124 matches
-
englez Keith Warner, este frumos, are echilibru, idei scenice ingenioase în care se mai întrezărește ceva din doctrina Wieland Wagner despre hieratismul atitudinilor, noblețea liniei, suflul epopeic. Cavalerul salvator nu mai are armură de argint și într-un peisaj lunar dezolat doar vocalitatea strălucitoare a tenorului Peter Seiffert, bine secondat de soprana Petra-Maria Schnitzer, mai aruncau o rază de lumină, într-o tristețe apăsătoare. Când cu trei decenii în urmă Harry Kupfer reda povestea Olandezului zburător ca pe o alternanță între
Pelerinaj la Bayreuth by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/11372_a_12697]
-
caritate de la ambasada Angliei.“ „Dna Barbara Stevens dorește să-și anuleze dejunul la restaurantul Larue, dată fiind sosirea regelui Greciei.“ „Dna Barbara Stevens roagă pe dl și dna Fernandez să aibă amabilitatea de a-i telefona mîine dimineață, dînsa este dezolată că nu poate asista la cockteil, dar are o problemă importantă de discutat cu avocații săi.“ „Dna Barbara Stevens roagă să aveți bunăvoința de a o scuza că este nevoită să-și amîne vizita pînă după întoarcerea de la Versailles, vinerea
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
destule. În ansamblu, se serba aproape "sacrificarea" mea. Norocoasa mea generație se împlinise cu un număr însemnat de nou veniți, ca și de poeți pe drept recuperați din cei ce debutaseră înaintea noastră, în condiții și mai ingrate. M-am dezolat, la început, cu senzația de a mă fi rostogolit din triada 1960 (Cezar Baltag, Ilie Constantin, Nichita Stănescu); apoi, mi-am repetat că a fi tratat cu asprime de timpuriu putea fi și o șansă... Și iată că, vreo doi
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]
-
lume care ține mult"". Confruntat cu irosirea timpului, poetul își pierde răbdarea, devenind exasperat, ergo violent cu sine însuși: "Altădată cînd timpul se risipește în societate, în discuțiuni fără interes, nu însă neinteresante, relative la momentul istoric, poetul nu este dezolat, ci enervat și enervarea lui, transcrisă înăbușit, aproape neutru, se bănuiește cu atît mai violentă (Vizită)". Ultimul Bacovia pare a fi al unei sincerități nude, ce riscă a pune în primejdie chiar ființa fictivă a poeziei. La antipodul începutului său
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
Și cu toate astea nu e un roman existențialist, grav și sumbru, ci o carte care, în ciuda stilului rece, e aproape înduioșătoare. Lumea aceasta care sună a gol, ființele acestea cu idei și ore fixe, cuplurile simpatice privindu-se uneori dezolate de prea multă singurătate, prea mulți copii și prea multă sărăcie, un tată fragil și o mamă maniacă, toți catolicii inflexibili, toți suferă în felul lor și toți merită compasiune, ("Inexplicabil și ciudat îi iubesc pe cei din specia căreia
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
vedeți florile de tei, frumusețile românești, miresmele florilor de tei și ale cuvintelor lîmbii eterne! Pretutindeni alb - peste troiene calcă țanțoșă cioara. Pată de culoare pe albul de pretutindeni, cioara e mândră de existența ei. Tablou real, tablou stenic. Călătorului dezolat în pustietatea albă i se ivește brusc mândria existenței umile. Și reciproca e valabilă. Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Într-o lume prealumită există totuși o chemare spre divinitatea ascunsă deasupra, turla bisericii chemare. Croncănit de ciori
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
au început să apară reacții de tot felul și din toate straturile sociale. Inclusiv din rândurile celor ce se ocupau cu scrierea textelor glumețe. De pildă: „Venerabili părinți ai republicii, / Mari maeștri într-ale politicii, / Durerea v-o împărtășesc, sunt dezolat! / Veniți la marea înmormântare / A bietei noastre fiice, care / Muri născând un împărat”. împăratul Napoleon I Bonaparte. Mai era și Josephina, care își folosea toate darurile - inclusiv pe cele actoricești - pentru a obține de la soțul ei, împăratul, favoruri cât mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
aducând de știre că Bonifaciu Hagienuș îl trădase, numind ca director al pinacotecii pe pictorul Aslan. - I-am împrumutat bani, se lamentă Suflețel, poftim polița.Și scoțând hârtia din portofoliu o trecu pe dinaintea fiecăruia. Vanafides!2 căzu el în fine dezolat pe scaun. Gulimănescu îl sfătui foarte serios s-o publice în facsimil. Suflețel lămuri cu aer înfrînt că-i era imposibil. Monstrul îl avea la mână, putîndu-l persecuta și în alte împrejurări. Mai era în perspectivă încă un post, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pardon" cu o politeță naturală și intră în automobil. Toate cele cinci mașini dispărură într-o clipă și soldații urcară pe dezertor în dubă, fără măcar a comenta incidentul, a cărui semnificație n-o ghiceau. Cei zece conjurați se prezentară dezolați la prințesă. Aceasta era dinainte furioasă, căci primise de la autoritatea militară invitația de a merge la ora zece la fort spre a vedea pe Hangerliu. - Mizerabilii! bătea ea cu palma în lemnul berjerei și cupantoful (adaptat după nodurile degetelor) în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
recapitulau toate anecdotele zilei. - Pomponescu, spunea Gulimănescu, iese numai noaptea,pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat, răspundea Smărăndache. Conțescuse simte din ce în ce mai bine. Într-o noapte, lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și o uruitură se auzi într-o îndepărtare imprecizabilă. - Cutremur! strigă madam Valsamaky. Ioana, care, în picioare lângă pian, cânta tocmai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
putut fi tentat să i se substituie? Unica întrebare pe care mi-o mai pun, este cea a adeziunii lui Olaf la afacerea asta: consimțise ori fusese manipulat? -Cum poți crede că Olaf ar fi consimțit să moară? -Sigrid, sunt dezolat, dar trebuie să fii de acord că abia îl cunoșteai. -Într-adevăr. Dar știu că era o persoană cumsecade. -Cu siguranță că era și o persoană cumsecade. -Ce vrei să zici cu și? -Nu știu nici eu. Putem fugi fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
poate nu ar fi existat nici un Ultimatum sau Dictat 54. Dacă, poate... Face un gest a lehamite din mână. Discutăm despre lucruri asupra cărora nu avem nici o putere, tocmai de aceea să încetăm a ne gândi la ele. Sunt sincer dezolat! Am tulburat aceste clipe fericite îndelung așteptate cu pesimismul meu. Și pentru mine sfârșitul războiului este nebulos și incert, spune Smaranda punând înțelegătoare mâna pe brațul lui. Știi, imaginea unei picturi de Aivazovski mă urmărește permanent de când am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prilejul, fără a deveni ridicol sau umil. Și el, la rândul lui, se poartă cu mine firesc, așa cum îi stă bine unui demn urmaș de-al răzeșilor de altă dată ai lui Ștefan cel Mare. Iași, 12 decembrie 1975 Eram dezolat. Treceam de la o slujbă cu muncă de teren în județ la una sedentară, cea de muzeograf la Bojdeuca lui Ion Creangă. Acomodarea mi se părea grea. Eram, deci, într-o stare morală foarte proastă, descurajat și singur; am coborât treptele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
căruță trasă de-un cal, plină de sticle goale, era oprită aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parcă aș fi pierdut șansa vieții mele. îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din când în când, acolo. E singura casă pe care mi-am dorit-o vreodată. Cum ar fi arătat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ia puterea și să răstoarne cu susu-n jos lumea cea veche a lui Gutenberg. "Ce-o fi-n capul lui? Are pereți întregi de bibliotecă în casă și nu pune mâna pe-o carte cu lunile!", auzi cîte-o mamă (intelectuală), dezolată că nu-și mai poate înțelege copilul. Mulți le fac celor mici program de lectură, le stivuiesc cărțile "esențiale" pe noptieră, doar-doar s-or dedulci la "zăbava cea dulce", vorba cronicarului, a cititului. Rezultatul, firește, e de cele mai multe ori inversul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
am dat seama ca pot scrie poezii cu duiumul! Dânsa răspundea în proză și la un moment dat nu am mai primit nimic, nimic. Mai târziu am aflat că și-a rupt mâna dreaptă, însă nu o mai iubeam! Mă dezolase atâta lipsă de duioșie: putea să scrie cu mâna stângă, nu? Apoi, prin clasa a noua sau a zecea am cunoscut-o pe Ciufulita, așa îi spuneam, deși avea un nume normal în catalogul ei de la Clasic. Știa latina, râdea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
minute, În speranța că-l voi vedea reapărînd, Însă a fost zadarnic. Ploaia mi-a iscat lacrimile și am plecat În tovărășia ei. 42 Întorcîndu-mă spre librărie, am trecut prin fața cinematografului Capitol, unde doi pictori, proțăpiți pe o schelă, contemplau dezolați cum afișul, care nu apucase să li se usuce, se descompunea sub aversă. Efigia stoică a santinelei de gardă postată În fața librăriei de distingea În zare. CÎnd m-am apropiat de ceasornicăria lui don Federico Flaviá, am băgat de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o Întruchipează, permiteți-mi această fantezie de savant bătrân, pe Însăși Sophia exilată pe acest pământ. Însă, draga mea Sophia, n-am avut timp să te anunț, serata pe care ți-o promisesem a fost amânată peste câteva săptămâni. Sunt dezolat”. „Nu contează”, zise Lorenza, „am s-aștept. Voi nu vă duceți la bar?” ne Întrebă sau, mai degrabă, ne ordonă. „Bine, eu stau aici vreo jumătate de oră, pentru ca Simone să-mi dea unul dintre elixirurile lui, ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Hicks și aprobă. ― Ai dreptate. Cu Newt în brațe, ea mergea înaintea androidului prin culoarul ce ducea la sas. Se vor întoarce la Hicks cu o targă automotrice peste câteva minute. Bishop părea să fi devenit dintr-o data vorbăreț. ― Sunt dezolat că te-am speriat atunci când ați ieșit pe platformă și nu ai mai văzut naveta. Dar locul devenise prea instabil. Mi-era teamă să nu pierd aparatul: era mai simplu și mai sigur să plec pentru a rămâne la punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
știu și eu... ― Desigur, dar trebuia să mă învârt pe sus, cu speranța că situația îmi va permite să vă recuperez. În lipsa unui om care să îmi dea ordine, trebuia să iau singur niște hotărâri, în funcție de programarea mea. Sunt sincer dezolat că nu am acționat mai bine. Erau în mijlocul rampei de îmbarcare când ea se opri, puse mâna pe umărul sintetului și privi adânc în ochii artificiali. ― Ai acționat foarte bine, Bishop. ― Hm... mulțumesc, eu... Nu termină ceea ce avea de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acum... Evoluția ? Se poate spune mai curând regresul, domnule profesor. Lipsa de afecțiune este și ea vinovată de alterarea din ultima vreme, deși are încă sclipiri de luciditate și de inteligență... Cum ? Credeți că se mai poate face ceva ? Sunt dezolat, dar eu cred că este prea târziu..." După o noapte de frământări profesorul telefonează la secretariatul spitalului, anulează toate intervențiile și obligațiile programate. Peste numai câteva ore, sună la poarta ferecată a Spitalului unde este internat Justin... După un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
abia acolo, pe acoperișul orașului, disperat dar puternic în masculinitatea ta flămîndă, ai reușit să posezi orașul, să-l simți ca pe un al doilea corp.” 59. te rog să mă scuzi. GUȚĂ ? mă auzi ? sunt eu, easY. sunt sincer dezolat că nu m-am putut controla. Știu că nu e normal. Știu că ai motive să fii supărat. în definitiv nu sunt decît o mașină. Un instrument inventat de om. Știu că nu e normal ca o mașină, ca un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne știm din copilărie, își zise. Nu-i frumos să ne certăm dintr-odată pentru un lucru neînsemnat. Când era mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-și ochii, putu vedea din nou suprafața curbă pe care stătea și, dincolo de ea, hăul negru, fără fund, al spațiului. Văzu și cușca de metal, ca o pată printre umbre. Unul din oamenii de pe cușcă îi spuse lui Morton: - Sunt dezolat, domnule director, mi-a căzut arma de la brâu și s-a descărcat singură! Grosvenor se grăbi să intervină: - E puțin probabil, având în vedere absența virtualăa a gravitației. - Ai dreptate, Grosvenor, îi răspunse Morton. A observat careva dintre voi vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne știm din copilărie, își zise. Nu-i frumos să ne certăm dintr-odată pentru un lucru neînsemnat. Când era mică, își cumpăra înghețată de la tatăl lui Hungry Hop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]