959 matches
-
drumul în sens contrar este posibil. Observarea realității poate dobândi semnificații noi, dacă este făcută prin ochii experienței literare. Spre deosebire de cetățeanul obișnuit, prozatorul are ochi pentru literaritatea vieții și, această calitate face ca, pentru el, chiar și experiențele cele mai dezgustătoare sau înspăimântătoare, să devină suportabile. "O priveam însă ca pe o ficțiune căzută, printr-un accident, în imaterialitatea ce caracteriza ficțiunile și materializată grotesc, ca o posibilă sancțiune a vieții mele ratate. Antidotul îl constuituia însă raportarea livrescă la propria
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
său circumstanțial, justițiar: Nu e drept ca România să scape prea ușor. La urma urmelor, Bucureștiul ăsta îmbelșugat, nepăsător, frivol e o provocare pentru o armată care vine dintr-o țară pustiită". Ori succint: "Rușii sînt, în definitiv, în dreptul lor. Dezgustători sînt localnicii - evrei și români deavalma"". Regretabil, dezastrul nu i-a mai acordat autorului Accidentului un prilej pentru a-și revizui inițiala satisfacție brută, pe care e foarte cu putință că și-ar fi retractat-o. După cum e foarte cu
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
nimicurilor zilnice, cînd pe unii îi roade ambiția, pe alții prostia furioasă și cînd nimeni nu încearcă a fi mai întîi el întreg și apoi să întregească pe alții, cine e nebunul să mai creadă în puterea lecuitoare a acestei dezgustătoare vieți politice de unde pornesc exemplele cele mai rele și pe ai cărei oameni îi mărește doar lentila sufletelor noastre!...ť - scrisese Istrati în acel amar și dezamăgit articol. Pe care nu îl reproduce nici ediția Ťacademicăť de Opere, nici ediția
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
exista decât în mintea "patrioților verzi" care înțeleg să le confiște în favoarea grupului autoproclamat de "iubitori de țară" și care mențin, din 1990 încoace, prin ziare de teapa "României Mari" și-a "Tricolorului", o atmosferă de violență sălbatică și de dezgustătoare ură rasială. Atrocitatea gândirii patrioților de tip "România Mare" se vede și în fraza următoare: Dacă trăia Hitler, Dumnezeu să-l ierte, eu personal te băgam în cuptoarele de la Auschwitz de viu." Poate că dacă n-aș fi avut experiența
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
o situație deplorabilă. Istoricul este de părere că această manieră de a gândi satira nu onorează un umorist. "Românul a devenit deci, fără ca responsabilii mediatici să se sesizeze, obiectul unor tachinării de prost gust, a barbariei retorice și a râsului dezgustător", scrie Colin Lemoine. Istoricul adaugă: "Românul a devenit noua oaie neagră, noul țap ispășitor în care se aruncă cu pietre". Totodată, autorul articolului consideră că umoriștii din această categorie sunt cei care călătoresc cel mai puțin, fiindcă sunt "vizitatori" de
Presa din Franța despre români - cu o palmă lovește, cu cealaltă mângâie by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80394_a_81719]
-
lipsa de grație a unei tombatere ce se crede funambul. Există, pe acest parcurs, și episoade care vorbesc despre totala lipsă de logică și onestitate a oamenilor de factura descrisă mai sus. Se știe că unul din pionii celor mai dezgustătoare lupte duse în ultimii doi ani de ziarul "Ziua" a fost un anume Victor Roncea. Specializat în denunțuri de cea mai joasă speță, incapabil să folosească alt limbaj decât al urii și minciunii, acest Roncea a dat, în ultimii ani
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
de salvare a unei opere vetuste: brusca racordare la modernitate sau, mai nou, la postmodernitate. Operațiunea nu reușește decât arareori, pentru că este cel mai adesea neadecvată: procedează prin siluirea operei, scoasă demonstrativ din mormântul epocii sale culturale. Rezultatul e la fel de dezgustător ca profanarea unui cadavru. De pildă, prozatorul Kogălniceanu, în romanul său neterminat Tainele inimei, poate părea postmodern, tocmai pentru că a rămas neterminat și putem specula premisele și înnobila neputințele de construcție. Printr-o invenție fantastă, de ficțiune critică, putem face
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
într adevăr din componența fundamental bolșevică a clasei politice și, precum bine zicea Dinu înainte de intrarea în UE, „nu trebuie să ne grăbim“ [...]. Până când n-o să avem un stat de drept o să continue să apară alți Dinu Patriciu, o încrucișare dezgustătoare dintre trecutul bolșevic și mafia de mahala. Câteva gânduri despre Müller, Schlattner și rușinea celorlalți Fosta profesoară din Nițchidorf predă cu încăpățânare coerența disidenței, cu dramele ei. Preotul din Roșia propovăduiește curajul spovedaniei oneste, cu dramele lui. Destine radical opuse
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
d’Anjou a fost cea mai bună parte a acestui roman. Îmi pare sincer rău că se termină și că trebuie să mă-ntorc la viața mea de câine. Urăsc plimbările matinale cu madame Agnès și, dacă n-ar mirosi dezgustător a cușcuș, aș mușca-o de nu s-ar vedea. Părerea lui Esmé Esmé a refuzat categoric să-și dea cu părerea. S-a oferit, în schimb, să-i prezică autorului, pe gratis, ziua morții. Autorul a refuzat categoric. Au
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bine toți vecinii : „Ce om deosebit, dragă!” madam Gușă, șaizeci și șase de ani, pensionară, mustăcioasă, cu veleități profetice. „Un profesor cum rar Întâlnești, dedicat studiului... numai studiului!” Țiți Mițura, cincizeci de ani, salariată, aflată mereu În compania unui miros dezgustător de ceapă prăjită. Nu-mi permit, deci, la... reputația mea, ca să zic așa, să fac „pași” greșiți. Am aflat că o cheamă Lola Jo de la barman, care știa asta de la „șefu”. Tot el m-a informat că patronul o ținea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
craidonii ei. Dar eu nu eram decât un mizerabil proxenet, căruia îi râdeau toți proștii în nas. De altfel cum să asimilez conduita și manierele canaliei? Acum am înțeles: ei îi plăcea de oamenii ăștia pentru că erau nerușinați, stupizi și dezgustători. Pasiunile ei erau indisolubil legate de murdărie și moarte. Simțeam într-adevăr nevoia să mă culc cu ea? Oare fizicul ei mă făcuse să-mi pierd capul? Repulsia pe care i-o inspiram? Gesturile sale, înfățișarea? Afecțiunea pe care încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acest câine hămesit care, în fața măcelăriei, se dă de ceasul morții să i se arunce un capăt de tendon. Da, ideea unei a doua vieți mă înspăimânta și mă ucidea; n-aveam nevoie să-i văd pe toți acești oameni dezgustători, toate aceste fizionomii grețoase. Avea deci Dumnezeu o atare mentalitate de parvenit, de-i trebuia să mă epateze cu creațiile sale? Sincer vorbind, dacă aș fi constrâns să sufăr o nouă existență, mi-ar plăcea să aibă spiritul și simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de refren tânguios), își descarcă toată scârba într-o narațiune furioasă, culme a unei viziuni mizerabiliste cu tentă cosmopolită, ceea ce dă un plus de stranietate și neliniște discursului epic. Într-o dezordine epică scontată, derutantă, se dezvăluie o dezordine amoroasă dezgustătoare și dezordine socială oribilă.
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
e ce-a fost, fiecare scoate cămașa pe unde poate, e timpul să ne retragem cornițele cît mai avem timp. Jetul de urină erupse brusc ca dintr-un furtun aflat sub presiune și fu acompaniat de un pîrțîit prelung și dezgustător, pe care nimeni nu și-ar fi închipuit că ar fi putut să erupă dintr-un funduleț atît de îngrijit. Roja uită brusc de ciorapi și își ciuli urechile ca un animal hăituit, încercînd să ghicească ce o să urmeze după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
disprețuitor. Mă refer la viața lor. Reuși să dea cuvântului o conotație metafizică. — Da, am răspuns, cred că fac într-adevăr un lucru bun pentru viața lor. Am simțit că a discuta viața Antoniei cu această femeie era o faptă dezgustător de urâtă. Și totuși mi-am dat seama brusc că îmi doresc să o fac. — Vă supărați dacă închid ușa? întrebă ea. Se sprijini cu spatele de ușă și mă privi insistent, iar chipul ei trăda o concentrare calculată. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu cumva chiar asta era intenția lor. Se întâmplase exact ceea ce nu dorisem să nu se întâmple. Eu avusesem dreptate, nu Georgie. Efectul acuzațiilor fusese acela de a declanșa un adevărat val de vinovăție care acum acoperea cu un mâl dezgustător toată dragostea mea pentru Georgie, tot ceea ce păruse atât de simplu și de curat. Și totuși știam că eram nespus de nedrept față de ea și îmi spuneam că starea mea de spirit se va schimba. Mă întrebam cum de se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aș zice că Palmer și Antonia sunt chiar încântați să vă aibă tot timpul în preajmă, stând la pândă ca un corb. Honor Klein mă privi și trăsăturile i se crispară pentru o clipă. Apoi spuse: — Sunteți beat, domnule Lynch-Gibbon, dezgustător de beat și, chiar și când sunteți treaz, sunteți cam prostănac. Noapte bună! și se întoarse să plece. Stați așa! am rostit. Ceea ce a urmat după aceea ar putea părea imposibil, dar cititorul trebuie să mă creadă. S-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
milenii încoace? Pe evrei! Pe cei care le-au dat pe scumpul lor Iisus, de la care se trag toate! Te asigur, Alex, că n-ai să auzi așa o mișegos 1 de rahat amestecat cu polonicul și așa o aiureală dezgustătoare cum e religia creștină câte zile-i avea. Și mahării ăștia, chipurile, în asta cred!“ Din păcate, pe frontul de acasă disprețul față de inamicul puternic nu era chiar atât de accesibil, ca formă de strategie defensivă - pentru că, o dată cu trecerea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ți cumpăr de la colțul străzii un pachet de Pall Mall, care te face să duhnești ca dracu’, în caz că nu ți-a spus nimeni asta până acum - iese la iveală faptul că existența înseamnă ceva mai mult decât cuprind categoriile astea dezgustătoare și inutile! Și, în loc să vă mai văicăriți din cauza celui care la paișpe ani refuză să mai calce vreodată într-o sinagogă, în loc să vă tânguiți din cauza celui care a întors spatele glorioasei epopei a poporului său, mai bine ați vărsa lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați prins de calambur, cui îi mai pasă, cui îi mai pasă... Bleah! Dezgustător. Ce Dumnezeu, chiar în pălărie?! Ven der puț șteit! Ven der puț șteit! În pălăria pe care o poartă pe cap! Îmi vine în minte așa, din senin, cum m-a învățat maică-mea să mă piș stând în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi, prinsă cu o piuneză, e o icoană a lui Iisus Hristos plutind spre ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
umbli! Gagica aia deocheată, cum îi zici tu - bag mâna-n foc că-i deocheată! - a fost un supertrofeu în palmaresul tău de fustangiu, atât a însemnat, și nimic mai mult, Alexander Portnoy! Ce ai făcut cu promisiunea ta? Ești dezgustător! Iubire? Zi-i mai bine p-o-f-t-e. Zi-i mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
știut nici măcar să-și apere viața cu sângele lor. Diaspora! Simpla rostire a acestui cuvânt o înfuria la culme. Când a terminat tot ce-a avut de zis, i-am aruncat: — Minunat. Și-acum, hai să ne futem. Chiar ești dezgustător! — Așa-i! Hai să-ncepi să vezi cum stau lucrurile, vitează sabra 1! Du-te și fă pe virtuoasa în creierul munților, bine? Fii un model pentru întreaga omenire! Mama mă-tii de sfântă ebraică! Domnule Portnoy, zise ea ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Îmbrăcate persoane publice, dar nu acordase importanță acestui fapt, ca și cum ar fi fost o glumă prostească. Totuși, printre cei de la Pastis 1 a existat un consens În ceea ce privește faptul că Lauren merita cu prisosință această onoare. (De cele mai multe ori, o combinație dezgustătoare de admirație și invidie le face pe fetele care Își fac veacul la Pastis incapabile să recunoască faptul că e cineva care merită să fie pe Listă, mai ales dacă au fost În aceeași promoție la Spence.) Lauren respira prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
scape de ea. —Încheieturile mele par... grase În... chestia asta. În ușa de la baie stătea Salome, purtând o rochie satinată din mătase argintie, cu mâneci lungi, ample, și cu funde din rejansă neagră care se legau la manșete. —Îhh... sunt dezgustătoare, adăugă. — Încheieturile nu se pot Îngrășa, spuse Tinsley, Împingând-o ușor pe Marci din calea ei, ca să se poată vedea mai bine În oglindă. Arăți superb. Și acum, Sylvie, ce zici de mine... —Sylvie, vreau rochia pe care o pusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]