403 matches
-
va fi religios sau nu va fi deloc“, e interpretată relaxat, ca un îndemn către o „spiritualitate a trupului“, către un „nou timp spiritual“... Numai că aici intervine un echivoc. Niciodată creația care contează nu și-a pierdut statutul ontologic. „Dezumanizarea“, irelevanța realului n-au fost decît strategii, maniere fie și foarte complicate ale eului creator de-a se exprima în textura teoretică ce n-are sens în afara unei racordări la existențial a produsului artistic. „Dezumanizarea“ e un simplu truc de
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
și-a pierdut statutul ontologic. „Dezumanizarea“, irelevanța realului n-au fost decît strategii, maniere fie și foarte complicate ale eului creator de-a se exprima în textura teoretică ce n-are sens în afara unei racordări la existențial a produsului artistic. „Dezumanizarea“ e un simplu truc de scenă, o regie temerar-novatoare. Carnația existențială a piesei puse în scenă e o condiție a sa sine qua non. „Textul ce se scrie pe sine“, luciditatea globalizantă, impresia de sterilitate n-au suspendat creația în
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
laudă omului. // Omul e împărat uzurpator / al propriului tron. Firimituri pe masa sa / în anotimpul cel mai bogat. / Nu aduc laudă omului. // Plîng cîntăreții pe cel mort / și nici o laudă nu îi aduc. Doar îl plîng" (XVII). Autoarea surprinde o „dezumanizare", adică acea derealizare a individului sortit, în circumstanțele „orașului tentacular", la o precipitare anormală, la sleire, la un artificiu moral (altceva decît artificiul estetic, ce presupune un resort creator): „Cu arcuri de aramă drumeții ucid. În dans / sălbatec sunt prinse
Poemul ca remediu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6468_a_7793]
-
cronofagă. Ai, n-ai chef, trebuie să „secreți” cele câteva mii de semne pe care te-ai angajat să le scrii. N-ai concediu, n-ai week-end, n-ai prieteni, n-ai familie. Probabil că o parte din teroarea și dezumanizarea pe care o resimți tu însuți se transmite și celor din jur. Aerul de constantă mefiență, de încruntată seriozitate, de responsabilitate prostească pe care-l citești pe chipul mai tuturor criticilor literari e rezultatul refuzului de a-și fi oxigenat
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
o intenționalitate metafizică, ci o absență a unor „legități”, așa cum Răul ar fi, în gîndirea augustiniană, doar un gol al Binelui. Dar nici golul ca atare nu e suportabil. Cînd se surpă materia, apare spaima de irealitate precum de o dezumanizare. E un vis mut prin nonsens: „Pășeam,/ pe drumul deschis în vis,/ deși știam că un drum care nu există/ nu mă poate duce la tine.// O, și strigam,/ strigam după tine, cum strig și acum.// În gînd, neîncetat, strig
Aventura inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4971_a_6296]
-
formularea intenționată”, se arată în motivarea instanței. În acest caz, se face referire la afirmațiile lui Mircea Badea, din cadrul emisiunii Sinteza zilei: Deci eu îi urăsc pe acești oameni. Am ajuns în România anului 2013 să urăsc niște oameni până la dezumanizare(...) dacă aș trece pe un drum de munte și în stânga e o prăpastie, și așa cu două degețele se mai ține de o frunzuliță vreun propagandist din ăsta abject, de ăsta băsist, hidos, oribil, putred, viermănos, (...) vreun Turcescu, vreun de
”Lacheu de serviciu”, un termen cu care Badea l-a ofensat pe Turcescu. Vezi motivarea instanței () [Corola-journal/Journalistic/45438_a_46763]
-
peste tălpi și fese, peste față, în stomac; apoi, „deținuții erau călcați în picioare și obligați să-și mănânce propriile fecale”; apoi, privarea de somn și obligarea deținuților să stea într-o poziție fixă zile la rând. Adică, tortură până la dezumanizare. Și până la transformarea deținuților în torționari ai colegilor de celulă care nu semnaseră încă celebra „demascare”. De fapt, una din cele mai cumplite pagini din istoria noastră, pe care n-avem dreptul s-o uităm. O astfel de lecție de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4518_a_5843]
-
pe calea scrisului sau a intervențiilor publice, l-a impus ca incontestabil precursor și reprezentant al avangardismului spaniol. Dar, situându-se sub semnul iraționalismului noii arte, pe care Ortega y Gasset o califica drept „dezumanizată”, în celebrul său eseu Despre dezumanizarea artei, scriitorul spaniol menține totuși o legătură cu realitatea, și aceasta constituie o trăsătură specifică literaturii spaniole în general și ismelor spaniole în special, de la dadaism, la suprarealism, până la creaționism și ultraism. În opera avangardistă a lui RAMÓN, formele irealiste
„Un avangardist surâzător“ – Ramón Gómez de la Serna by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3329_a_4654]
-
și a distrugerii credinței și a demnității umane. Octavian Voinea („Masacrarea studențimii ro mâne”, 1995) scrie: „Prin prăbușirea elitei legionare, oculta urmărea prăbușirea Întregului popor român și pătrunderea satanei În neamul românesc! Acesta este scopul final al comunismului: Descreștinare; Deznaționalizare; Dezumanizare (bestializare)”. Anchetatorul Îi spune lui Voinea aceste memorabile cuvinte, chintesența comunismului și a fenomenului Pitești: „Vom face din voi cea ce vrem noi, nu ceea ce doriți voi. Nu veți fi eroi așa cum vă sunt principiile. Veți fi niște ticăloși mascați
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Cremene reprezintă și o meditație gravă asupra evoluției și a istoriei, întemeiată pe ideea (extrem de actuală) că atingerea unui grad foarte înalt de progres într-un oarecare domeniu generează procese de involuție colaraterale care duc în cele din urmă la dezumanizare. Așa se întâmplă și în societatea globusiană: în finalul romanului dictatura își smulge masca de catifea: rămas de unul singur la conducerea planetei, care nu mai dispune de suficient spațiu pentru a asigura condiții de viață, bătrânul Aton ordonă, tot
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
și simple: dragoste, pierdere, singurătate, alean, moarte, dorință și părăsire. Sunt un martor sceptic al timpului meu și un observator milos și ironic al Comediei Umane. Văd în Franz Kafka cel mai mare profet al secolului XX, care a prevăzut dezumanizarea și tiraniile, neîndurarea puterii și nevolnicia ființei omenești. M-a învățat că pomii, sau orice altceva, nu sunt ceea ce par. Sunt recunoscător și onorat de decizia juriului care acordă Premiul Kafka pentru că i l-a dăruit operei mele. Mulțumesc, vă
Discursul lui Amos Oz la primirea Premiului Kafka 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3101_a_4426]
-
acum emigranții nu mai sînt la porțile Imperiului Roman, ci au pătruns peste tot în Occident, ștergîndui treptat matca culturală, în vreme ce slăbirea credinței îi preschimbă pe occidentali în victime sigure ale religiilor virulente. La capătul acestei degradări se află simbolul dezumanizării: mașina ca idol chemat a ne scăpa de servituți materiale, dar care ne înrobește pînă la a ne fura viața interioară. Rezultatul înrobirii e că omul devine simplă rotiță într-un angrenaj, o piesă în marea rețea a inteligenței globale
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
tratează supraviețuirea ca pe un succes personal. Pe de altă parte, reușita lui actoricească are drept premisă o juxtapunere de planuri care îi permite să dezvolte personajul: primul e viața din ghettou, în care e bombardat cu incidente care atestă dezumanizarea, al doilea e etapa de ascundere, solitudine și tăcere. Dincolo de asta, e imposibil ca după vizionarea acestui film să nu simți o doză sănătoasă de respect pentru directorul de imagine al peliculei, Pawel Edelman.
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
a evita concluziile, dar nu problema esențială, putem spune că Răul nu este banal și nici stupid. Un regim despotic și totalitar poate naște monștri cu ochi albaștri și purtând o pălărie de paie pe cap, fără să aibă reprezentarea dezumanizării în care au căzut, dar cu conștiința că îndepliniseră un rol și un scop partinic. Și, în fond, care este ultima explicație că am vrut să-l întâlnesc pe ofițerul de Securitate care l-a anchetat pe tatăl meu? Am
În numele tatălui by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11198_a_12523]
-
cuplu. Brândușa-Laurian reunesc, întotdeauna intermediați, tensiuni psiho-imagistice mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un roman ca o elegie a degradării inerțiale, finalul este rezolvat printr-un flash suprarealist izbutit, poeticizând, astfel, parabola dezumanizării. De asemenea, pendulările între iubirea de alcov cu dialoguri nu o dată neconcludente, cu un Robert supradimensionat, și cele de o maximă poeticitate, cum e scena ștrangulării Brândușei, creează un efect de unitate, în ciuda disonanțelor imediate. Dar acesta este Radu Aldulescu
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
-i cruntă, războaie se stârnesc, Urlându-și neputința reîntregirii-n Haos... Plecând mârșav la lupte, cu-n cuget Parvenit, Lovind doar mișelește, ca Brutus în turbare, Nu se țin' cont de inimi, iar etica-a murit, Căci Egoismu'-ndeamnă la Dezumanizare. Răzleț o floare mândră, 'nălțând sfios spre cer Cu brațele-i prea frânte, luptând cu vântul morii, Își face loc să iasă din lutul cel stingher, Crescând pe o fărâmă de Adevăr în glorii. E mică, nu cunoaște Suflet Vândut
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI DEZUMANIZATE de OCTAVIAN GHERGHELI în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382472_a_383801]
-
în planul sensului și a destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger de fapt el ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă și marxistă - este concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârșirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iar mântuirea noastră se realizează așezându-se sub Revelație, nu deasupra ei. Omul căzut refuză Revelația, el pune condiție Revelației, erezia, produsul subiectivismului demonic
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383114_a_384443]
-
a realizat prea puțin în planul sensului, destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger el ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă și marxistă - este concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârșirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Iisus Hristos. Iar mântuirea noastră se realizează așezându-se sub Revelație, nu deasupra ei. Omul căzut refuză Revelația, el pune condiție Revelației, erezia, produsul subiectivismului demonic, face ce vrea cu
DESPRE BISERICĂ, ISTORIE ŞI INTELECTUALII DE ASTĂZI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361398_a_362727]
-
a realizat prea puțin în planul sensului, destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger el ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă și marxistă - este concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârșirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Iisus Hristos. Iar mântuirea noastră se realizează așezându-se sub Revelație, nu deasupra ei. Omul căzut refuză Revelația, el pune condiție Revelației, erezia, produsul subiectivismului demonic, face ce vrea cu
DESPRE BISERICĂ ŞI MISIUNEA EI ÎN ISTORIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361427_a_362756]
-
din milioanele de victime se poate interpreta că ultima zvâcnire a umanității în acest om care opune cruzimii cinstea și demnitatea. Tot asa de posibil e că actul lui, absurd și inutil, ba chiar dăunător pentru alții, un produs al dezumanizării, reflectă absurditatea nazismului. În discuțiile mele purtate cu prieteni, m-a surprins cât de mult vorbim despre virtuozitatea tehnică impresionantă a cineastului. Într-adevăr, Nemeș este iscusit și subtil în crearea suspansului și a groazei, dar nu în stârnirea emoției
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
posibilitatea pe care a dat-o divinitatea omului să iți vadă sufletul. Din păcate, omul de azi pare prea puțin interesat să își vadă sufletul, sunt o mulțime de alte lucruri care par să îi capteze atenția. Asistăm la o dezumanizare accelerată când omul nu mai trăiește, ci este trăit. Indiferent însă de atitudinea individuală, omul trăiește de fapt poezie, continuu, în fiecare zi, în fiecare clipă. Cand iubește, cănd caută, cănd dispera, cănd speră. De Ziua Mondială a Poeziei, deschideți
WORLD POETRY DAY.MANIFESTĂRI DE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363326_a_364655]
-
supranumit Checkpoint Charlie, astăzi muzeu (Slavă Domnului!). Al treilea, după Alpha și Bravo, conform prescurtărilor alfabetului aviatic internațional, punctul de control Charlie e sinonim cu speranța. Nedreptatea, minciuna, cătușele, îndobitocirea, lipsa de toleranță, discriminarea, sărăcia, foamea, dedublarea, într-un cuvânt dezumanizarea proletcultistă, avea o limită aici. Locul geografic al noului început, crăpătura în Zidul Berlinului prin care se putea respira aerul curat al libertății exista cu adevărat, chiar dacă era bine păzită: Checkpoint Charlie. De ce punct de control, și nu graniță? Din
CHECKPOINT CHARLIE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361197_a_362526]
-
a realizat prea puțin în planul sensului, destinului său. Când singur vrea să se autodivinizeze, să se facă înger el ajunge fiară. Omus secundus deus - maximă iluministă și marxistă - e concretizarea acestei căderi. Căutând singur paradisul desăvârșirii a aflat iadul dezumanizării. Tensiunea nu se poate rezolva în sine ci numai în Iisus Hristos. Iar mântuirea noastră se realizează așezându-se sub Revelație, nu deasupra ei. Omul căzut refuză Revelația, el pune condiție Revelației, erezia, care este produsul subiectivismului demonic, face ce
DESPRE CARACTERUL ISTORIC AL BISERICII SI STATULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360796_a_362125]
-
chihlimbar și blagoslovit între sânii fetelor cu ochi măslinii, maestrul Corneliu Leu este personalitate bine conturată în arena culturii române. Operele sale vorbesc de la sine. De la primul roman, Ochiu-dracului (1956), care dezbate o temă frecventă în literatura română, aceea a dezumanizării prin setea de avere, la Plângerea lui Dracula (1977) - în care, printr-o ingenioasă armonizare a documentelor istorice cu ficțiunea, autorul reconstituie destinul dramatic al lui Vlad Țepeș înfățișându-l în închisoare, unde voievodul își rememorează domnia și își lămurește
LA MULŢI ANI CORNELIU LEU! de GEORGE BACIU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366899_a_368228]
-
promovarea unor aspecte degradate și degradante din parțialitatea unei culturi infiltrate cu prostie, violență, vulgaritate, kitsch și manipulare, ce fură liniștea oamenilor. Sunt producții senzaționaliste, temporale ce-ngenunchează valoarea! Dar, în plinătatea aceasta ce tinde spre triumful ignoranților și faima dezumanizării, apare ca o floare în „holda” de iarbă a preeriei culturale românești emisiunea foarte agreabilă, mult aproape de „Varietățile” de altădată, „Te cunosc de undeva”. Este vorba despre o instanță cu jurați în fața căreia vin „inculpați de bunăvoie” ce-și etalează
OZANA BARABANCEA. ÎNTOCMAI CUM ÎI STĂ BINE OMULUI FRUMOS…! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364761_a_366090]