409 matches
-
problema influenței magnetice asupra personalului. Am putut să mă desfășor și să aplic experiența mea din România. Am putut să rezolv câteva lucruri bune. GETTA NEUMANN: V-a fost dor? V-ați simțit dezrădăcinați? Tomi LASZLO: Nu ne-am simțit dezrădăcinați, pentru că mare parte din societatea cu care am crescut era aici, cea mai mare parte a foștilor mei colegi de liceu, a foștilor colegi de facultate, de întreprindere. Gândește-te că șeful centralei de aici a fost electrician la Timișoara
DIALOG CU TOMI LASZLO (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383471_a_384800]
-
că ai fi dorit să-ți respecți promisiunea făcută Margaretei... De a nu pleca încă... Și ai plecat... Strigătul tău a fost auzit. Îmi paralizaseră toate simțurile când intuisem ce va urma. Ce ne-a apropiat? Totul! Tu un basarabean dezrădăcinat, eu o fiică de bucovineni pribegi. Demni și curați ne-am luptat cu viața, păstrându-ne credința: „Nihil sine Deo!” (Nimic fără Dumnezeu!) *** Boris David (cu pseudonimul literar - Daris Basarab) s-a născut în Basarabia, în orașul port la Dunăre
IN MEMORIAM: BORIS DAVID de MARIANA GURZA în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382978_a_384307]
-
prietenul nostru, deosebitul prieten, Dimitrie Grama, este un exemplu mai mult decât elocvent, iar Revista Melidonium, jos clopul ardeleanului de împrumut cum am fost eu, face o adevărată muncă patriotică, în cel mai pur sens al cuvântului. Puiul de basarabean dezrădăcinat cum sunt eu, suferă și suferă nu de ieri, de azi, ci din clipa în care a pierdut copilăria, din clipa în care a cunoscut adevărata față a comunismului. Ce a putut simți un copil de 12 ani într-o
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
discret, pornind de la un detaliu aparent nesemnificativ (troițele de la marginea drumului) transformarea rapidă, dramatică, ireversibilă a unei societăți patriarhale. O comunitate solid ancorată în valori perene, care-și caută sensul într-o societate pseudomodernă, fiind asimilată superficial de un proletariat dezrădăcinat. „Oameni și Cruci” este o serie fotografică ce vorbește despre dispariție, despre felul în care dispare tradiția în Maramureș, despre cum îi ia locul o „civilizație” artificială, care mizează pe glastre cu flori de plastic. Alexandru Paul, fotograf și artist
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92350_a_93642]
-
ținea o carte franțuzească.” Ce bizar! Ce ciudată imagine, incredibil de asemănătoare cu aceea care urma să se contureze. Panait Istrati, “hamalul socialist din portul Brăilei¹”, născut și crescut într-o societate mizeră, într-un spațiu închis avea să devină dezrădăcinatul vagabond al lumii, purtător al treselor intelectualității franțuzești. Pe tot parcursul vieții sale, Panait Istrati a trăit sub zodia revoltei interioare, din dorința de a se descoperi pe deplin într-un orizont fără perspective. Om al instinctului, consideră soarta parte
Panait Istrati – Între datorie morală şi sursă de existenţă -Publicistica, o dominantă a scrisului istratian I [Corola-blog/BlogPost/92393_a_93685]
-
de Drepți care permit lumii să subziste. 12 poeme sunt scrise în amintirea unor poeți care au fost victime ale Șoahului. Aș încheia cu câteva versuri dedicate lui Benjamin Fondane, ucis la Auschwitz : „Ai plecat în aceeași iarnă occidentală,/ veșnic dezrădăcinat, lavă vulcanică, cântăreț al exilului,/ Am învățat să te iubesc, am învățat durerea,/ Lampadarele cu gaz s-au stins,/ Conștiințele au murit.” Irina Airinei
Să nu uităm! -un interviu cu acad. Carol Iancu [Corola-blog/BlogPost/92432_a_93724]
-
de migratori situați în vecinătatea delictului? Chiar dacă milioane de români onești trudesc din greu pe toate meridianele lumii pentru a contribui cu economiile lor la mult jinduita prosperitate generală, țara sărăcește de la un an la altul, numărul șomerilor și al dezrădăcinaților crește într-un ritm mai mult decât îngrijorător, iar avalanșa datoriei externe stă gata-gata să o pornească la vale peste disperarea celor mulți și peste îngâmfarea celor puțini. Ce folos că galantarele supermagazinelor sunt doldora de produse străine atrăgător ambalate
SĂRĂCIA – STAREA DE FAPT A ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362430_a_363759]
-
realitate se dovedeau a fi lipsite de orice prețuire a omului ca entitate socială. Chiar dacă unul dintre aceste principii enunța cu emfaza că omul este cel mai prețios capital, modul de organizare și funcționare a infrastructurilor destinate să rezolve problema dezrădăcinaților soartei, era cu mult sub cerințele firești ale unei lumi cu adevarat civilizate. În aceste instituții se derulau în permanență, tragedii personale pe care autoarea Ligia Semăn, a reușit să le sesizeze în toată amploarea lor. Înmănunchind într-o carte
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
ostaș de la Don, nonagenar (aproape centenar), în județul Prahova, un altul în județul Buzău și pe un altul în Ardeal. Măcar chipurile lor, imprimate de nelipsitul său aparat foto, și tot înseamnă asta ceva pentru basarabeanul care trăiește încă frustrarea dezrădăcinatului și recunoștința obsesivă față de cei care și-au pus viața zălog, spre a-i salva pe părinții și bunicii lui de “ciuma roșie”, un apendice al războiului care avea să facă, estimează istoricii, încă 1 500 000 de victime, urmare
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
existat. Lăură a existat, întâmplările sunt în mare măsură reale. Povestea ei am aflat-o de la cei care au cunoscut-o. Felul în care am redat-o, îmi aparține. Este povestea unei vieți, dar și dramă poporului nostru, a celor dezrădăcinați. O transfigurare artistică pe care am scris-o sub imperiul inspirației care a venit ca un val asupră-mi, bazat pe acele realități cunoscute... Am folosit ca pretext literar un jurnal lăsat prietenei de către Lăură, personajul principal care își trăiește
ULTIMA PIRUETA – O NARATIUNE DESPRE DRAGOSTE, CREDINTA SI VALORI, DE VAVILA POPOVICI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367235_a_368564]
-
limbă, pe care îmbălsămătorul de urât al Florilor răului sau meșteșugitorul Florilor de mucegai le-au exersat în limba literară, dându-le freamăt unduitor în exprimarea elevată, au dezaxat în secolul XXI forma de conținut, creând dilema, fantasma lumii noi, dezrădăcinate. Puterea cu care în ziua de azi, cuvinte considerate desuete sunt folosite atât de clar în viața publică, fără jena că ar exista o surprindere din partea celui, care întâmplător aude ... , e drept, aude, nu și ascultă, dau rezultatul unei coborâri
DEPEIZAREA EGOULUI ÎN ROMANUL SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364681_a_366010]
-
totalitară, ecumenicistă s-a zbătut și se zbate cu înverșunare și violență nihilistă să desființeze: Națiunea, Biserica, Tradiția, Neamurile, Morala, Cultura și să aleagă o serie de lideri care să conducă popoarele, transformându-le, fie într-o masă amorfă, debusolată, dezrădăcinată, pierdută, fie într-o turmă manipulată, îndobitocită și manevrată după bunul lor plac, savurându-le mefistofelic durerea. „Liderii mondialismului” hotărăsc care să fie viața neamurilor și a popoarelor, câți copii au dreptul să se nască la nivel de familie, de
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
e lăsată la o parte, ci se reflectă în multe poeme având ca temă dorul de casă și reîntoarcerea. Poemul este pliat pe canavaua pericopei biblice din Ioan 15, Parabola fiului risipitor . Tema emigrării apare în multe din poeziile sale. Dezrădăcinații sunt numiți de poet Fiii pierduți : “Destul mi-a fost prin țări străine, / Destul am fost o iarbă-n coasă, / M-am săturat de cela bine, / De mâine m-oi întoarce-acasă. // Destul am fost o frunză-n vânt, / La alții
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
ce înseamnă «trăiască», pe ungurește. Ne agreau bucureștenii! Tatăl său, medic recunoscut în Oradea acelor timpuri avusese de suferit de pe urma comuniștilor (soția lui era evreică); se refugiase la Timișoara cu toată familia, dar aici Titi și ai săi se simțeau dezrădăcinați: Refugiul mi-a fost greu...tatăl meu era doctor, dar după ce-ți strici cuibul... - îi povestea Titi lui Dumitru Sinu. La un moment dat se hotărăște să părăsească România și ia calea exilului. Fratele său, Gicu (George) Filip, medic
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348727_a_350056]
-
îi oferea omului sursa vieții trupești dar și duhovnicești, căci din holdele ce se legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-una a absurdului, brusc și fără posibilitatea de a reveni, iar aceasta ducea fie la disperare, fie la abrutizare, omul încetând treptat să mai fie un cine, devenind din ce în ce mai
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
Revoluția pentru desăvârșirea unității naționale este singura revoluție adevărată pe care națiunea română o dorește cu adevărat de la Burebista, mijlocul mileniului trecut și în prezent și o va împlini la momentul potrivit. Cu orice clipă pierdută, națiunea se risipește, e dezrădăcinată și înstrăinată. Suntem încă o națiune neunită, poate singura națiune europeană, în afara națiunii irlandeze, care nu și-a împlinit unitatea națională. Noi credem că este datoria comunităților dacoromânești cu care ne învecinăm trebuie să vină acasă cît mai repede cu
100 (1918-2018) de FUNDAŢIA ACADEMICĂ DACOROMÂNĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349771_a_351100]
-
îi oferea omului sursa vieții trupești dar și duhovnicești, căci din holdele ce se legănau în bătaia vântului se cocea pâinea albă ca fața Domnului din care, la vreme rânduită, în Sfânta Biserică, la ceas de sărbătoare, țăranul se împărtășea. Dezrădăcinat, deposedat, depersonalizat, omul intră, dintr-o dimensiune spațio-temporară a sacrului, într-una a absurdului, brusc și fără posibilitatea de a reveni, iar aceasta ducea fie la disperare, fie la abrutizare, omul încetând treptat să mai fie un cine, devenind din ce în ce mai
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE DESPRE CREDINŢĂ ŞI SPIRITUALITATE ÎN UNIVERSUL CONCENTRAŢIONAR COMUNIST PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/344373_a_345702]
-
care a pierdut războiul ... Consider că autorul este informat greșit, permițându-mi să-l contrazic deoarece, Cioran, a fost tot atât de neflexibil și ciudat chiar și în perioada când era în țară. Românii plecați, cu precădere exilații, nu au fost niciodată dezrădăcinați, fiind legati de țara, prin naștere, strămoși, rude, prieteni, limbă, sentimente, etc. Deci și Cioran ar trebui să se supuna acestei reguli, însă referitor la înfrângere, putem spune că acesta, chiar prin neflexibilitatea sa, a avut cea mai dreaptă coloană
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
puterea lui Dumnezeu pe care o insuflă acelora care i se adresează. Cuvintele sale blânde dar pline de conținut, mesaj și miez par un îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile acestor vremuri tulburi, când oamenii se simt oarecum dezrădăcinați. Și-a înțeles misiunea de la bun început, știa că a urma acest drum al credinței înseamnă a fi frământat, a-ți pune întrebări, a învăța mereu, a o lua iar și iar de la capăt ... Înaltpreasfinția Sa Nicolae Corneanu - Mitropolitul Banatului
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR ŞI OMAGIAL – ÎNALTPREASFINŢIA SA DR. NICOLAE CORNEANU LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI DE ANI DE VIAŢĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 994 din 20 septe [Corola-blog/BlogPost/365074_a_366403]
-
intim legată de ființa sa și aruncat într-o alta cu totul și cu totul nepotrivită celei inițiale, materne. Ființă strivită între două lumi aparent opuse, dominate cultural însă de aceeași marcă funciară a latinității, Luca ajunsese în final un dezrădăcinat al sorții, un drum fără cale în căutarea propriului său destin completamente incert. Acasă, în România, nu-l mai aștepta de multă vreme nimeni. În Spania, nici atât. Părinții îi fuseseră luați de vârtejul inefabil al morții, iar de ziduri goale
ROMÂNUL ÎNGROPAT ÎN PĂMÂNTUL ALTEI PATRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365583_a_366912]
-
odată și odată de prea multă osânză! Firește, majoritatea românilor nu mai au nevoie de modele: unii pentru că au ajuns niște burghezi sadea, iar suficiența burgheză nu tânjește după modele, ci după tihnă, confort și comoditate; alții (cohortele nesfârșite de dezrădăcinați și disponibilizați) pentru că simt pe propria piele zădărnicia și lipsa de sens a vieții, adică efectele moderne ale deșertăciunii eclesiastice. Dar cum boli de acest soi nu se tratează cu promisiuni sau modele, ci cu certitudinea zilei de mâine, un
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
că nu se va discuta problema doctoratului: „Forget the doctoral studies! - uită de studiile doctorale, i-a spus decanul. Nu se putea despărți de Montreal, de comunitatea românească de-acolo, unde avea foarte mulți prieteni. S-ar fi simțit complet dezrădăcinat pentru că între prietenii săi români și aromâni avea sentimentul acela de „acasă” și nu-și mai dorea o nouă desprindere de cei cu care se simțea „acasă”... Dumitru Sinu îmi povestise de toate întâlnirile și petrecerile lor, pentru că era un
63 DE ANI ÎN EXIL, O CARIERĂ STRĂLUCITĂ ŞI-UN PREMIU „VON HUMBOLDT”! (CAPITOLUL XVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356396_a_357725]
-
ultimul autograf, să mă întorc, cu misiunea îndeplinită pe Pământ, la Tatăl din ceruri. Frumoase planuri..., sper ?!? Între Canada și România - Ce ați dori să ne relatați despre comunitatea română din Montreal? - Românii din Montreal sunt un trib pestriț de dezrădăcinați, debusolați, divizați, etc., care L-au cam uitat pe Dumnezeu. Cei săraci trag spre biserici. Cei bogați își numără banii și nu mai vorbesc românește. Că întotdeauna, prin istorie, Țara nu dă niciun ban pe emigranți, fie ei buni sau
DIALOG CU GEORGE FILIP DIN MONTREAL, CANADA, POETUL CARE PRIN CREATIA SA, SFIDEAZA TIMPUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355918_a_357247]
-
este însuși drumul pe care-l parcurgi. Chiar dacă viața lui a fost o continuă luptă pentru existență, lupta a fost plăcută, a avut țeluri nobile, a făcut gesturi altruiste, iar în final a găsit acel „acasă” după care tânjesc majoritatea dezrădăcinaților. Talentul și pasiunea autorului, combinate într-un mod fericit cu patina vremurilor evocate de nea Mitică, dau cărții forță, acțiune și culoare. Este o poveste minunată despre o Românie pe care generația mea nu o recunoaște, despre o Europa strălucitoare
O FRÂNTURĂ DIN ISTORIA EMIGRAŢIEI ROMÂNEŞTI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356529_a_357858]
-
mergeam? Cine să răspundă, când eu însumi devenisem întrebare?” - iată motto-ul pe care l-aș așeza pe frontispiciul unei cărți, care, mărturisesc cu toată sinceritatea, merită citită și așezată într-un sipet al sufletelor românilor, mai ales ale celor dezrădăcinați și arzvârliți în lumea cea mare și plină de necunoscut! „EL DESCONOCIDO”, cartea lui Marin Trașcă, un necunoscut care reușește să se facă cunoscut și mai bine printr-o suită de relatări țesute sensibil cu fire de trăiri autentice din
LA CUMPĂNA DINTRE „DRAGA” DE VIATA ŞI LUMEA DE „DINCOLO”: EL DESCONOCIDO! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355112_a_356441]