161 matches
-
înseamnă a fi deschis. Înseamnă a pofti chestiunea asta. Regizorul Alexandru Dabija face parte din această categorie, într-un fel, tot mai rară. Suficiența de zi cu zi se vede, mult prea tare și pe scenă. Firesc. Ca și felul dezlînat în care trăim. Intoxicat. În ultima vreme, am senzația că înțeleg prea puțin de ce se face teatru așa și observ, în primul rînd, o gravă desconsiderare a textului. Degradarea limbii române este fenomenul poate cel mai teribil insinuat pe sub pielea
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
zilnic, fiind tentați să o așezăm în seria știrilor senzaționale mai degrabă decât în mult mai nobila familie a folclorului nemuritor, categoria aceea de informație pe care ne vine foarte greu să o desprindem și să o individualizăm din lanțul dezlânat al vorbirii și chiar al bârfei, dar căreia, la un moment oarecare, aproape inconștient, îi simțim profunzimea, este una a cărui polimorfism covârșește, lista de subiecte pe care le dezvoltă fiind, practic, una uriașă și, în continuare, deschisă. „Poveștile și-
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
51); Uite-am uita’ gițelu să-l închiz dă la vacă, nu știu ce, și suge pînă ne-om duce noi” (ib.). În recentele corpusuri de română vorbită se observă și mai bine rolul acestui nu știu ce : în secvențe care par adesea absurde, dezlînate, agramaticale, dar care în contextul lor situațional erau înțelese fără probleme. Formula apare de pildă ca termen final al unei enumerații suspendate, considerate suficiente pentru descrierea situației: „îi botezau, îi cununau, nu știu ce, mergeau la...” (CORV = Laurenția Dascălu Jinga, Corpus de
„Nu știu ce” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13193_a_14518]
-
cea a optimiștilor moderați, Andrei Pleșu, Doina Cornea, Daniel Barbu și Nicolae Manolescu. Spuneam că, dintre toți, intrusul e Mircea Dinescu. Radu Călin Cristea i-a făcut un deserviciu punîndu-l în rînd cu niște nume a căror prestație, comparată cu dezlînata batere de cîmpi a poetului, îl pune într-o lumină stînjenitoare. Cu un lexic de furfureală argotică și cu o fugă de idei de tip dadaist, Dinescu este un rudimentar de speță hazlie, un bufon simpatic avînd tăria de a
În mijlocul Purgatoriului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5779_a_7104]
-
răzbunându-se astfel cumplit pentru lipsa lui de însușiri fizice. Babis, care ar avea mai multe de răzbunat, este ceva mai senin și mai "constructiv". El vrea să refacă, nu să distrugă viața familiei, reconstituin-d-o din mărturiile disparate și confesiunile dezlânate ale tatălui său. Vasi, acum aproape orb, e un portret emblematic de viveur ajuns la bătrânețe. Bucuriile fiului său au fost mai ales prin procură. Neputând să trăiască nici dulce, ca hahalera de taică-său, dar nici amar-auster, precum unchiul
Clopotul spart (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9228_a_10553]
-
viețui de unul singur, a se comporta așa cum crede de cuviință (e partea naturală, spontană, dumnezeiască a ființei prevăzute cu spirit demoniac): „Trupul meu nu mai are nevoie/ de mine./ Umblă prin lume singur,/ de capul lui.// Rătăcește pe străzi dezlînate, dezmiardă milos cîinii/ fără stăpîn, îi hrănește/ fără să ceară voie primarului,// jăndarului. Redactorului șef,/ nici atît!/ Nici capul meu nu mai are nevoie/ de mine” (Trupul meu umblă singur). Dar se înregistrează și o altă disociere. Făptura poetei năpădite
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
repede asupra soțului ei, trage și ea din mașină și-l nimerește pe Francis drept în cap. Eroare fatală sau crimă intenționată? Ambele ipoteze rămîn deschise, ca o cumpănă cu talerele la aceeași înălțime. Pun capăt aici, iubite domnule Odobescu, dezlînatei mele epistole, cu singurul merit că, prin cele 12 secțiuni ale ei, a egalat numărul capitolelor din Psevdo-kinigheticos. Se mai întîmplă, din condei, Să lepădăm și noi o pată. Dar unde-s totuși, dragii mei, Condeiele de altădată?
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
Nu pot. Colonelul folosea acum aceleași cuvinte. Ba poți, zise Gurameto. Știi că poți. Nu. Știi că poți. Dacă nu numele, dă-mi cel puțin poreclele lor, spuse colonelul cu vocea stinsă. Ceilalți urmăreau, fără a înțelege nimic, discuția aceea dezlânată. Când unul, când celălalt părea că se simte vinovat. Discuțiile între patru ochi răsturnaseră situația, așa încât nu se mai știa cine mai dădea acum ordine. Doctorul Gurameto cel mare era complet altfel decât și-l imaginaseră. N-ar fi fost
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
în contur. O mențiune specială i-a fost acordată filmului Femeile, fața uitată a războiului de Susan Muska și Greta Olafsdottir - poate cel mai exasperant film din festival prin lungimea sa (84') greu de suportat și printr-o poveste extrem de dezlânată și de risipită. Motivația juriului, corectă politic și rimând cu titlul filmului, nu mi s-a părut însă și oportună, existând în competiție un film cu un subiect simetric, Copiii. Kosovo 2000 (90') al ungurului Ferenc Moldovanyi, mult mai tulburător
Orele astrale ale Sibiului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14554_a_15879]
-
sinele se poate revela, deschide sieși. Într-adevăr, jurnalele sale nu sînt concepute cu intenția explicită de a fi terapeutice, de a-l apropia pe Kazin de Kazin, sau fie și pe cititor de Kazin. Autorul acestor însemnări, parcă voit dezlînate uneori, fără conexiuni, fără un răboj al evoluției unor situații sau trăiri, scrie din pasiunea de a scrie. În jurnale, Kazin e scriitor cu supra măsură, proustian și beckettian totodată. Un asemenea om nu putea fi altfel decît singur, iar
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
satiră a mentalității de provincie, satiră a conflictului între generații. În realitate, nu există prea multă satiră în cele trei sute și cincizeci de pagini ale cărții. Tot ce s-ar putea spune e că textul incorporează o sumă de discuții dezlânate, de-un nivel intelectual mai degrabă mediocru, și mai deloc analiza sistematică, informată, asupra mecanismelor creației. Romanul nu trebuie considerat altceva decât este: un pariu, o joacă, o scriere de vacanță în care e mai recomandabil să urmăm îndemnul franțuzesc
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
haotice ale pianului (prin cluster-e), ale bateriei (total dezarticulată) formează impresia clară a ieșirii din ghidajele melodice, armonice și ritmice. La fel, următorul moment improvizat, deosebit de cel anterior prin lirismul melodic abstract al basului lăsat singur, prin acordurile și melodica dezlânate ale pianului, prin comentariul a-ritmic al tobelor cărora li se cer sonorități atipice, mai degrabă familiare climatului muzicii moderne europene, accentuiază distanțarea față de melodia clasică de jazz de la care s-a pornit. Distanțare sporită de creșterea tensiunii muzicale prin
CREA?IE ?I DESTIN - IANCY K?R?SSY by Alex Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/84368_a_85693]
-
foștii colegi, cu intrigile lor de ani mari, cu măritișul pe repartiții, cu suspiciunea celor care văd în ghinionul lui semnul că ,s-a aranjat". Cîteva amintiri din copilărie, încă foarte actuale în stil, bine croite, cîtuși de puțin lălîi, dezlînate sînt zdrențuite și ele de episodul morții părinților, de plecarea mezinului la Constanța, la o rudă. Nici acolo, în vremea pescuitului după prînz, nu se putea Octavian întoarce. Un navetist. Un dezrădăcinat. Stau, drept proptele, capitolele în italice, introspecții de
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
la propriu și la figurat, un fel de poligon de încercări cenacliste, o poștă a redacției bombardată cu textele unui singur expeditor. În cartea "splendid construită" nu se vede nici cea mai vagă idee de construcție. Povestirile sunt la fel de haotice, dezlânate și prost redactate, cu câteva fragmente mai onorabile în Planeta do diez și bune pagini în Omul care a terminat-o cu lumea, acestea din urmă datorate însă lui D.H. Lawrence. Pe care tânăra autoare ambiționează să-l continue, ducându
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
Foarte greu ar fi fost de găsit în voluminosul roman Povestea marelui Brigand, din 2000, semnele romanului apărut acum, Simion liftnicul. Petru Cimpoeșu își aplică de astă dată o drastică cenzură și rezultatele se văd. Au dispărut pasajele plicticoase și dezlînate și o dată cu ele tendința de a scrie lung. în Simion liftnicul, Petru Cimpoeșu are timp să scrie scurt, romanul pare lucrat, corectat și reluat, e o mică bijuterie de umor sec, de ironie și parodie bine ținute în frîu, o
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
secvențelor și cursivitatea desfășurării unui fir epic întâmpină obstacole sau prezintă simptome de epuizare, prozatorul intervine - în nouă cazuri din zece - în exces, depanând mașinăria greoaie a romanului prin complicarea complicațiilor. Frecvente sunt dialogurile dintre personaje, fără vreo funcție caracterizantă, dezlânate și incoerente într-un mod "oportun". Sătenii din Întoarcerea tatălui risipitor apar ca niște filozofi ai istoriei și ai culturii. Polițistul Ioanea Păsulii lucrează la o teză de masterat despre Ulise, coordonată de profesorul Zeze Puțintelea (zis Poponețea). Autopsierul de la
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
său, dar și pentru aspectul ce-ți sugera un sex incert plantat într-o personalitate dacă nu fascinantă, cel puțin incitantă pentru o lume sugrumată de lipsa de educație și de ororile, neconștientizate, oricum, ale comunismului. Acest Robert, din familie dezlânată, cu mamă sinucigașă, numit în acte Stan, și ajuns să fie „greșit” apelat Satan, e pus în legătură simbolică, printr-una dintre mătușile care l-au crescut, cu un anume Robert Diavolul, fiul venit când nu mai erau speranțe biologice
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
pagina 1 n-ar fi dată o fotografie inedită a lui Eminescu la Mînăstirea Neamț, din 1886. Ea provine "din arhiva N.D.P.". N-avem de unde să știm dacă e autentică, deși seamănă bine cu poetul. N.D.P. nu ne spune în dezlînatul lui articol pe ce filieră a ajuns fotografia în arhiva sa, dacă a confiscat-o cumva la graniță sau a primit-o cadou. În fine, dacă e autentică, ar merita cu totul altă soartă!
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10693_a_12018]
-
sau pe unde l-o mai fi purtat actul lui de disoluție. Sperase că întâlnirea cu Pessoa o să-i ofere o perspectivă mai profundă asupra gândirii omului care plăsmuise heteronimii. Borges n-ar fi putut să-și închipuie că norii dezlânați ai gândurilor lui fuseseră interceptați de radarul de sidef al lui Caeiro/de Campos: era convins că numai forța mentală a lui, a lui Borges, îl teleportase peste Atlantic. La urma urmei, el era Borges, un bărbat solid, îndesat, a
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
ț În schimb, ce găsim în romanele românești aflate acum în librării? În general, în majoritatea dintre ele, găsim un discurs autosuficient, strîns legat de obsesii personale, un discurs de multe ori lăsat jemanfichistic sub formă de notații de jurnal, dezlînate, poetice, orgolioase." Tania Radu: În noua conjunctură, eroul literar a murit. Locul lui e ocupat deocamdată de narator, egoficțiunea fiind conceptul-emblemă al acestei perioade. Caracteristică mai degrabă literaturii central și est-europene recente, autoficțiunea e binișor depășită în Occident...". Și Ion
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
dincolo de imagine și politică, se teme de un tribunal care l-ar întreba niște lucruri. Tămbălăul din presă, comisia parlamentară par să îl deranjeze. Am impresia că e prima dată cînd îl deranjează realmente ceva. Ieri a avut un discurs dezlînat, a sărit de la una la alta, si s-a învîrtit în jurul cozii, anume - comisia. A mai zis de Moldova, de buget - baliverne. Nu îl interesează decît povestea de la Nana și ce va face comisia, ce va cerceta, cum se va
Stelian Tănase: Băsescu e opărit. Se teme de tribunal by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33701_a_35026]
-
înțelege foarte puțin doar atît cît ți-ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe și nerozii rutina asta, un vînticel de seară zumzăind la ore nepotrivite clinchetind feng shui oscioarele unei tristeți neînhumate e-aproape dusă cine
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
chiar Adrian Maniu sau I. Vinea ieșea din acest cadru. Liricitatea nu e tot una cu romanul liric. De altfel, lirismul nu anulează neapărat epicul; e suportabil la Victor Ion Popa în Velerim și veler, Doamne, dar profund păgubitor în dezlânata poliloghie Maistorașul Aurel, ucenicul lui Dumnezeu, pe care Călinescu îl desființează pe bună dreptate. Dar ambițiile mai modeste ale lui G. M. Vlădescu sunt mai adecvate unei înjghebări epice destul de simpluțe în Menuetul, în nici un caz în romanul de problematică
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
o pregătească pentru plecarea la grădiniță, Mălina a declarat hotărât: - Eu nu mă mai duc la grădiniță! - De ce? am întrebat-o noi într-un glas. - Pentru că nu o mai iubesc pe doamna educatoare. - Și mă rog, de ce? Din relatarea cam dezlânată a Mălinei am înțeles că educatoarea a certat-o pentru că la lecția de pictură a răsturnat recipientul cu apă folosit la diluarea acuarelelor, pe husa măsuței. - Dar și maică-ta și bunică-ta te ceartă când faci pozne. Ce, din cauza
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
i-a apăsat cu forță palmele peste gură și nas până convulsiile au scăzut din intensitate și marele corp în pijama albastră a rămas inert pe podea. Dar până atunci nu speriase pe nimeni, dimpotrivă, ne distrase cu niște povești dezlânate, copilărești, pierdute în amănunte, despre strigoi care ies din bălți și copii născuți cu căiță, care cunosc viitorul limpede ca-n palmă. Fotbalistul, hipersomniacul (pe care cred că-l chema George), epilepticul și cu mine eram "grădinița" și ne petreceam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]