465 matches
-
enorm și văd monstruos" este concluzia lui Caragiale, după ce descrie "exasperarea nervoasă a nopții petrecute la Grand Hôtel Victoria Română".. Zarifopol observă similitudini între nuvela Grand-Hôtel Victoria Română și : "Petrecerea aceasta inconștient neomenească, în mijlocul târgului, ne duce brusc în plina dezolare a vieții de provincie. Accentul violent al acestui început e însuși fiorul perfectei exactități artistice. Privim aceeași esență de mizerie care ne întâmpină în Grand Hôtel Victoria Română: câinele pe care, acolo, îl dau în tărbacă, până-l ucid, măturătorii
Grand Hôtel „Victoria Română” () [Corola-website/Science/300011_a_301340]
-
spre marea mea spaimă. Regina, văzându-mă gata gata să plâng, trimise repede pe cineva la un mare magazin din apropierea palatului, nu trecu mult și mă pomenii cu două încântătoare rochii albe noi și cu o păpușă mare. Desigur că dezolarea se transformă ca prin farmec în bucurie fără margini, spre mulțumirea Reginei Carmen Sylva. Tot atunci făcui cunoștința Principesei Elena Bibescu (n. Epureanu), strălucită pianistă și prietenă a Carmen Sylvei. Și această doamnă fu entuziasmată de felul meu de a
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
atât de strâns de ființa mea încât greu de tot mă despărțeam de ele. La București mă aștepta munca pentru care aveam o deosebită dragoste. Mă sculam cea dintâi, când încă toată casa dormea și mă așezam la pian, spre dezolarea celorlalți, care regulat își vedeau orele de somn deranjate prin exercițiile mele prea matinale. Lucram cu râvnă la fugile de Bach și odată cufundată în muzică, toate celelalte dispăreau pentru mine. Eram o copiliță de 10 ani, când cunoscui 3
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
și 4800 km de Australia. Arhipelagul, de origine vulcanică, are o suprafață totală de 7215 km², înconjurată de aproximativ 300 insulițe secundare unele situate la doar cîteva sute de metri de aceasta. Insula principală, "Grande Terre" cunoscută ca și "Insula Dezolării", reprezintă 92% din suprafața totală a insulelor și are o lungime de 150 km de la est la vest și de 120 km de la nord la sud cu o altitudine maximă de 1850 m, Muntele Ross, situat în vestul insulei și
Insulele Kerguelen () [Corola-website/Science/305802_a_307131]
-
Sydney de a-și rezolva problemele de încredere cu mama ei. Profeția — O mare parte din "" se învârte în jurul unor profeții ale lui Milo Rambaldi. Prima sa profeție a fost referitoare la o femeie care va aduce lumea într-o dezolare totală. Mai târziu, Sloane, după ce asamblează mai multe obiecte ale lui Rambaldi, își primește propriul său mesaj profetic. Linia narativă a lui Rambaldi pare să se termine cu planul Elenei Derevko de la sfârșitul sezonului 4, dar, în sezonul 5, este
Alias () [Corola-website/Science/297654_a_298983]
-
cult și cel popular. Lorca a compus „"Poeta en Nueva York"” în urma experienței din Statele Unite, unde a trăit în 1929 și 1930. Pentru Lorca civilizația modernă și Natura sunt incompatibile. Viziunea sa asupra New York-ului este una de coșmar și dezolare, proprie unui vis urât. Pentru a își exprima angustia și setea de comunicare folosește imagini vizionariste, specifice limbajului suprarealist. Libertatea de exprimare este maximă, deși pe lângă versul liber mai folosește și octosilabul, endecasilabul și versul alexandrin. „"Divanul de Tamarit"” (1940
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
-l percepe în mod cronic ca ostil. E vorba aci de conjugarea a două atitudini. Pe de o parte pătimirea mai de mult cunoscută a barzilor, în speță ardeleni, ai dezrădăcinării, care deplîng plecarea lor din sat, pe de alta dezolarea omului modern, neîmpăcat din varii motive cu mediul epocal. Incriminările poetului nostru înclină în ultima vreme către ipostaza ultimă: "Ne socot neghiobii terminați și sluți,/ Ne lovesc la gleznă, plînge chinga dură;/ Numai tu, iubito, știi să mă asculți,/ Veacu-i
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
în lume că racheta / S-a ridicat cu oameni către stele / Și s-a-mplinit Desprinderea de țărm!" Iar ultimele patru piese din volum reiau în mod lamentabil melopeea realist-socialistă, cu titluri semnificative: "Minerii", "Casa nouăť, "Zidarul din adânc", "Patria". Nu rezist dezolării de a cita ultimul distih din carte, unde proclamam că patria este, printre altele: "în partidul fixând timona / și prora naltă spre Comunism"...
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
ca exercitare a libertății. Totalitarismul, conform lui Hannah Arendt și așa cum ne amintește Miguel Abensour, are drept natură teroarea și drept principiu ideologia. El instituie un raport Între oameni și Între oameni și lume pe care Hannah Arendt Îl numește dezolare. Izolarea și deșertificarea legăturilor umane sunt În primul rând rezultatul lagărelor. Societatea totalitară este un univers concentraționar. Lagărele nu sunt un atribut contingent, ci se află În centrul acestui univers, constituind ceea ce distinge În mod radical aceste regimuri de toate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În mod radical aceste regimuri de toate celelalte care au existat sau există Încă: „Dacă tirania poartă În ea germenul distrugerii sale, pentru că teama, principiul său de acțiune, este antipolitică, totalitarismul poate fi considerat, la limită, chiar un non-regim, pentru că dezolarea Împiedică, prin Însăși existența sa, care este o negare a pluralității, crearea oricărei legături politice și constituirea oricărui spațiu Între oameni În care să se poată manifesta calitatea lor de ființe pentru libertate și pentru un nou Început” (Abensour, 1996
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
și constituirea oricărui spațiu Între oameni În care să se poată manifesta calitatea lor de ființe pentru libertate și pentru un nou Început” (Abensour, 1996, p. 38). Distrugere a ființei politice a oamenilor, regimul totalitar distruge deopotrivă și viața privată. Dezolarea devine așadar condiția indivizilor privați de orice cetățenie, dar și a indivizilor care au pierdut carnea socială vie a raporturilor umane, ceea ce Claude Lefort numește „elementul uman”: părinți denunțați de propriii copii, razii, spionaj, deportări, exterminare. O dată cu lagărele, care se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sprijinul ideologiei realist-socialiste, se află și Constantin Brâncuși. "Masa tăcerii" este pentru Divinul critic "o masă circulară de piatră, înconjurată de niște scaune tot de piatră, în formă de ceșcuțe pentru ouă fierte. Aceste monumente pricinuiesc un sentiment straniu de dezolare. Nu sînt nici măcar arheologice și n-au un raport cu geografia locului". Nici Poetul național nu scapă de pana optimistului, autor al Operei lui Eminescu, acesta "privește femeia, ca și poporul, în suavitatea ei terestră, tipul predilect fiind "văduvioara tinerică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
trăiește senzația de levitație, plutind deasupra patului ca un fachir, iar altă dată, într-o străfulgerare premonitorie cu tentă macabră, are vedenia oaselor sale, ale soției și ale copiilor, așezate în criptă. „Eram în al patrulea an de înfometare și dezolare. Am văzut osemintele mele albe, alături de osemintele nevestei și ale copiilor. Erau patru morminte cu oseminte albe. Probabil o anticipație de un secol.“ (p. 84) Cum de la consternarea înfiorată înaintea enigmei universale și pînă la reacția de gust provocat de
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
la picioarele patului cîinele/ roade încălțările îngerului” (Un secret bine păzit). În direcția unei înscenări vizionare avem a face cu un Înger deghizat care operează în hățișurile unui suflet stăpînit de dubii, măcinat de angoase (În altă parte). Uneori umoarea dezolării se mărturisește fără ocol prin mijlocirea unui concret ce implică o stare-limită a poeticii, prin reducția pînă aproape de sacrificiu a imaginarului, fapt de pe urma căruia tensiunea lirică are de cîștigat (Îndemn). Adesea „asprimea” se relativizează. Apar asociații subtil disperate în care
Un poet oximoronic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5742_a_7067]
-
gînd să abandoneze scrisul: va colabora în continuare cu articole și eseuri în presa din Spania. Scurtul roman de 99 de pagini apărut la Ed. Aleph este un fel de voiaj interior, o întoarcere în trecut, pe fondul războiului și dezolării, pentru a vorbi despre durerea pierderii, despre uitare și vid esențial. Biografia lui Cocteau Cineast, poet, om de teatru și desenator, Jean Cocteau (1889-1963) a fost unul din creatorii cei mai fecunzi ai secolului XX. Dotat cu o capacitate unică
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13602_a_14927]
-
avea certitudinea că nu mă înșel, neavînd la dispoziție originalul) de Elisabeta Niculescu la Editură Trei. Cu un vocabular diferit și pornind de la premise conceptuale atît de diferite, cele două volume abordează, de fapt, aceeași problemă: cea a sentimentului de dezolare, a acelei stări de vid interior și neputința exasperanta care ne cuprinde uneori, îndemnînd pe unii să fugă fără a ști unde vor să ajungă, pe alții să își pună capăt zilelor, sau dimpotrivă, să și le ducă mai departe
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
sfinților; procesul prin care un om renunță la sine și apucă pe căile sfințeniei... Dar procesul prin care cineva devine hagiograf? A merge pe urmele sfinților... a-ți umezi tălpile prin lacrimile lor...". Și mai încolo constata oarecum împăcat în dezolare: "Nemîngîierea noastră este că nu mai avem cui ne adresa. Am ajuns să ne spovedim singurătăților muritorilor. Trebuie să fi fost odată lumea în Dumnezeu. Istoria se împarte în două părți: aceea în care, oamenii se simțeau atrași în neantul
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
comun", ale cărui ecouri lăuntrice sînt imprevizibile, cît și - din partea opusă - bufoneria junelui școlit, stigmatizat de dezabuzare, convenție, plictis, adică de un complex neoromantic. Visul ajunge în climatul cel mai anost, acordîndu-i note de feerie și totodată confirmîndu-l discret în dezolarea sa fără leac: "Nea Gică ascultă Ella Fitzgerald, It's only a papermoon, și taie cu foarfeca lui cea mai bună nasturi de carton, răsucește coifuri din hîrtie lucioasă, atîrnă dintr-un colț în altul al camerei ghirlande împletite, aprinde
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
îmi fac griji din cauza ta! Mie mi se învârtea capul. Ce însemna asta? Când se întâmplaseră toate astea? De ce nu-mi spusese Adam? Dar e un nou-născut sau cum? am întrebat-o. Nici măcar nu m-am obosit să-mi maschez dezolarea din voce, dar Helen, cu sensibilitatea ei obișnuită, n-a sesizat nimic. Nu, mi-a răspuns ea. Nu cred. Nu arată cum arată Kate. Are păr în cap și nu pare moș. —Kate nu arată ca un moș! am sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
văd că nu se mai îndeplinește asta de multă vreme. E o impresie relativă, i-am răspuns. Soarele răsare întotdeauna, îți spun eu sigur... De unde știi? N-am dovezi deloc încât să cred în răsăritul acesta infinit... Flacăra privea cu dezolare la imensitatea depărtărilor... acolo, însă, eu vedeam începutul răsăritului. N-ai nevoie de dovezi, i-am explicat, și nu trebuie să aștepți garanții de nicăieri. E de ajuns doar să ai convingerea că va fi așa. Și să știi că
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ca să scape de neliniștea provocată de Istorie, Belbo scrisese și reparcursese viața prin interpunerea scriiturii. FILENAME: Întoarcerea. lui Saint-Germain De vreo cinci secole mâna răzbunătoare a Atotputernicului m-a Împins, din adâncurile Asiei, până pe pământurile astea. Port cu mine spaima, dezolarea, moartea. Dar, curaj, eu sunt notarul Planului, chiar dacă ceilalți n-o știu. Am văzut eu lucruri și mai rele, iar urzelile din noaptea Sfântului Bartolomeu m-au costat mai multă trudă decât Îmi stă În obicei. Ah, de ce buzele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
la polul opus al societății. Marile industrii din Cluj "Dermata", "Iris" și "Napochimia- Terapia", care hrăneau mii de familii de muncitori, au dat faliment de mult și, abandonate, au căzut în dezolantă desuetudine. Cartierele muncitorești poartă, în consecință, amprentele acestei dezolări care contrastează puternic cu prospețimea recuperată a cartierelor din zona centrală. În drum spre Beiuș am stat două zile la Cluj și apoi am trecut prin Bistrița, Vatra Dornei și Câmpulung Moldovenesc. Numai la Cluj, sâmbătă, am întâlnit un minyan
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ales l-am acceptat în primăvara care a urmat, când după topirea zăpezilor, trezit din lunga-i lenevie, Bahluiul și-a revărsat apele peste câmpia întreagă. Inundațiile aceste, care se repetau în fiecare primăvară, au fost și, vai, sunt încă dezolarea populației sărace din cartierele de jos ale orașului. Canalizarea efectuată acum vreo 30 de ani a atenuat în bună parte răul acesta. Neputând proceda la lucrări mari de artă, administrația locală n-a avut însă curajul de a împiedeca așezările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se putea duce: călare. În odăjdii, cu lumânarea și crucea în mână, dar călare. Stranie trebuie să fi fost slujba aceasta în mijlocul apelor tulburi; stranie, tulburătoare, de neuitat... Cerc să reconstituiesc procesiunea care se va fi format, în tristețea, în dezolarea, ce domneau acolo. Nu reușesc însă. Imaginația nu mă ajută... Călătorie în timp Vreți să facem împreună o plimbare în Iașul vechiu? O, nu așa de departe... (nici prea aproape, e drept). Eu mă gândesc la Iașul pe care l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de durere în care mă aflam. Alte ori însă, tocmai dimpotrivă, mă gândeam cu durere la toți nefericiții, la toți izolații, la toți uitații, la toți muribunzii care, în același timp cu mine, cine știe cu ce sentiment de sfâșietoare dezolare, urmăreau aceleași celeste ținuturi... Într-una din piesele care au avut atâta succes pe scenele pariziene, tocmai la epoca pe care o evoc, în "Amants" mi se pare, Maurice Donnay pune pe doi dintre eroii săi, doi tineri care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]