1,677 matches
-
după părerea mea, punct de pornire al celor mai interesante teorii din volum, cele referitoare la chiar constituirea spațiului simbolic al semi-nuditătii (sau uneori chiar nudității) acceptate. Secole la rîndul marea este percepută drept sursă de angoasa sau chiar de dezgust, pentru că pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, odată cu o emancipare accentuată a atitudinii față de corpul uman să se modifice, în mod clar nu prin simplă coincidență, și percepția naturii, a oceanului, marii, țărmului în mod particular. Fiindcă plajă atrage irezistibil", susține
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
este chiar simbolul acestui univers în care și dragostea e convertibila în demență și crimă, un univers fără Dumnezeu în care tocmai de aceea poziția divinității e disponibilă pentru oameni, însă cei ce ajung să o ocupe sînt sortiți singurătății, dezgustului și disperării, precum Ben Dosa sau Cybula. În fine, Yagoda este personajul tăcut, cel ce se supune fără să înțeleagă nimic din ce se petrece in juru-i. Dar și ea acționează în virtutea logicii locului, chiar fără să știe că o
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
e preluată gravitatea unor considerații nihiliste, solemnitatea gestului primejdios, un echilibru în dezechilibru, ca al unui acrobat care merge pe o sîrmă.Cinicul se retrage uneori cu un pas înapoi, redevenind sceptic. Analiza se obiectivează, detasându-se de "pantomima grotesca" a dezgustului ușor isteroid, înscenat cu malițioasa voluptate (un academism à rebours ). Iată-l pe Cioran în stare aproape pură, evocat și mimat: "Șunt două lucruri complementare aici, îmi spun acum. Neputința de a ne rupe de noi înșine și fascinația - dorința
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
trebui neapărat avute în vedere de subalternii d-lui Andrei Marga. Dacă mafia manualelor perpetuează vechile clișee didactice și le impune în grilele de examene, cenzurînd interpretările personale ale elevilor, creativitatea, inteligență și apreciind doar memorarea unor "comentarii" stupide prefabricate, dezgustul adolescenților pentru "materie" (rămasă la propriu doar materie) este în bună măsură explicabil. În primul dintre articole, intitulat Cum să-l predai pe Thomas Mann într-o țară eminamente agrara?, George Ardeleanu identifica bine cauzele menținerii unui canon didactic mult
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17976_a_19301]
-
I.A., da de gândit". Păcat că nu ni se spune an ce sens... Nu ne putem reține a nu oferi anca un citat, cu toate ca și până acum am citat din abundență: "Deși intens, Nietzsche al obosește pe Cioran până la dezgust. E un slab lipsit de milă. Bun pentru adolescenți (cf. 332). Descoperă slăbiciunea lui Nietzsche an nevoia lui, la Sils Maria și aiurea, de compania unor mai mult sau mai putin bătrâne doamne. Cu totul irelevant! Curajul și tăria ți
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
Astăzi scriu ăngăndurat de tânguirea vocilor care-și caută cuvintele. Cu fiecare rând, ele se liniștesc". Și un alt poet, Emil Botta: "Scriu, fiindcă ar trebui să tac, umblu ăncovoiat, fiindcă ar trebui să merg drept. Scriu din exasperare, din dezgust, din consternare, scriu atunci când mă devorează pofta de a fi teribil de singur. Clipele mele de chietudine, de bien-être, freneziile și fervorile mele (dacă șanț) nu aparțin literaturii. Ei nu-i dedic decât orele negre, orele absurde, acelea an care
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
îngropăciune“, respectiv „revoluționarii“, intelectualii „rezistenți“, victimele fazei de debut a comunismului și, în fine, omul de pe stradă, dau drept generator al răsturnării propriile mobiluri particulare. Primii, ura împotriva dictaturii și pasiunea arzătoare pentru libertate ca ideal suprem pe pământ, următorii, dezgustul față de o societate egalitară ce le frâna zborul către înălțimi, ceilalți răzbunarea de sânge și „restitutio in integrum“, iar ultimii, mulțimile, supărarea că iarna nu era destulă căldură în calorifere și că nu găseau suficientă carne în magazine. Ce au
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic nu mă întristează nimic/ iubirea e o exorcizare a iubirii boala e o exorcizare a bolii” (Viață după viață). Și chiar: „mi se fîlfîie că pot fi eu ori alt nefericit” (ibidem). Iubind varietatea care e
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
este dezam git de reportaj pe care îl pune comportamentul cadrelor, î ățăsub pseudonimul Fatma. dragostea pentru nv ăă â î Adev ratul debut literar tur transform ndu-se n î ă îă ș ș ns va avea loc n ziarul dezgust. G se te totu i un âă ț „Rom nia muncitoare“, refugiu printre c r ile ei de îă ă n aprilie 1902, cu poezia literatur preferate. Acas , â ț -ț î „G ndul Trudi ilor“. Penvia a era din
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
decât să aștepte rezultatul gândirii mele. (s. n.) Ce aiureală! Pericolul e că aș putea fi dezgustat de a mă mai gândi la Homer: poate că asta se și dorește.” Corolar al încercărilor de falsificare a biografiei de către ceilalți ar fi dezgustul față de cărți, față de scris. Nu doar neputința de a scrie. Și, imediat mai jos: „Note la Ce se vede, în Dialog nr. 77- 78, de Liviu Antonesei. Eu, sceptic! Haida-de! Mor de frică numai la un singur gând, să nu
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
tipurile de pasageri. Am fost insultata, privită de sus și subapreciata. Singurul lucru pe care il puteam face, era să mă retrag dacă nu cu un zâmbet, măcar cu o privire care să ascundă orice gram de furie, revoltă sau dezgust. Nu aveai voie să ripostezi, indiferent de situație. Aveai voie să taci. Mi s-a pus eticheta de "țiganca" de către câțiva colegi. Unul dintre ei era din India. Altul era șef de echipaj, primul om cu putere de decizie după
Confesiunile dureroase ale unei stewardese din România. "M-am învinuit mult timp" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21555_a_22880]
-
la plajă, pentru a se relaxa la soare, să se bucure de apă și să bea câteva beri. Îmi pare rău că prima mea încercare din ultimii 13 ani de a mă bronza în bikini în public v-a provocat dezgust. Îmi pare rău că burta mea nu este suficient de plată și strâmtă. Îmi pare rău că abdomenul meu este acoperit de cicatrice. Nu îmi pare rău de corpul meu, care a găzduit, protejat, dat naștere și crescut CINCI ființe
Mesajul emoționant al unei mame batjocorite pentru că e grasă by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21932_a_23257]
-
povestește cum artileria lor, văzând tactica "japilor", trăgeau mai întâi în arbori, cu obuze incendiare, făcând să le cadă frunzele ce mascau japonezii, care, de regulă, mureau acolo, legați de crengi, arși de vii, mai spunea Joe, strâmbându-se de dezgust. Fuseseră momente în care el trăsese cu arma lui cu lunetă în arborii mai înalți, rămași întregi după bombardamente. Omorâse vreo cinci. Trăsese la nimereală. Abia pe urmă îi văzuse inerți, atârnând legați de ramuri. Cântărețul se scuturase de oroare
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
anomalii istorice pe care nu se sfiește, în anii totalitarismului, a o indica în realul său teratologic: "Asta e viața pe care o duc, banală și mizerabilă. Și în cutele acestei banalități stăruie drama prelungită a lipsei de libertate și dezgustul, uzate și ele în așteptare și neputință. Nu se poate explica și aparent e neverosimilă senzația acestui infern gogolian și kafkian totodată care durează complicat și de neînvins în preajma noastră. Singura luptă împotriva lui e încercarea de a-l ignora
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
o înfățișare modernă". E retrospectiv încurajator faptul că, sub amenințarea Securității, un autor român a putut scrie astfel despre o epocă de întuneric, în chiar miezul ei. Nici împrejurările postdecembriste n-au scăpat analizei "poetului leneș", o analiză pornind din dezgustul provocat de deșănțatul spectacol neocomunist: În acest moment Ion Iliescu (tătucul națiunii) e prezent pe micul ecran spre a expune oamenilor țării minunatele sale activități prezidențiale și pentru a le explica dificultățile prin care trecem și a le oferi probabil
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
omul se va fi transformat "demult în șarpe de oțel", sentimentele se și sufocă dar și explodează între lucruri și iluzii pe care poetul le transfigurează. Înhăitarea cu fripții a lui T. Coșovei respiră un și mai mușcător cinism și dezgust citadin, sunt versuri în care moartea și îmbătrânirea își bat joc de "viața asta luată la palme", "făcută din jeguri de fetru", o simplă "viață de bloc, noroc de prostie: șunci și destine de porc/ viața pe cancioc și mistrie
Poeme de mahala by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16947_a_18272]
-
împrejurarea că G. Călinescu îl omagia, în aula Academiei, pentru ""puritatea" ideologiei sale, promovată atît de măiestrit, prin versuri "nespus de frumoase artisticește"". Producția "realist-socialistă" uzurpă prerogativele religiei, cultivînd o mistică sacrilegă, ideologică, ale cărei rezultate nu pot fi decît dezgustul cititorilor și compromiterea iremediabilă a scriitorilor colaboraționiști: Se lucra cu sîrg, ca să folosim limbajul epocii, la formarea noii mitologii. Prin calchierea elementelor constitutive ale religiei creștine, dar cu un fundament de pol opus acesteia, pe ura între clase, imnurile înălțate
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
înlocuind fiecare celulă, fiecare mitocondrie, fiecare fărâmă de acid nucleic, cu o încâlcire muzicală." Alți autori visează o viață întreagă să scrie un asemenea poem și nu reușesc... în loc să sărbătorească întâlnirea cu marea literatură, Dan Petrescu face o grimasă de dezgust cu totul inoportună, care îl descalifică. El se enervează într-un mod enervant, în prezența talentului. Nedreptăți în serie Cartea lui Dan Petrescu este plină de nedreptăți. Autorul are aerul acelui adolescent american care a ieșit într-o bună zi
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
morală vizînd orice ordine falsă. Pulverizarea universului formelor literare conținea și o propunere a distrugerii formelor social-morale oneroase, subversiunea extinzîndu-se asupra ansamblului existențial viciat. Repulsia violentă față de tot ce era învechit, fixat în formule tabuizate sau în truisme, senzația de "dezgust" și de "oroare", proprie mentalității avangardiste, se pliau perfect pe realitățile unei revoluții mistificate, reduse la condiția de slogan propagandistic. Dacă nihilismul noilor artiști de avangardă (Angry youngmen în Anglia, generația beat în Statele Unite, I Novissimi în Italia etc.) constituie
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
pagina unui ziar onorabil astfel de mîrșăvii îmi întrece puterea de închipuire. Mă abțin cu greu să nu fac și eu procese de intenție, sugerînd motivul care, bănuiesc, îl mînă pe dl Stoiciu în această cruciadă. încerc un simțămînt de dezgust care ar trebui să-l pună pe gînduri pe dl Stoiciu.
Toamna se numără manualele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15880_a_17205]
-
extraordinară asupra epocii. Ea a început mai de timpuriu, dar pe mine - fugit din țară în ianuarie 1974 - mă zguduie mai ales (ca și în Zidul martor al Florenței Albu) acumularea ce a urmat de speranțe necontenit înșelate, de indignări, dezgust și exasperare, pe un fond de teamă justificată. Le retrăiesc cu închipuirea, într-un florilegiu de extrase din jurnalul lui Victor Felea: " Destinul nostru e o jalnică mascaradă; e scuipatul dezgustat al lui Dumnezeu la o răscruce a tuturor mișeliilor
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
privește cu durere din afara sa... Dar luciditatea față de sistemul totalitar se exersează și față de sine însuși în raportul umilitor ce-i este impus: " Mi-e greu să pactizez cu un asemenea tutore social, în contact cu el mă cuprinde instinctiv dezgustul, revolta. Dar totul se consumă în infernul din mine. Acolo se naște și acolo moare nefericirea mea, pentru că nu am vocație nici de luptător, nici de martir." (octombrie 1974, p. 359). " Cu zece ani în urmă, lucrurile mergeau foarte rău
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
eșecurile lor și de stîngăciile lor. înjurăturile în Marfa și banii C. P.: Cel mai mult m-am îngrozit cînd am descoperit de unde vin reproșurile față de Marfa și banii: că se înjură, că lumea aia e urîtă și că stîrnește dezgustul. Am stat și m-am tot gîndit: de ce, de ce? Cred că, de fapt, nemulțumiții în cauză nu-și iubesc semenii. Cum adică? În film, vedem un tînăr care vrea să găsească o soluție, vrea să întreprindă o afacere, să supraviețuiască
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
al chinului. Nu știi aprecia seninătățile decît după ce ai frecventat sfinții. Exasperat de ei, cerul nu mai e deformat de prisma unei lacrimi. O perversiune fără pereche este sfințenia. Un viciu al cerului". Și, imediat, adaugă: "Acel ce nu cunoaște dezgustul de sfinți este pierdut. Dacă nu m-ar apuca uneori o ură, susținută de scîrbă, împotriva acestui doliu al inimii care este sfințenia, nici lepră n-ar putea fi numită boală căreia i-aș fi căzut pradă. Tot farmecul vieții
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
mînă ce se prăjește la o lumînare (cu tot efectul dramatic căutat de autor) e de un comic respingător. Știu că sunt rău judecător, dar spun drept că după ce am isprăvit novela de citit, îmi simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust". Țîfnos și cu ifose de mare moșier (nu era decît fiu de arendaș), ce-și va căuta, apoi, genealogia într-un inventat Lascarism bizantin, Caragiale simțea plăcerea să-l dezumfle, punîndu-l la punct cu exclamații iritante pentru Zamfirescu: "Băi Duilă
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]