4,618 matches
-
că va exista un singur învingător: ea! Nu mai avea privirea aceea cruntă (căpătată sub brutalitatea locotenenților lui) ci una amuzată, care-l scotea din sărite pe patron, rămas încă în expectativă. Cu toate precauțiile sale, nu hotărî s-o dezlege. Se temea că, lăsându-i brațele libere, ziarista putea recurge la noi forme de violență, fiindcă nu-i erau suficiente cele verbale. Niciodată nu o văzuse mai sigură pe ea ca acum. îl provoca, îl stimula să greșească. - De ce nu
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
situația lui. Dacă te joci cu focul, s-ar putea să te arzi. O considera multiagentă. De aceea nu se învrednici să pună mâna pe ea, ca nu cumva să-i rămână amprentele. Cei care o aduseseră trebuiau s-o dezlege. Vru să-și cheme locotenenții, să ridice coletul și să-l depună într-o casă părăsită sau într-un loc viran, negând orice prezență a ei în azil, căci între timp se vor șterge toate urmele, dar apelul său rămase
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
prin el am fost În zilele fără post Băi kaștoace nu fi trist Tu exiști eu mai exist Chestia-i doară să reziști Printre bolovanii ficși Băi kaștoace nu fi bleg Ți-am dat sufletul întreg Rochia să ți-o dezleg Din nasturi și cingători Ca să poți și tu să zbori Goală-pușcă printre nori Să-ți sară din subsuori Miresmele ca din flori Băi kaștoace fii mai caldă Dumnezeu viața ne-o scaldă În lumina lui smaraldă Nu-ți mai ține
Zbunghi-Zbunghi ia-mă-n unghii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11135_a_12460]
-
robit de viitor, Semințele ca niște începuturi, Dincolo de care nu există moarte, Semințele ca niște sfârșituri, Dincolo de care e numai început; Când a învățat să facă semințe, Universul s-a culcat liniștit, Mașinăria pornise, Altcineva trebuie să învețe Cum să dezlege, Cum să șteargă, Cum să întoarcă-n risipă, Cum să uite, Toate câte s-au adunat din vecie; Și acest lucru E cu mult mai greu Suntem doi Munții crapă în cascade, Gândul urcă, apa cade; Nu mai plânge, cerul
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
la alta apă de ploaie a timpului ultim. XXIII. O ghicitoare Cu inima îndoită azimă, puțin lipsește cavalerului rătăcitor în balamucul și-n dus-întorsul minciunilor gogonate mai mare daraua decât ocaua în lupta pe viață și pe moarte. Vezi, am dezlegat o enigmă, o ghicitoare când somnul mi-era mai dulce. XXIX. Ca zmeul Fructul oprit al marii iubiri strâmb, amarul răspuns al șoarecelui de bibliotecă de jur-împrejur în tăcere darul naturii ca zmeul în noaptea adâncă daraua mai mare-i
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
sfințit De mai-nainte. Mă duci, mă mai duci Prin cețuri dese La rânduri de cruci Neînțelese... De ce m-ai făcut, Ori eu pe Tine? Eternule Mut Printre destine! De-ar fi să-nțeleg, De-ai înțelege! Cum pot să dezleg Această lege în care apui Cu disperare, Din ce-i, din ce nu-i, Din lumea mare! în ce să cred? Asemeni ție nu mai sunt, oricum! în fața lor să spun că fața Ta e, Ar însemna să te adun
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
conturează deja portretul-robot al înstrăinatului actor al unui sfârșit de partidă, al unei vieți trăite mereu cu frica de a fi culpabilizat pentru ceva ce nu făptuise. Bătrânul preot al Catedralei, singurul om cu care reușește să stea de vorbă, dezleagă greaua cumpănă în care se afla fostul său elev, acum profesor universitar, și-l îndeamnă să treacă neapărat și pe la casa în care copilărise. Zis și făcut. Din acest moment începe acțiunea romanului, surprizele ținându-se lanț. Astfel, Ștefan Itu
Un roman onorabil by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11493_a_12818]
-
lăsate în urmă de copiii piraților. Și toți mușcau din trupurile albe ale copiilor... Dar nici unul nu a strigat sătul: Pământ! N-aveau metafore, doar stenogramele lor întristate. Așa că nu veniți la mine cu povești inventate. Tocmai la mine, cel dezlegat de mări și oceane. Cel care de pe țărmul pustiu a cules o piatră ca să înceapă, de unul singur, războiul Troiei. Lăsați-l, nu-l priviți, nu-l ascultați, - el cântă și dansează doar ca să nu-și amintească! (din volumul în
Poezie by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/11742_a_13067]
-
plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Luna pe care Jules Verne o propune cititorilor în 1865, când apare romanul De la Terre ŕ la Lune învinge zeița milenară și are un uriaș succes. Faptul se explică prin bulimia științifică a contemporanilor săi, dornici să înțeleagă totul, să dezlege vechile mistere, să cucerească necuceritul. Romanul este ca un colocviu pe tema zbor cosmic al oamenilor de știință ai momentului, ca o excelentă broșură de popularizare sau ca un almanah astronomic. Imaginația e minimă. Personajul principal nu e nici onorabilul
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
primul rând - una cathartică, terapeutică, transformând, după o expresie a lui Jean Starobinski, "imposibilitatea de a trăi în posibilitatea de a scrie". Înțelegând că, asemenea Călăuzei lui Tarkovski, și Maestrul și Margareta este înțesat de hieroglife ce așteaptă să fie dezlegate, eseistul clujean, urmând scara dantescă a celor patru sensuri, descoperă la fiecare recitire a romanului și ne descoperă "o arhitectură simbolică" cu nenumărate nivele suprapuse de semnificații. Ca într-un carusel amețitor, cititorului îi trec prin fața ochilor aplicate și pertinente
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
Acasă > Literatura > Recenzii > DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA Autor: Baki Ymeri Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Hâr din trăiri magice. Divinizarea iubirii Întotdeauna iubirea a dezlegat întreaga încrengătura a firii, a arătat calea cea bună, a adus lumină în suflete chiar dacă uneori umbrele de tristețe fiind inerente. A iubi este ceva firesc, dar efectele iubirii sunt nebănuite. Sublimarea stărilor sufletești se face înțeleasă în toate modurile
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
frontieră nu se oprește/ alergând dincolo de maraton/ anunțul triumfului o dezvelește în ogeacul soarelui/ mormânt, vale, plăgi, dorul i se scurge pe pământ./ Hava/ pornit-a în secole spre Omer/ în bătăliile din povești/ dezbat în Parlamentul lui Çabej, Jokli/ dezleagă nodurile odinioare ale limbilor indoeuropene/ acolo unde se ascund legendele pentru Domnul pământului/ albaneză vorbesc în Arenă științei „mai bieții fricoși”/ le-am dat dovadă lexicul folosit acolo-n orizont/ ce e acest sforăit răsunător în bolta cerului fără o
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
sfărâmatebeau sânge de lunădin noaptea răsturnată-n corbisălbatică înflorirevis și țărânăvolbură și florimi-e atâta sete de tine... VIII. MAI SPUNE-MI O DATĂ..., de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017. mai spune-mi o dată cum se dezleagă pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
lut și cer sclav și stăpân peste cuvinte șlefuiești un colț de veșnicie de la A la Z lângă o icoană și-o întrebare să te reconstruiești vis și prădător de vise Citește mai mult mai spune-mi o datăcum se dezleagă pustiulcând sângeră lumina sub pleoapecu tâmpla lipită de noaptemai spune-mi o datăcum încolțește luna clocotul înserăriicând sufletul intimidat de anic-un dor intrigant se leagămai spune-mi o datăcum se transformă apusulcând zorii îți tulbură simțireac-un cuvânt rostit la tinerețemai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe unde nimeni nu-și putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Și aștept mai mult să doară anii-aceștia la un loc când tu pleci și lași în urmă doar sugestie de foc. Mă aștept să mă străbată Toți cocorii ce-o să plece. Se înalță altă toamnă care-n somn o să-mi dezlege clipele-ncurcate-n gheme. Ca pe-un fir al Ariadnei ochii mei o să te cheme. O să vii atunci în toamnă cu un tren accelerat și din casa de chibrituri o să-aprinzi cu ochii tăi sufletul ce te-a visat. Dor
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
de la tatăl sau, om de vază, Ion Buică, un nume sonor din Țigăneștiul teleormănean. Acel climat de atunci, cu greu se mai poate desluși acum privit prin ceața vremii, dar ochii și sufletul meu încă îl caută pentru a-i dezlega înțelesurile. A trecut de atunci un secol, tata se născuse chiar la începutul lui, în 1902. Cam pe atunci, în țară era un suflu nou, erau marile schimbări aduse de o pătură socială mai nouă, burghezia. Aflată la începuturile ei
DE ZIUA TATĂLUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380800_a_382129]
-
brusc lămurit. Deschise ușa unei alte despărțituri. Scoase un sac din pânză cauciucată. - De fapt n-a rămas cine știe ce. Un picior de la genunchi În jos, câteva degete și fragmentele din Îmbrăcămintea ce a mai putut fi recuperată, preciză el În vreme ce dezlega gura sacului. Apoi, Îi răsturnă conținutul pe masa acoperită cu tablă zincată. Fragmente din ceea ce fusese odată un trup, se Împrăștiară Înghețate, scoțând un zgomot sec, pe tabla curată. Profesorul scoase un geamăt, și se prăbuși murmurând. - Pantoful, paaantoooful!- Apoi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de la mal: "De ce să strig: cine-i acolo, cine?/ de ce să chem, cînd golul nu-mi răspunde,/ să gem, de ce? cînd nu mă tem de moarte, -/ să fug, duh zăbovit în zori, - dar unde? Cuvîntul care-i? vraja s-o dezleg/ nod gordian, obscur ca un descîntec/ păstrat în a mileniilor carte,/ iar paloșul, ce mîna mi-l ascunde,/ un fulger orb și rob din el să-mi dreg/ și să-l împlînt în soartă ca-ntr-un pîntec." Toată impetuozitatea
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
singura vizibilă, e prea mare și ocupă primissimul plan. Leonardo nu poate fi suspectat nici chiar o fracțiune de secundă a fi ignorat proporțiile trupului uman, tocmai el, care le-a descifrat și teoretizat. Și atunci? Principala cheie pentru a dezlega misterul o putem găsi dacă privim încă o dată mîna doamnei. E prea mare, e în prim-plan și are o poziție cam ciudată. Seamămă cu mîna lui Parmigianino, din celebrul autoportret pe care, patruzeci de ani mai tîrziu, avea să
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
Din loc în loc, jocuri de limbaje, metafore adesea, capătă turnură paradoxului, oximoronului sau a paronimiei - toate fiind, în plan stilistic și gramatical, figuri ale ambiguității. Pe un plan subțire, al subtilităților, poetul, în libertatea lui de grafolog al gândurilor (personale), dezleagă înțelegerea cititorului să asocieze, să grupeze și să-și decidă singur înțelesurile care-i convin. El i-a dat punctul din univers, lectorul să facă bine și să se orienteze (Ehe, Ehe, a trecut vremea cu mură-n gură!): „Genunchii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
viselor deșarte numai lașii lumii nu ajung. nu regret că te-am luat cu mine. noi spre altă soarta am plecat, dar un greu păcat mi-atârnă-n vine: că pe Câine l-am lăsat legat. du-te tu femeie și-l dezleagă. dacă vrea, să vină după noi; numai tu ai fost o viață-ntreagă steaua-n care credem amândoi. si cand drumul va avea un capăt, undeva, prin pajiști de omăt, voi cerși femeie și-am să capăt dreptul să-l
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
preva lează ideea definirii geniului că intelect în permanent zbor spre eliberarea metafizica. Aș spune că, în fapt, e un pseudo-dialog filosofic, conceput în 33 de strofe, un apendice mesianic voit, o poartă spre zariștea gândirii nemărginite, absolute. Pregătit să dezlege parte din dedesubturile dramei axiologiei lumii, a creației, întrebările lui Hyperion: „Prin care neștiut păcat De boală morții sufăr?” sau/și „Nu-i nimeni să spintece Abisul și tăria Și cu-absolut să vindece Rănită - veșnicia?” echivalează cu o nevoie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]