al meu dă ochii peste cap de ziceai că vrea să zboare și până să se prindă careva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobște a zidarilor italieni), mărimea G. Călinescu neobișnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridicolă prin grandoare, amestecul de frontoane grecești și chiar ogive, făcute însă din var și lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, și uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureșteană o caricatură în moloz a unei străzi italice. În apropierea mânăstirii și peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. În fața ei staționa o trăsură luxoasă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se umplu de gâlgâielile ce vin din marile conducte de sub caldarâm. Dacă ar fi iarnă, tăcerea ar fi și mai bogată, sporită de aburii ce ies prin porii chepengurilor ori ai canaturilor. Și, pentru că asta nu e destul, bărbatul își dezghioacă trupul chircit, se ridică alene și, cu mișcări precise, își îmbracă surtucul peticit, își trage o bentiță care să-i țină părul moale de o parte și de alta a frunții, apoi urcă cele câteva trepte ale demisolului, pregătit să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
comunei noastre erau: moldovenesc, hângănesc, dinte de cal, nemțesc. Întreținerea culturilor se realiza prin aplicarea a două prașile cu sapa. Toamna, după coacere, popușoii erau tăiați, transportați acasă cu căruța și depozitați pe arie. În serile de toamnă, aceștia se dezghiocau în cadrul clăcilor. Când se auzeau cântece și chiuituri, era semn că începuse claca la cineva în sat, seara următoare mutându-se la un alt vecin. Clăci se organizau și cu ocazia prășitului pentru „a scoate popușoii din buruiană”. Știuleții
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pentru că bunii noștri străbuni nu au însemnat totul - bob cu bob - pe răboj...” Îl ascult și aducerea aminte îmi spune că este bătrânul călugăr la care - he-hei, cât o fi trecut de atunci - am petrecut luni în șir pentru a dezghioca pagină cu pagină neprețuita culegere de „Documente privitoare la istoria orașului Iași” de la 1408 la 1800, scoasă la lumină de munca neprecupețită a distinsului profesor universitar doctor Ioan Caproșu... Într-un târziu, glasul ieșeanului m-a trezit din visare... -Să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
din căminul de apă, vara mereu umed și plin de limacși, netezind cu un petec gros de hârtie de ziar, lacrima de cositor pusă peste spărtură, mirosind a stearină și a fier cald. La fel miroase și șpanul care se dezghioacă din fierul prins În universalul strungului, pierzându-se În șuvoiul alb și gras al lichidului de răcire. În ceafa pufoasă a strungăriței, care și-a strâns părul sub basma, exersezi Înnebunit, cu privirea, prima mișcare din jocul patimilor tale pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
iar eu izbesc plăcințele cu fructe uscate În bucătărie. Nu, de fapt, ca să fim clari, ceea ce fac eu se numește că nefericesc plăcințele cu fructe uscate, un proces mult mai complicat și mai subtil. După ce arunc ambalajul luxos de la Sainsbury, dezghioc plăcințelele din foița lor de aluminiu, le așez pe fundul de tăiat și apoi le pălesc cu făcălețul peste capetele lor inocente și făinoase. Credeți-mă Însă pe cuvânt: nu e atât de ușor cum pare. Dacă lovești plăcințelele prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-și valențele metaforice), consfințiți imperial prin cele două diplome leopoldine ale unirii, statuau conferirea de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a reflexelor ei de fund, iraționale!Ă Visul, visele cuiva sunt Într-o asemenea măsură interesante, credem noi, prin aceea că Îi aduc oricăruia aproape - Îl obligă, aproape -, dacă are o atenție cât de cât susținută, aceleași elemente care, bine dezghiocate de zgura, de scoriile pe care orice aglomerare fortuită o cară cu sine, pot nu numai să-l Învețe lucruri prețioase, să-i lumineze cumva și altfel trecutu-i Încâlcit, dar să-i atragă atenția asupra unor motive sau doar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
superficialitate față de o „veste” atât de importantă, de vitală, pe care mesagerii subconștientului - poate chiar ai inconștientului nostru! - ne-o aduc, și Încă atât de „aproape”, și astfel să fim În stare „să stăm În fața existenței noastre lucide”, Încercând a „dezghioca” din noianul inform de scene, personaje, idilice sau coșmarești, acele motive sau acel motiv care ne poate ajuta esențialmente În „eliberarea” noastră reală, lucidă și consecventă, de zgura și scoriile existenței; cele care ne Întunecă aproape zilnic orizontul psihic și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
-și valențele metaforice), consfințiți imperial prin cele două diplome leopoldine ale unirii, statuau conferirea de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a fost dezghiocată din valva ortodoxă înlăuntrul căreia a evoluat cu lenevie până în pragul închegării unei difuze identități etnice fundamentată pe comuniunea de credință și grai. După ce Reforma protestantă a răscolit conștiința de neam difuză a românilor transilvăneni, fixând ortodoxia ca nucleu identitar
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o intuiție intelectuală, care ar realiza de ce anume florile sunt flori și nu pomi sau șoareci, de ce anume cerbii sunt cerbi, ochii ochi, durerea durere și micimea micime, ci o intuiție sentimentală (s.n.) care coboară până-n străfundul diferitelor obiecte, le dezghioacă din convenționalismul viziunii realiste și le transformă în simboluri 15 [...]. Așa stând lucrurile, forța aproape divină a marilor poeți constă și se manifestă în obiectivarea durabilă și fidelă a acestei atmosfere emoționale și a lumii create, care coboară adânc în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o profesiune de credință antisuprarealistă, o dezicere de tot ceea ce scrisese în ultimii douăzeci de ani și o orientare spre poezia faptei ("Zvârl la gunoi cuvintele mătăsoase/ Parfumurile și moliciunile cotidiene/ în care m-am bălăcit douăzeci de ani/ și dezghioc verbul zgrunțuros precum faptele"). Tot acum publică și placheta Pentru libertate (1944) scoasă în colecția revistei "pentru muncitori și intelectuali", Orizont. Probabil se prefigura deja lupta dusă, după 1947, împotriva curentelor considerate decadente (suprarealism, dadaism, futurism etc.). În volumul următor
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau admirației. în însăși iubirea noastră pentru copil, instinctul maternității, al paternității, al frăției, se luminează și se lărgește de un sens mai înalt, de un sens metafizic al vieții. În leagănul unde doarme sau gângurește un nou venit, se dezghioacă sub ochii noștri, din adâncimi pe care nu le stăpânim, un miracol de puritate și candoare din altă lume. Filosoful american Emerson, în minunata-i corespondență cu Carlyle, vestindu-i acestuia nașterea unui copil, îl numește cu o bucurie aproape
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de exemplu poezia mea Parabola Marii Oglinzi sau fabuloasa identitate, din volumul Arca, editura Junimea, 1979, p. 20. Am căutat repede volumul "Arca", am deschis la pagina 20 și iată versurile din poezia amintită de însuși autorul: "Este cineva care dezghioacă / ghiocul lucios, rotunjit in aeternum de apele / inexistenței; un trăsnet / e nașterea miezului care trăiește, / E cineva care-ascultă, iubește, iubește în lacrimi inima pietrei înlăcrimate. / Solzii de aur ai mării îi rade cu greul cuțit albăstrui; buzele sale confuze bolmojesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mă pierdeam printre ramurile și frunzele lui late și mari. Prietenilor mei nici prin cap nu le trecea, să mă caute în nuc. Când m-au descoperit, nu le venea să creadă ochilor. Ce ascunzătură bună aveam! Când nucile se dezghiocau, eram tare fericită. Ajungeam crengile de jos, le trăgeam spre mine cu un cârlig de fier și culegeam nucile cu mâna. Dăinuie și-acum în mintea mea o întâlnire năstrușnică. În momentul când aveam spor la cules, m-am trezit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
parabolă: "Înainte de '89, lucram la cooperativa de consum din Cristinești. Era acolo un președinte cu care m-am înțeles. Eu eram tapițer, aveam gestiune. Dar am prins firul unei alte afaceri, cu miez de nucă. Cooperativa cumpăra nuci, oamenii le dezghiocau, iar miezul era trimis la Focșani. I-am cerut și eu președintelui niște cantități și m-am dus cu miezul de nucă tocmai la Timișoara. Am făcut bani buni! M-am întors de la Timișoara, m-am dus la președinte, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]