220 matches
-
aici. Cea de-a doua fază a acestei activități defensive de contrainvestire reapare mai târziu, dar în sens invers, sprijinindu-se de astă dată pe limba franceză. M. evocă un basm polonez în care o zână bună înștiințează perechea regală, dezolată că nu are copii, că pe râu va sosi o barcă ce duce un fruct fermecat în care se află un prunc. M. poate descrie acest fruct și-i poate spune numele în franceză (pêche - „piersică”) fără prea mare greutate
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că starea Elisabetei e gravă, solicită o consultație. Orele 1½-3½ audiențe. Ora 4 Marcovici, Kalinderu și Kremnitz; consideră că nu e prea rău cu Elisabeta. Ora 4½ Brătianu la mine, care l-a pierdut pe fratele său Teodor, e foarte dezolat. Orele 5-6 Filipescu, pentru construcția Palatului. Ora 6½ dineu pentru Monaco, sus, 24 persoane. El merge seara la Oteteleșanu. Elisabeta seara ceva mai bine, are dureri mai puține. Ora 11½ în pat. Noaptea bine, puțin neliniștită. Luni, 11/23 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
se umple de măruntaiele ceasului. Când încearcă să remonteze obiectul, nimic nu se articulează, ceasul a devenit o grămadă de piese izolate... Nu pot uita fermecătorul gest de neputință al lui Chaplin, îngrămădind ceasul desfăcut într-o bască și ridicând, dezolat, din umeri. Nu-l mai poate pune la loc... Psihanaliza desface și ea piesele sufletești componente, dar nu restabilește nimic. Insul pleacă cu sufletul îngrămădit într-o bască; în schimb, i se întâmplă totuși ceva: contractează un supliment de boală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dacă le urmează cu grijă, întrebându-l amănunțit despre fiecare dintre aceste lucruri, și anume despre consolare și dezolare (316-317)3 și despre adăugiri (73-90). 7. A șaptea. Cel care propune exercițiile, dacă vede că cel care le primește este dezolat și ispitit, să nu se poarte cu el aspru sau cu răceală, ci blând și delicat, îmbărbătându-l și întărindu-l pentru a merge mai departe, vădindu-i vicleniile dușmanului firii omenești și ajutându-l să se pregătească și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
apoi survenind dezastrul nu ne-am ciocnit de un aisberg, ci de vechea noastră cunoștință, podul de la Novi Sad. S-au rabatat coșurile, s-au făcut tot felul de manevre, podul rămânea mereu cu 5 centimetri mai jos decât puntea. Dezolat, i-am anunțat pe ministru și pe Dr. L... N-aș fi vrut să fiu în pielea nici unuia, dar și eu parcă mi-aș fi schimbat-o pe a mea cu aceea a omologilor de pe motonavele rusești sau bulgărești. Bref
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și de trist. Am nevoie ca o ființă iubitoare să se sacrifice necondiționat pentru mine și să mă urmeze oriunde, oricât de slab și nevolnic aș fi. Dezolare Am trecut de cinzeci de ani. Mă simt golit de puteri și dezolat. Amintirea trecutului mă face să roșesc. E un simțământ recent, ivit odată cu plictiseala cronică ce m-a invadat brusc. Nu mai știu cum să folosesc timpul, nu mai reușesc să duc nici un lucru până la capăt, nu mai pot să fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele, ți-o fi foame! spune, plesnindu-se deodată cu palma peste frunte. Lipăie cu picioarele desculțe. Îi întinde o ulcică înflorată: Lapte de capră... Altceva... Noi, "sfinții", ne ținem mai mult cu văzduh și rugăciune, își cere iertare bătrânul, dezolat, dar și cu ironie. Bogdaproste, bolborosește străinul. Ia ulcica cu mâini tremurătoare, bea cu nesaț și-apoi șterge cu palma laptele scurs pe piept, pe barba crescută de multe zile. Bătrânul îl ajută să-și scoată tunica udă. A rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și cu mine, în vraiștea asta? Păi, Lila încearcă să mă consoleze; fără să i spun eu, s-a culcat în sufragerie, pe canapeluță, în timp ce individul sforăia de se zgâlțâiau pereții, în birou. Azi-dimineață, Lila a plecat la ora 9, dezolată că mă lasă singură. Dar Mabell? Sunt sigură că din cauza lor s au întâmplat toate astea, deși nu vor să recunoască; am să-ți spun ceva ce o să mă coboare în ochii tăi, dar asta este! - cum abia eram în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apoi survenind dezastrul nu ne-am ciocnit de un aisberg, ci de vechea noastră cunoștință, podul de la Novi Sad. S-au rabatat coșurile, s-au făcut tot felul de manevre, podul rămânea mereu cu 5 centimetri mai jos decât puntea. Dezolat, i-am anunțat pe ministru și pe Dr. Luftner. N-aș fi vrut sa fiu în pielea nici unuia, dar și eu parcă mi-aș fi schimbat-o pe a mea cu aceea a omologilor de pe motonavele rusești sau bulgărești. Bref
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acestei situații intolerabile!" Am fost recondus în camera prizonierilor, gândindu-mă la așa-zisul anchetator care tot timpul m-a privit cu aroganța specifică celor ce se simt în inferioritate, dar vor să lase impresia că sunt siguri pe situație. Dezolat și în pragul exasperării, nu puteam vedea nicio soluție. Eram singur contra unui serviciu odios, cu care nu avusesem încă ocazia să iau cunoștință. Ce puteam face? Cui puteam exprima indignarea mea ce nu avea margini? Numai profesorului de desen
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
încerca să abordeze ordinea de zi sau să-și deschidă dosarul, impunîndu-și de foarte sus părerea. De abea în gălăgia din vestiar, cînd miniștrii își îmbrăcau pardesiele, se auzea cîte o voce strigînd: "Trebuia să vorbim despre Dunăre!", sau alta, dezolată, a Ministrului Lucrărilor Publice: "N-am reușit să spun un cuvînt despre asta!". Ceea ce nu-l împiedica pe niciunul din noi să citească în ziarele de seară că "reuniunea dezbătuse afacerile curente și rezolvase problemele de pe ordinea de zi". Și
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe Gheorghe și-i și pune întrebarea : Ia să-mi spui tu mie măi Gheo, câte ouă poți tu mânca pră nemâncate ?» Gheorghe stă și cujetă și cujetă, și conchide ca un adevărat Solomon : -«D’apoi eu zic că patru.» Dezolat Ion îi replică : -«Tulai măi Gheo, că dacă ziceai șepte, așa o glumă faină îți puteam spune !» Electricianul Atunci în anul în care a fost electrificat satul, unul dintre primii gospodari care și-o montat becul lui Ilici în casă
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ca o lovitură de buzdugan. Visul pe care îl îndrăgise de atâția ani, i se spărgea în mână asemenea unui balon de săpun. Culorile irizate care îi luminaseră zilele de așteptare s-au stins prăbușindu-se într-o neagră îngrijorare. Dezolatul Riccardi i s-a destăinuit lui don Calabria. Și-a manifestat toată amărăciunea. Și-a descris toate etapele vieții sale, orientate spre acest mare ideal. Don Calabria, după ce l-a ascultat, i-a prevestit o nouă cale de urmat pentru
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
părăsească din când în când citadela spitalicească. Francamente, doar dacă printr-o minune..." "Să nu excludem minunile, Nicolae", spuse locotenentul care nu-și pierduse speranța s-o găsească pe frumoasa înotătoare, dacă n-o fi părăsit stațiunea golită de turiști. "Dezolat, sunt raționalist și agnostic." Un pescar bărbos, pe care locotenentul îl cunoștea, venea spre ei. "Unde te duci așa, Petea?" întrebă învățătorul. "La gară." "Pentru?" "Să trag o dușcă." Învățătorul se întoarse spre locotenent: "Eram sigur. Bea zdravăn Petea, și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de ceremonii i l-a distribuit. Se duse pe sectorul lui: "Îți mulțumesc pentru aseară. Scuză-mă, am cam abuzat de răbdarea ta, eram beat..." Nu, doar ți-ai ușurat puțin sufletul. M-a amărât tot ce mi-ai spus. Dezolat, aș fi făcut mai bine să tac." Nu, nu, ai făcut bine că ai vorbit, ai făcut foarte bine. Am reflectat la tot ce se întâmplă, nu putem înghiți toate balivernele lor care fac atât rău. Vezi bine, până și
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
coborî pudic: femeile nu știu s-o ia totdeauna pe calea cea dreaptă, trebuie să azvârli în ele cu pietre. "Are probabil nevoie să fie protejată mama dumitale..." " Ar avea nevoie să fie liberă." "Ai o situație familială grea, sunt dezolată. Nu pot judeca motivele, dar..." Motivul e simplu: mama s-a căsătorit din dragoste cu un artist fără un ban și care, pe deasupra, a găsit de cuviință să și moară pe front. E suficient pentru a fi socotită iresponsabilă." "Dar
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îi atrase atenția că punerea în practică a acestui proiect se izbea de o dificultate majoră. Ahile vorbea româna, maghiara, germana, puțin greaca veche, în timp ce el vorbea rusa, engleza și puțin tătara. Cum se vor înțelege? El făcu un gest dezolat... se vor înțelege dacă trebuie să se înțeleagă, mijloacele contează prea puțin! Odată întâlnirea fixată, Margareta îl duse, la căderea nopții, într-un restaurant mic, frecventat de oameni modești, adecvat anonimatului pe care îl pretindea o discuție atât de delicată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fetei celei albe... așa-i că-i place?... {EminescuOpVII 208} Cu astea se apropie de fată, a cărei buze se căscase de spaimă și care tremura ca varga... El vrea să pună mâna pe ea... dar ea cade în genunchi... Dezolată și frumoasă, ea îndrepta ochii ei mari, ce-ar fi putut mișca o inimă de aramă... - Te rog, zise ea, omoară-mă! Omoară-mă și pe mine, ca pe tata, căci îți voi mulțumi. - Hehehe! nerozie 1... Ce? să mori
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el îl auzise ades când era mic... îi veni să plângă... - Mamă! strigă el... - O, trăiește! trăiește! auzi acum tare. Mamă-sa s-apropie de el și-i acoperi fața de sărutări... - Copilul meu... dulcele meu copil... - Trăiesc, murmură el dezolat. Va să zică n-am murit... Nimicul cel plin de mângâiere n-a cuprins ființa mea chinuită. - Taci, taci! Vorba ta e un blestem... Vei trăi... pentru mine... Vei însenina fruntea ta etern întunecată de cugetări aspre... vei fi om între oameni
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
așa trăsnaie s-ar putea întâmpla, stătură ascunse după perdele întreaga noapte. O dată cu zorile, își făcură apariția cei doi bărbați tocmiți la muncă, dornici să termine cât mai repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica striga, de mama focului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai proastă decât își închipuia. —Trebuie să o găsim, zise ea cu tărie. Încearcă să se confrunte singură cu situația pentru că i se pare că a dat greș. Întotdeauna i-a fost groază de eșecuri. —Mie-mi spui? zise Aidan dezolat. Aș vrea să pot vorbi cu ea. A fost într-o stare așa de disperată aseară încât n-a vrut să mă asculte, dar astăzi s-ar putea să fie altfel. Pot s-o sun eu, o fulgeră o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Atât. Stephen apăru urcând scările cu pas săltat. — Nu e nevoie să ne isteirzăm, spuse el. Nu e un capăt de țară. Cel mai important acum e să o găsim și să îi spunem că o iubim. —Știu, zise Aidan dezolat. Știu. În mod corect, se gândi Nieve, ar fi trebuit să se întoarcă. Să-și tragă pe ea rochia de mireasă, să țină capul sus și să meargă până la capăt cu nunta. Așa ar fi făcut o adevărată învingătoare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
minuțios lupta și moartea vitejească a lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi Închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa În luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și Începură să bolborosească Întrebări jalnice. Cu toții Îl priveau pe Hideyoshi, Încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit În zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cum răspundem Într-o anumită situație. Sunt criterii sentimentale, module adâncite În personalitatea noastră. Ele interpretează realitatea. Nu mint complet, nici nu sunt pe deplin obiective. Fernando Pessoa a descris În poezia sa un mod de a simți. Se simte dezolat, și atunci: Ce neliniște profundă, ce dorință nouă, Ce tărâmuri și momente de viață respinse, Ce aspirație către alte stări de spirit umezește străfundurile acestei clipe atât de lente și Îndepărtate! Există personalități care par puțin Înzestrate pentru fericire, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
așa natură, încât nefericitul sacrificator cade fulgerat la picioarele altarului. Preoteasa uluită caută să-l readucă pe nefericitul centaur la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi. O căruță mizerabilă îl aduse pe bietul centaur la spital. Mare vâlvă a doua zi; se pretinse că frumoasa preoteasă își otrăvise premeditat
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]