216 matches
-
că nu îi plăcea tabloul și că dorea să scape de el, oricât ar fi costat-o. Dar zilele treceau, ea petrecea din ce în ce mai mult timp cu tabloul, iar el continua să înțepenească pe canapeaua îngustă, petrecându-și nopțile singur și dezolat. Până la urmă, se hotărî să pună piciorul în prag. În ziua aceea, o așteptă să vină de la lucru și o opri în ușă, înainte măcar ca ea să își scoată haina și să își lase jos geanta. - Ce se întâmplă
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
diverse localități atât din mediul rural cât și din orașe sunt de părere să ștergem rușinea produsă de niște incompetenți și să se treacă urgent la readucerea cuibului pe unul din stâlpii pe care stau acum berzele atât de triste, dezolate și poate chiar puțin confuze, stare - care repet- induce neliniște și în sufletele oamenilor atât de încercați din punct de vedere emoțional și din alte cauze - sociale mai ales - la care s-a adăugat și aceasta izvorâta din empatia pentru
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
plâns necontrolat, lansându-se într-o cursă periculoasă pe scările ce duceau la etaj. - Lea!... o strigă tatăl, gata să pornească pe urmele ei. - Las-o, Liviu! Trebuie să vorbim! Se liniștește ea! - Dar nu ai văzut?!... se lamentă el, dezolat. - Sigur că am văzut, dar nu e cazul să îi ceri explicații. Ți le voi da eu, atât cât înțeleg și eu, bineînțeles! - Știam eu că ascundeți ceva, voi două! Maria, ai făcut rău că nu mi-ai spus ce
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
mai mult pentru ce auzise, decât pentru ce văzuse ea. - Da, am văzut că nu ești în pat și cum fereastra era deschisă, ți-am auzit vocea în parc. Iubitule, de ce ai făcut asta? se tângui ea cercetându-i mâna, dezolată și neputincioasă. Trebuie să mergem imediat la spital! - Nu, nu! protestă el hotărât. Ajută-mă să-l îndrept și să-l imobilizez cu ceva! Hai în cameră să vedem ce putem face! Nu e mare lucru, numai că doare al naibii de
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
să mor de drag de tine, Levitănd printre ruine, să ne încarnăm în flori... Pe-o planetă ideală, făr-angoase, altercații Să ne fim noi condamnații la iubire ancestrală! Fiincă-n lumea înfierată cu pecetea îndoielii Noi ne suntem prizonierii la iubire dezolată... Să ne amețim pe rând, cu o promisiune vagă, Să hrănim o viață-ntreagă, îngerul din piept, flămând... Ne visăm doi zei nebuni, dintr-un somn al împăcarii Sus, în templul disperării, pe altarul cu minuni Și atunci am să
CONDAMNAȚII LA IUBIRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375689_a_377018]
-
alegerea decisivă. Toată familia era în fierbere când la poartă se auzi claxonul mașinii. Daniel ajunse la momentul potrivit pentru a-și primi sora abandonată în voia sorții, întoarsă ca prin minune din tenebrele morții. O prinse în brațe hohotind dezolat, implorându-i iertarea. În noaptea aceea, trecuse granițele copilăriei. Devenise bărbat, plătind un tribut foarte scump, iresponsabilității. Referință Bibliografică: Capcana destinului / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
de prinț, sclav ce cară piatra-n zid, omul eminescian pe această treaptă este un sclav "cu ochii în țărână" (ms. 2258, 2), căci ea este materia "piedicilor" pe care le ridică "în contra timpilor": "... Popoare rătăcind pe suprafața / Pământului cel dezolat, deșert ..." (Celsus, în Pacea pământul vine s-o ceară, ms. 2254). Istoricitatea sau omul istoric se dobândește, la M. Eminescu, printr-o interogație a unui eveniment care, deși situat cu precădere în trecut, prefigurează viitorul (chiar efemer): "Martirul, eroul și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nimerit să ilustreze filmul cu muzica lui autohton-sublimă. Și încă ceva: cine a avut nefericita inspirație de a numi societatea simpatizantă "Amicii Regelui Mihai"? Ce-i cu acest "amicii", ușor caragialesc? "Prieteni" nu era mai de bun simț? Regret, părăsesc dezolat incinta care aduce un deserviciu monarhiei române. Rămîn, în schimb, recules, la oficierea tedeumului de la biserica Sf. Sava, marcînd, cu adevărat, sfînta zi de 10 Mai. 15 mai Fugă la Peleș! Să-mi las geanta-n cămăruța de la Economat și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tata, notar de provincie, unde se duc: la Maison-Dorée, la varieteuri, vodeviluri sau la Palais-Royal.” 1 Un exemplu cât se poate de prost pentru aspiranții la o ascensiune tipic burgheză. Viitorul Franței e În pericol, nu Încetează să se lamenteze dezolat Edmond de Goncourt, care Îi vede ca pe niște „parizieni ai decadenței”, frivoli și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Pe-acest pământ nu ne-om supune noi! O jur, o zei! în fața lui Traian! ......................................... {EminescuOpVIII 64} [CELSUS] Strigăt d-orfani și vaiete de mamă, Ruinele fumînde și la isonul Pașilor tăi tresărind universul, Popoare rătăcind pe suprafața Pământului cel dezolat, deșert. Și să te-admir [?! ] Tragedie - tragedie! Căci cei învinși au nu sânt frații tăi? Mai ușor e globul Cu națiile lui decât un fir De pleavă ce e dus de vânt. ............................................... Când dormitează vitejii Lumea respiră. ............................................ 4 2287 [CELSUS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de părete văd un călugăr slab Ca umbra... Cine oare să fie? Ce mister! O arfă de aramă cu strunele de fier El ține-n mîna-i slabă și coarde ruginite De degetele-uscate cutremură trezite; El zbârnâie pe dânsa un cântec dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
abdomen. Și de acum de săptămîni întregi, da, de săptămîni, fusese vreme rea în Jena o vreme îngrozitoare, oribilă, pe care o simțea în fiecare nerv al corpului rece, sălbatică, mohorîtă. Vîntul de decembrie urla în horn cu un sunet dezolat uitat de Dumnezeu putea la fel de bine să se afle pe o cîmpie stearpă pe timp de noapte și de furtună, cu sufletul plin de o jale fără alinare. Și totuși faptul că trebia să stea închis în cameră nu era
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
un public cu sânge de reptilă, poeții au preferat În acel timp temperaturile joase. Alții, dornici, poate, de compensații lirice, au stors În cântecele lor febrile, pârgul fierbinte al verii, și au adus prinos amiezii drepte. Cât despre toamneă parcuri dezolate, agoniceă covoare de frunze Îngălbenite foșnind trist sub pasul singuratic al poetuluiă Ele sunt prea bine cunoscute. Poeților noștri de astăzi, primăvara le este anotimpul preferat. Să deschibidem câteva volume de versuri, de curând apărute și dintre paginile acestora anotimpul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aici. Cea de-a doua fază a acestei activități defensive de contrainvestire reapare mai târziu, dar în sens invers, sprijinindu-se de astă dată pe limba franceză. M. evocă un basm polonez în care o zână bună înștiințează perechea regală, dezolată că nu are copii, că pe râu va sosi o barcă ce duce un fruct fermecat în care se află un prunc. M. poate descrie acest fruct și-i poate spune numele în franceză (pêche - „piersică”) fără prea mare greutate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aș fi voit, dar mă lăsam în voia nervilor ca să impresionez. Știu apoi că de nu-mi alesesem locul unde căzusem istovit, mi-am dat seama imediat că așa, la o parte, singur, păream și mai de plâns. Vocea mea dezolată, tot pentru efect s-a adresat Vanei, peste capul Irinei: " O să mă omor!" Mulți spun la necaz vorba asta ce nu angajează la nimic, nimeni nu are timpul însă, în momentul acela, să se întrebe de e adevărată. Eu am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se scoată animalele din rugul staulelor și se agitau fără vreun folos în jurul grânarului în flăcări. Strigătele lor incitate și de neînțeles răsunau peste vaietele prăbușirilor, peste lătratul câinilor înlănțuiți și peste mugetele vacilor îngrozite. Ce dezastru, domina, fu comentariul dezolat al intendentului. Hippolita nu-i răspunse. Observa un grup de barbari, care, la douăzeci de pași de redută, sporovăiau între ei cu însuflețire, cu privirea fixată asupra terasei. în mijlocul lor, în șaua unui splendid murg, de distingea un bătrân războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rânduri să salute și să-și încurajeze războinicii care, într-un nor de praf, mergeau la luptă, până ce ajunse, în sfârșit, împreună cu suita sa, pe un mic pinten ce constituia punctul cel mai înalt de pe toată întinderea acea stearpă și dezolată. Rămase să observe de acolo mersul bătăliei, schimbând când și când câte un cuvânt cu cei din jurul său. în vreme ce în fața sa se dădea bătălia, Balamber revenea mereu cu câte o privire fugară și neliniștită la ace grup de cavaleri. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
auzit că m-am întors și mă ruga să-l sun, unul de la Claire care îmi spunea că se gândește la mine, o ofertă să îmi măresc penisul și, în sfârșit, un virus care fusese blocat. Dar, de la Aidan, nada. Dezolată, am pornit-o spre duș și am fost șocată să descopăr că de-abia eram în stare să îmi ud corpul, cu atât mai puțin părul. Ați încercat vreodată să faceți duș fără să vă udați o mână? În ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și Mitch ne-am privit în ochi și a fost ca și cum aș fi atins un gard electric, am simțit un bâzzzzz de conexiune. El înțelegea; era singurul care înțelegea. Am privit direct în ochii lui și până în adâncul sufletului lui dezolat, pustiit, și am recunoscut ce vedeam acolo. Capitolul 10tc "Capitolul 10" Oamenii se așezau și se țineau de mână cu cei de lângă ei; am reușit să mă strecor între femeia cu sandalele din anvelopă și tipul pomădat. Mi-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
comitea sacrilegii, nu se păta de vreuna din vinile ce i-ar fi luat vederea lumii invizibile și legătura cu lumea magică a naturii, spiritelor și tărâmului de dincolo. Nu ucid, repetă. Zâmbi, vârând amuleta sub veșminte. — Valerius, spuse Marcus dezolat. Dacă te gândești că nu vei ucide, vei fi mai vulnerabil. Lama pumnalului tău nu se va afunda în trupul adversarului, încercând să-l ucidă. Skorpius va învinge. Dacă învinge Skorpius, o să mor. Valerius respiră adânc. Simți aerul pătrunzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
într-adevăr să plece. — Și să te părăsească? Fii serioasă. Știe ce e aia viață bună. Dar aici e vorba de propria lui natură, spuse ea, părând tulburată și nesigură. Ne-am luat la revedere. Urmărit de ochii strălucitori și dezolați ai lui Shadow, am chemat un taxi și m-am urcat în el. Fără nici un incident. Un bar, o băutură, și apoi camera de hotel, acolo unde telefonul aștepta răbdător, sunându-și clopoțelul de salut, răbdător și îndurerat, ca durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
alergau spre ușă, mi-am spus ia mai dă-l dracu și i-am trosnit un pumn greu în falcă. Timp de zece secunde, care mi s-au părut un vis, nu s-a întâmplat nimic. Se holba la mine, dezolat, nevenindu-i să creadă. Rahat! Mi-am spus: nu mai am putere deloc. faptul că l-am lovit a fost una din cele mai tâmpite idei pe care le-am avut vreodată. Acum îi va face Martinei exact ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
urcînd scara În tăcere, un om pe care nu-l mai cunoșteam. Julián Carax era mort. CÎnd am ieșit În grădina vilei, n-am mai găsit nici urmă de el. Am escaladat zidul și am sărit de partea cealaltă. Străzile dezolate sîngerau sub ploaie. I-am strigat numele, pășind În mijlocul bulevardului pustiu. Nimeni nu mi-a răspuns la chemare. CÎnd m-am Întors acasă, era aproape patru dimineața. Apartamentul era Înecat În fum și mirosea a ars. Julián fusese pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Păstorul întristat de Cîrlova până la Rodica lui Alecsandri: „Dă să beau, voi să beau (cadențând), căci nu e-n lume altă durere decât durerea ce simțesc eu...”. Indicațiile autorului atribuie Miței în mod consecvent o tonalitate „patetică”, „nervoasă”, „hotărâtă”, „solemnă”, „dezolată”. Căutând să descoperim substanța umană reală a Miței, constatăm neputința de a discerne între sentimente. Amenințarea cu „vitrionul” și punerea ei în practică sunt semne caracteristice temperamentelor isterice. În aceeași categorie intră și o recomandare a lui Iordache: „i-a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
cu inerția, să se ridice Înapoi În eter... Senzația durează, desigur, doar o clipă, cât tragi un fum de țigară În piept și-l slobozești, În rotocoale, peste mese. Dimpotrivă, ochii călătorului sosit din capitală, obișnuiți cu vacarmul Gării de Nord, rămân dezolați văzând modestul edificiu, construit atât de haotic, În care elementul modern se Îmbină ca nuca În perete cu cel clasic, edificiul care, În comparație cu gara Bucureștilor sau o altă gară metropolitană, pare un mușuroi de pământ ridicat În fața unei piramide egiptene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]