734 matches
-
Ce nume vrei să-i punem? - Nu spuneai tu că dacă e băiețel, o să l cheme Mihai? - Bine, așa o să-l trecem în acte: Mihai Georgescu. E un nume de poet, de domnitor, glumi el... - Sună frumos! Am să-l dezmierd Mihăiță, spuse ea stins. - O să-l alinți cum vei voi, acum e timpul să te odihnești... și, sărutând-o pe frunte, ajutat de îndemnurile insistente ale Olgăi, părăsi salonul. Alex o conduse pe mama soacră la ea acasă, ciocni un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
o sărutare și-l trimise la baie să se spele pe mâini. - Ți-a pregătit bunica ceva bun, special pentru tine...! - Ce anume, bunico? - Surpriză! Spală-te pe mâini și vino la masă! Ina nu mai avu loc să-și dezmierde băiatul de răul mamei sale, dar nu-i purta pică. Buna îl iubea așa de mult pe băiatul acesta cuminte, cuviincios și ascultător! Problema privind noua casă, despre care Alex îi menționase Inei lapidar, prin câteva cuvinte, rămase undeva înscrisă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în secția de obstetrică și ginecologie, unde de fapt sunt specializată. Despre soțul meu, ce ți-aș mai putea spune: iubește copiii, dar îi vede atât de rar și când vine, nu are ochi pentru mine. Intră în casă, își dezmiardă odraslele, le îmbie cu dulciuri. Pe mine însă mă ignoră. Nu schițează nici un gest prin care să arate că remarcă prezența mea. Nu știu, nu-mi pot explica ce se întâmplă! Umblă vorbe că și-a găsit o metresă. Să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sau a patra zi, a trecut pe acolo administratorul parcului. Pe placa de beton schâncea, rotindu-se de mama focului, Lolica o cățelușă tare drăgălașă, care se oploșise de mai multă vreme pe aici. Administratorul se apropie de ea, o dezmierdă, prin cuvinte, îi dădu o plăcintă și câteva oase, din friptura de pui pe care o mâncase ceva mai devreme, dar, Lolica, nu a luat nimic în seamă. Se tot rotea, pe betonul care de-acum seîntărise bine, și scâncea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ca valul trece, nu are viață lungă, adică, în timp, ce, Pietrele Rare e cu totul altceva. E și corespunzător cu realitatea concretă a locului, și a tot ce se află pe el, dar, și cu nuanța de metaforă, care dezmiardă mai cu drag inima omului locului. Pentru că, nu în dese locuri, pot fi întâlnite Pietre Rare, la propriu și la figurat. În fine, ca să revenim la subiectul propriu-zis, trebuie să facem precizarea că, Baba, ar trebui să vină de la o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unui altui lucru, extinzând la nesfârșit posibilitățile corpului și ale personalității ei. Când umbla goală pe podeaua băii, împingându-mă în lături cu o privire confuză și nervoasă; când se masturba dimineața în pat lângă mine, cu coapsele depărtate simetric, dezmierdându-și pubisul cu degetele încordate ca și când ar fi rostogolit frenetic o biluță de muci venerici; când își pulveriza deodorant la subsuori, gingașe cavități ca niște universuri misterioase; când mă însoțea la mașină, jucându-se afectuos cu degetele pe umărul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a rezumatului; h) autocontrolul; i) discutarea compoziției; j) verificarea de către profesor și notarea compoziției. Oferim ca model rezumatul narațiunii Căprioara, de Emil Gârleanu: Căprioara de Emil Gârleanu (rezumat) Pe mușchiul catifelat, cald ,,ca o blană a pământului”, o căprioară își dezmiardă iedul cu multă dragoste; limba ei subțire culcă ușor blana moale și mătăsoasă a iedului. Mama îl privește îndurerată, fiindcă vremea înțărcatului a sosit și, cât de curând, va trebui să se despartă de el. În sufletul ei e fugarnică
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Nu era o simplă ploaie. Era o furtună. Ploua cu găleata. Fulgerele brăzdau cerul mohorât. Florile fragede se aplecau spre pământul umed. Mi-era teamă sa nu se frângă. Furtuna a încetat precum venise. Astrul de aur își făcuse apariția, dezmierdând florile umede. Bunicul îmi spuse: Să știi și tu! De fiecare dată când e arșiță mare, va ploua! Alina Dumitriu, clasa a III-a C O zi de vară E vară. Soarele strălucește pe cerul senin ca lacrima. Vremea este
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
malul iazului, cu sprîncenele de stuf netăiate. Totul părea imitare proastă, de teatru de provincie. Decor ieftin, jerpelit. Cerul cel adevărat, soarele cel adevărat, apa cea adevărată fuseseră luate de-acolo de Rusalin Pop și fixate în tablouri. Nici șarpele (dezmierdînd iarba căzută în patimă după el) nu s-a arătat. Iarba era țepoasă și uscată, ca din plastic. Și ce goală era coama dealului. Să scot la iveală și asta? Nu-mi găseam locul. Iordan m-a ghicit atinsă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
luând o mină poznașă, Închidea un ochi, zâmbea unei amintiri asemănătoare Întâmplării recente și nu transmitea, nicidecum, răspunsul așteptat de cele două fete. Ajunși acasă, Mamaia cerceta, ca un conducător autoritar și riguros, „armada” pleoștită, Își săruta nepotul pe ochi, dezmierdându-l: Muța mamii! Muța mamii! Ești tu frumușelu’ babaii lui? Apoi comanda, strigând la fete: Ce stați toantelor? La treabă! Ceaunu’ mare pe foc, aduceți ciocălăi, iuțiți focu’, hai hai nu stați că vă stă norocu’! Mamaia, femeie matură și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
s-a gândit să atace pe primul meu nepot și singuru’ (mai avea și-o primă nepoată, de la fiusău Ștefan), drept pentru care, găsindu-l tare vinovat, Îi voi aplica „eu În persoană”...pedeapsa capitală, iar tu, Ilenuțăfa (așa o dezmierda el pe bunica lui Va, cu acel refren al unui vechi cântec de iubire cu care o cucerise cândva) și cu Aneta Îl bucătăriți, până venim noi din pădure, că Victor vrea, neapărat, să-l ducem pe copchil să vadă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
canină, similară cu cea atinsă acum doi ani, când doi lupi flămânzi poftiseră la șuncile uriașe ale porcului Ghiță-Baiazid, Îngrășat pentru Crăciun, căruia bunicu’ Ghiorghi Îi spunea Baiazid (așa Îl botezse Victor cel iubitor de Istorie), iar bunica Ileana Îl dezmierda Ghiță, numai În prezența bunicului pe care În tinerețele lor la fel Îl alintase, cu diminutivul Ghiță. Acesta, bărbat Încă tânăr și frumos, cu bătrânețea bătându-i la ușă, după ce pufnind trăgea două-trei fumuri „Înădite” din „liuleaua personal meșterită” din
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
oale „la târg”, fie de unde era chemată de către un văr mai mare al ei! Niță a lui Sava, Sava vărul bun al lui Ghirghi a dască’lui. Aneta venea Într-un suflet, dublu-supărată: Dacă moare, Doamne-ferește!, „nestematu’-meu” (Niță o dezmierda și-i spunea „nestemata mea!”) și mă omoară ai mei! și, mai ales, pentru că ... Tocmai acu’ și-a găsit și-aista să plângă, când ne era nouă mai bine! Îi strigă de departe: Nu mai plânge, prostule, că-s aici
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe portiță și a pornit către pasăre... Când a ajuns Între brazde, a Început să 23 22 se lupte cu Înălțimea lor... Împiedicându-se În poala cămășii, se rostogolea peste brazdele de pământ afânat. Aroma de pământ proaspăt parcă Îi dezmiardă sufletul și acum... Ca hipnotizați, ochii Îi erau ațintiți numai asupra păsării. “Acum ajung la ea și...” Dar tocmai atunci pasărea a văzut mogâldeața ce se rostogolea spre ea și, dintr un salt, cu aripile larg deschise, a fost În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gândisem, în copilărie, la tot cortegiul de efecte pe care-l va genera prenumele meu. Adevărul este că, datorită acestui prenume, foarte multă lume m-a iubit. Profesoara de limba română mă botezase duios 31, în vreme ce profa de latină mă dezmierda cu 26, numerele corespunzătoare ocupate de litera Z, în cele două alfabete. Mă cam simțeam numerotat, ca la pârnaie, dar când auzi două voci suave că revarsă atâta dragoste către tine, ce să mai zici? Profesoara de chimie mă botezase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
până colo, colț veșnic de natură Iar când din cerul bleu coboară încetinel norul, Se-așterne de la începuturi roșul, Așa va fi mereu. Natura-mi, vie fără vietăți, moartă fără mortăciuni. Iar căldura liniștii permite geniul desfășurat Ce înflorește, se dezmiardă, se împlinește Se desfășoară fericit. Paradis, se iubește și trăiește natural, în propriul ritm. Iarăși cu ochii la cer, la binecuvântatul cer, care de această dată îmi cântă. Au matin (un matin comme un debut de la vie), le soleil souriant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Tudorel Urian CU PRECĂDERE în ultimii ani de viață ai eseistului, presa vorbea despre Alexandru Paleologu ca despre ultimul mare boier al acestei țări. Afirmația se întemeia mai degrabă pe un anumit tip de prezență fizică a celui dezmierdat cu simpatie de apropiați „conu Alecu", decât pe cunoașterea aprofundată a arborelui său genealogic. Aparițiile publice de după 1990 ale lui Alexandru Paleologu au fost de mare efect, tot mai rafinate cu înaintarea în vârstă a scriitorului. Costumelor impecabile, cu nelipsita
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
se plânge în fața camerelor de luat vederi de starea soțului ei, merge la baluri cu fasole și cârnați. În vreme ce Șerban Ionescu este paralizat total, iar boala lui a ajuns în fază terminală, ea, în loc să aibă grijă de soțul ei, se dezmiardă de luni de zile în brațele altor bărbați. Ea așteaptă cu nerăbdare moartea lui Șerban Ionescu. Doar așa s-ar bucura pe deplin de drepturile patrimoniale. Divorțul va fi exclusiv din vina ei, pentru că i-a fost infidelă clientului meu
Avocat: Magda Catone abia așteaptă ca Șerban Ionescu să moară by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/73213_a_74538]
-
și cocoanele noastre vechi aveau niște datine și deprinderi cari astăzi s-ar părea ridicole, dar pe atunci erau foarte comune. Între asemine obiceiuri era și frecatul picioarelor: boieri, cocoane, chiar vlădici și mitropoliți nu puteau adormi pînă nu le dezmierda cineva epiderma de la picioare, cu ușoare frecături. Nu se va părea, prin urmare, ca ceva escentric dacă voi spune că și boierii Pășcănești aveau tabietul acesta. După mai multe încercări, cocoana Profirița găsi că și în servițul acesta Maria escela
Povestitor în secolul romantic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7272_a_8597]
-
vieți de toate zilele... Mie mi-e foame și mi-i somn (73-74). În fața întinderii fără hotar a Șestinei, scriitorul admiră priveliștea și îi atrage atenția tovarășului de drum asupra Călimanilor, a pământului plin de rouă sau a vânturilor care dezmiardă fața blondului Adonis. Însoțitorul declară însă că el aparține definitiv lumii reale și că nu se poate hrăni cu imaginația: dumneata, domnul meu, care cugeți cu capul unei generațiuni dispărute și care ești un anacronism în carne și oase, îmbrăcat
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
tinerețea! S-a prăbușit pe pat. Am făcut dragoste cu ea. Cu nerăbdare și disperare am mângâiat-o, i-am strâns și i-am atins cu delicatețe corpul tânăr întorcând- o întâi pe burtă, apoi brusc cu fața-n sus, dezmierdând-o cu buzele, lingând-o peste tot, sugând-o. Din nou m-am simțit de parcă o forță nouă creștea în mine. Aveam impresia că nu eram singurul care-i admira tinerețea, sorbind cu lăcomie din ea, regretând-o totodată, ci
TAICHI YAMADA N-am mai visat de mult că zbor () [Corola-journal/Journalistic/4393_a_5718]
-
Florin Irimia Încercam să-mi văd cuminte de viață, mergând pe poteci umblate dar la momentul acela pustii când zumzetul vibrațiilor de pe telefonul mobil începură să-mi dezmierde buzunarul pardesiului. Cui nu-i păsa că ar fi putut să-mi tulbure somnul?, m-am întrebat, fără să mă grăbesc să văd cine era „intrusul” de pe micul ecran luminos. Care somn?, veni imediat răspunsul. Oricine te cunoaște știe că
Un telefon by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5749_a_7074]
-
plictisit, vrea s-o trimită din Mizil ar putea să poarte semnătura lui Caragiale. O semnează, până la urmă, cu un Caragiale din care scoate mai bine grecul, Caragealis. Locul, așa cum îl găsește Bogza, amintește pretutindeni de Caragiale, care l-a dezmierdat cu tandră ironie pentru lucrurile făcute în zadar. Parohia dă pământ în arendă, un tâmplar face coșciuge. Și timpul curge mai departe. Ariditatea vieții orășenești „la poalele Carpaților” nu privează reportajul lui Bogza de câtimea lui de poezie: „Mă simt
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
contemplate de lumina ochilor mei, acelea care mi s-au întipărit în suflet pe când mă purta mama de mână îmi sunt cele mai scumpe, și că numai un "înstrăinat" ca mine va ști să le ducă dorul și să le dezmierde amintirea, așa cum le știu eu astăzi când trăiesc din amintiri."10 Într-o altă profesiune de credință ("Crezul meu") Panait Istrati a scris un autentic poem în care vibrează sentimentul nostalgiei și al iubirii pentru orașul în care s-a
Panait Istrati, scriitor român, scriitor francez, scriitor grec? by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Memoirs/7501_a_8826]
-
fi de-a-ntregul onest și original. Dar comparația hipologică e drept că îi aparține. E stăpânit până la delir de mania lui erotică. Se poate oare explica într-altfel acest mod de a scrie? Luați aminte: "Ea se apucă să-i dezmierde sexul. Dar foarte curând își luă mâna de pe carnea inertă și îi spuse pe un ton rece: "Nu mai ești nici măcar bărbat!"" Rendez-vous au Jugement dernier). Și ca să nu-și lase cititorii sub impresia acestor penibile mărturisanii, romancierul își ia
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]