141 matches
-
apoi lesbiene, voyeuriste și partide de sex în grup prin camere sordide de hotel, milițieni agresivi și „topiți” în recitaluri de cruzime, copii care își surprind mama încuiată în casă cu meditatorul și tatăl în tandrețe cu servitoarea, defilări de „dezmoșteniți ai soartei”, cluburi de box de la mahala, unde sângele face legea, angajarea la Porcărie sau la demolarea Așezămintelor Brâncovenești, plus afluirea finală a tuturor întru dezagregarea Bucureștilor, totul punctat cu mătuși cirozate, ziariști cu statut de nași mafiotici, maidane etc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
a celui din Vietnam, luna mai 1968 și luna decembrie 1995: Parisul a cunoscut un număr impresionant de zbateri și revolte. Oraș al puterii și luxului, capitala este de asemenea un loc de acumulare a sărăciei. Sosirea masivă a țăranilor dezmoșteniți s-a aflat la originea cartierelor invadate de o mizerie cruntă, precum Goutte d'Or sau Saint-Victor, care au furnizat trupele insurecționale ale baricadelor. În această perioadă, în care orașul creștea atît de repede încît devenea imposibil de controlat, nu
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
desuet și sterp. Avu o pornire instinctivă de a trânti la pământ acea placardă, sau poate nu a vrut aceasta, cine știe, dar cu mișcări sigure de un calm desăvârșit o îndreptă și puse un pietroi mare la baza stâlpului dezmoștenit. Își roti ochii în jur și se înfioră ca de un val de frig. Pământul coborâse de acolo de sus din dreptul orizontului, formând trepte bizare, sălbatice cu margini glben-lutoase, aici prăbușinduse în adânc, colo ridicându-se ca împins de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
al XVIII-lea? Europa e mințită că țăranul român a fost eliberat; pe hârtie, e posibil; în fapt, contestăm acest lucru și vom aduce dovezi, căci vom mai avea ocazia de a reveni de mai multe ori asupra acestei clase dezmoștenite care ne trezește interesul prin calitățile sale native și prin noblețea peceții romane a cărei amprentă mai este încă păstrată de trăsăturile sale ofilite. Israeliții sunt aici ceea ce sunt și în Polonia, Germania și Alsacia. În sfârșit, pe ultimele trepte
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
iluziile, opunîndu-le niște realități mult mai insuportabile decît ele, n-a făcut decît să le recicleze, semi-spălate, ca albiturile unei lele nepricepute. Și așa atîrnă, într-o poezie de culoarea vîntului, mai mult zgomot, decît faptă. Eroul ei e un dezmoștenit și de viață, și de moarte: "mă recunosc în ape, în ierburi și minciuni." (Flux atavic) Nopțile tăgadei, în care miturile nu mai cresc, ci înaintează ghemuit, la înălțimea unui om care se chircește și suferă, vin, din toate neliniștile
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
nu par a fi auzit de rafinamentele intelectuale ale curților din Bagdad, Damasc, Alep, Cordoba. Secta extremistă a șiiților, ramură importantă alături de suniți, a Islamului, a apărut încă din secolul al VIII-lea; numele lor vine de la un Ismael, fiul dezmoștenit al celui de al șaselea imam șiit (care și el purta numele biblicului Iismael), declarat al șaptelea imam. Cum Ismael moare înainte de a ajunge imam, adepții sectei șiite extremiste îl așteaptă de atunci pe cel de al șaptelea Imam - Mesia
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
baie! La baia municipală! Îngropat adînc în acest oraș uitat, în acest "oraș surd", cum spun rușii, micul Anton savura un amestec de dezgust și tandrețe, de revoltă și supunere în fața fatalității. Cunoștea atît de bine acest colț de lume dezmoștenit; în jur vedea doar oameni care, ca și părinții lui, locuiau în căsuțe prăpădite de lemn, cu o verandă unde vara se putea sta la aer, cu cîte o grădiniță răpănoasă fața ușii; știa cum îi cheamă pe vecini și
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
fost, se știe, gluma a doi poeți astăzi trecuți cu vederea, la aproximativ un secol (câteva luni în plus la Iosif, câteva mai puțin la Anghel) de la moartea amândurora. Reacții la parodiile lor a avut, prin revistele vremii, un alt dezmoștenit al istoriei literare, Topîrceanu. Cronica veselă care i-a provocat cunoscutul Răspuns al micilor funcționari se cheamă (sic!) Elegie. Deplângerea, destul de neîndemânatică, sorții de conțopiști. Mai reușită este, însă, o altă elegie, recapitularea, cu multă milă de sine, a unei
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]
-
bunăvoinței”, Totti și-a făcut datoria ca un soldat disciplinat. În paralel cu reclamele în care poza în chip de gladiator roman, a participat la sute de întâlniri cu copii de pe întreaga planetă, de la cei săraci la bolnavi, handicapați și dezmoșteniți ai sorții. Indiferent de împrejurare, a arătat același calm și aceeași implicare în fiecare gest. Nu era zeul adulat care pogorâse printre muritori, ci fratele mai mare care aducea alinare. Nu pot fi trecute cu vederea secvențele de indisciplină, violență
Totti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3755_a_5080]
-
ori și părea să fi renunțat; să nu se strice cu proprietara pensiunii, o doamnă în vîrstă extrem de suspicioasă și pretențioasă în privința chiriașilor și care ținea legătura permanentă cu primăria și poliția. Mariana o înțelegea, o femeie precaută, cu atîția dezmoșteniți sălbăticiți și periculoși pe lîngă ea. Albanezii ăia mai ales, pletoși ca niște sălbatici, care umblau numai cu cuțitele la ei, la vedere, mai ceva decît kosovarii care le țineau ascunse. Mariana le umblase cu foarfecele prin pletele îngălate; cînd
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
nu o dată, cu ridicol. Nu mai vorbesc de bârfă, care aduce totul la justa-i valoare, într-o lume bucureșteană foarte egală cu sine, de la un secol la altul. În lumea asta în care mulți sunt chiriași - un oarecare Nd., dezmoștenit al unei sorți pe care refuză s-o recunoască, sau Penciulescu, tolerat cu discreție de Cibănoiu, sau D., dat afară de proprietăreasă - statutul e o problemă de ce și cât se află. În haloimăsul (Emilia, moștenitoare a prețioaselor lui Caragiale, folosește greșit
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
și încăpățânarea tristă a celui dinainte învins. Antierou el însuși, Jones nu are acces decât la cineva asemănător lui, la femeia-femelă, marginalizată în lumea feerică a nimfelor cărora nu le e dat să cunoască, nici ele, fericirea. Jones e un dezmoștenit al soartei. N-a avut parte de căldura căminului familial, iar orfelinatul catolic l-a transformat într-un monstru. Pentru a-l defini, Faulkner face o trimitere bizar-enigmatică la unul din marii maeștri ai romanului american: „asemeni lui Henry James
Primul Faulkner (IV) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6797_a_8122]
-
și-au lepădat identitatea spre a intra într-un tipar străin. Oswald Spengler, cînd descrie în Declinul Occidentului degradarea băștinașilor sub influența culturii citadine, folosește termenul de felahi, care sînt un fel de paria lipsiți de drepturi, un soi de dezmoșteniți priviți cu dispreț și considerați, în ciuda dreptului lor ancestral, niște corcituri degenerate. La „Glasul Patriei“ figura pe care o fac interbelicii amintește de statutul schimonosit al felahilor: carcase dezînsuflețite, ființe tolerate, privite cu dispreț și exploatate prin fluturarea unor promisiuni
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
XX boema aristocratică bucureșteană, cu sediul la Capșa, de unde ofereau rubricilor mondene ale gazetelor același hedonism spiritual marca Péladan. Cu toate că e greu de crezut că cei doi prinți Bibescu, serioși diplomați de carieră, masoni de grad înalt, nepoți ai domnitorului dezmoștenit de revoluția de la ’48, veri ai viitorului Mare Maestru al Masoneriei Române, prințul George III Valentin Bibescu, s-au pretat la vulgarizarea misterelor masonice după rețeta Péladan, „oaia neagră” a neoocultistmului francez, trebuie avut în vedere că libertinajul hedonist esoteric
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
care i-ar fi jignit fa-mi-lia: Dacă îl prind, îi tai limba!" Dacă un personaj care a furnizat, decenii în șir, motive de mândrie națională ajunge, acum, la un comportament de această factură, la ce te poți aștepta din partea unor dezmoșteniți ai soartei? Ilie Năstase e multimilionar, se îmbracă la marile case de modă, are vile și mașini luxoase, dar iată, în adâncul său, nu e cu nimic diferit de acele sute de mii de români nefericiți care străbat îmbrăcați în
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
în dulcele stil victorian, fata așezată al fereastră brodează în ritmul unei chanson de toile. Sweeny zămislește planuri de răzbunare alături de doamna Lovett, proprietara unei mici patiserii în criză de mușterii, care-i dă tot concursul din dragoste pentru acest dezmoștenit al sorții. Iată suficient material pentru o melodramă, mai ales că loviturile de teatru se țin lanț în film, asigurînd suspansul de roman gotic cu încetineli ceasornicărești de calculată prețiozitate victoriană. Despicarea firului în patru nu are loc pentru că bărbierul
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
cu mult după acela al francezului. Așa că n-am fost surprins să-l regăsesc pe Márquez în Thomas Mann, deși lucrurile stau exact pe dos. Iată două dintre cele mai marqueziene scene din Iosif și frații săi. Iacob, sărac și dezmoștenit, se angajează slugă la Laban, un unchi dinspre mamă, pe care îl slujește de trei ori câte șapte ani. Laban e destul de înstărit, și totodată de zgârcit, ca să nu ezite să profite de brațele viguroase și de mintea ascuțită a
Marquezianul Thomas Mann by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6146_a_7471]
-
pe care el, cu cochetărie, o alungă, a lui Charlie, canișul negru, cel născut puțin înainte de revoluție, dar știind mai multe despre lume decît copiii aceleiași generații, vine subtila complicitate nu dintre oameni și șoareci, ci dintre oameni și cîini. Dezmoșteniți și unii, și alții, morți de inimă rea, sau supraviețuind înrăindu-se. Ori consolîndu-se, mai degrabă, cu gîndul că prea puțin contează, într-o societate care nu mai aude nimic, vocea nebunului care spune adevărul. În definitiv, "hai, linișteș-te-te, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
sau simple excrescențe ale acestuia. Un singur exemplu, un ins aproape ca noi: "Acesta este Petru, vărul lui Anton. E făcut din cuie, ghips, zahăr ars, puțin omăt și beton. Rinichii lui sînt două scoici iar ficatul e o sfeclă dezmoștenită. Prin vene îi curge pirită. Rotula pe care se sprijină cînd îngenunchează e dintr-un rulment ruginit..." ș.a.m.d.
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
își recrutează adepții din rândurile lor. Votanții Partidului România Mare nu sunt decât în mică măsură ciomăgarii aduși de Vadim Tudor în Parlamentul României. Marea majoritate a celor ce-și dau votul patriotului de doi bani Vadim Tudor sunt acești dezmoșteniți ai soartei și perdanți ai istoriei. Comunismul a căzut prea târziu, pentru a spera că efectele sale pot fi șterse într-un timp rezonabil. O covârșitoare parte a românilor nu-și pot, pur și simplu, imagina că există și alt
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
supusă unor teste umorale, uneori, după cum am văzut, suficient de crude. Poetul își recîștigă bunul sentiment printr-un elogiu franciscan, care include, în cutele sale caligrafice, factorul compasional. E un elogiu în care iubirea e răscumpărată prin mila față de aspectele "dezmoștenite", încifrate în barochismul răscumpărător, la rîndul său, în plan formal. O iubire aprofundată strălucește prin jerbele exaltatelor enumerări: "Laudă ție, obsesie blondă a morții. Laudă florilor înalte/ ale fînețelor, dar și celor mici: lipsite doar în aparență/ de prestigiu și
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
al morții. aș mai adăuga, onorată instanță că ursitoarele îmi preziceau altceva cu totul altceva. viață trăită în umbra unei cocoașe ca un fel de bășică supradimensionată umplută cu neputințe, așa mă imaginez în nopțile de confuzii și insomnie: Quasi-modo dezmoștenit prinț parizian, vibrând la atingerea poemelor incendiare ale iubirii. vis cu arlechini, cu vitralii și cu dans la tulpina catedralei fără sfârșit. de parcă nu pantera aceea liliachie din Jardin des Plantes pe jumătate fiară, pe jumătate carne vegetală de parcă nu
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
fie decât o ierarhie a muncii. Dar să ne-nțelegem: prin muncă și merit. Nu prin esploatarea muncii altora, nu prin speculă, nu prin șarlatanerie politică, nu prin tripotaj și joc de bursă. Când luăm însă la rând așa numiții dezmoșteniți ai partidului roșu cari au devenit milionari, nu vom afla unul singur care să se fi îmbogățit prin muncă. Ce-a muncit, ce-a produs Carada pentru a fi milionar? Nimic, a fost copil de casă al d-lui C.
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a devenit din partea unei societăți de esploatare obiectul unei spoliațiuni continue și acești oameni nu urcă scările ierarhiei sociale prin muncă și merit, ci prin abuzul culpabil al puterii politice, câștigate prin alegeri, prin frustrarea statului cu sume însemnate. Acești dezmoșteniți, departe de - a - și câștiga o moștenire proprie pe pământ pe singura cale a muncii onorabile, fură moștenirea altora, alterează mersul natural al societății, se substituie prin vicleșug și apucături meritului adevărat și muncii adevărate, sunt o reeditare în formă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
inițială și inițiatică, iubirea refulată potențează ardoarea trecută prin otrăvurile realului. Domnul apare, nu Întâmplător, uneori, ca un iubit, substituindu-se păgânului Domine: „Da. Ești unic. De-aceea mă supun? Nu știu bine. O, Ziua izgonirii din Grădină” (Cuplul). Prințesa dezmoștenită, aruncată fără zale, „desculță”, În drama existenței deține, orgolioasă, doar verbul, egală astfel Demiurgului care, și el, tot de la și prin Cuvânt a pornit: „am cuvântul/ deci sceptrul. Pot domni peste o-mpărăție de vorbe/ și hârtie. Trăiesc nimicul”. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]