239 matches
-
exercitată deoarece copiii au nevoie de călăuze care să le vorbească, să-i sfătuiască, să-i corijeze cu iubire, ținând seama de faptul că modelăm persoane, nu obiecte. Să ajutăm copiii să-și îndrepte greșelile mai mult decât să se dezvinovățească, insistând pe o sinceritate maximă. Este necesar să le repetăm unele lucruri de mai multe ori, dar cu răbdare și dragoste reușim să punem ordine în multe. Dacă este cazul să avertizăm, s-o facem cu delicatețe, între patru ochi
EDUCAŢIA COPILULUI ÎN FAMILIE. In: Arta de a fi părinte by Otilia Todică () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1407]
-
tale de spițer! Vrei să ne otrăvești, ai? Ne-ați asigurat pe viață și vreți acum să ne omorîți pe toți și să încasați primele de asigurare? Ă Nu eu, ci mătușa Charity a adus ghimberul ăsta pe corabie! se dezvinovăți intendentul. Și mi-a poruncit să nu dau niciodată harponiștilor vreun strop de spirt, ci numai zeama asta de ghimber, cum o numește dînsa. Ă Zeamă de ghimber! Cară-te cu ea de-aici, ticăloșiile și du-te de adu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Mucchielli, 1981). Într-adevăr, ea protejează identitatea grupului împotriva disonanței istorice sau politice, elimină incertitudinea „îndulcind” percepția asupra evenimentelor istorice deranjante, consolidează în permanență sentimentul de luciditate al grupului, permite evitarea evenimentelor îngrijorătoare, constituie o justificare a viziunii asupra lumii, dezvinovățește recurgerea la violență și, în fine, joacă rolul unui filtru, distingând doar două tipuri de valori: bun și rău. Astfel privită, ideologia se suprapune mai multor mecanisme clasice, dintre care Mucchielli citează: refularea (în virtutea faptului că ideologia îi obligă pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
găsesc o determinare scuzabilă În circumstanțele momentului la care mă refer: „Nu se putea altfel”, „Nu aveam de ales”, „Am fost forțat de Împrejurări”. Dar, oare aceste argumente-scuze nu arată subiectivismul meu, În spatele căruia Încerc să mă ascund, Să mă dezvinovățesc? Judecata intelectuală Însă Îmi relevă, desprinsă de orice fel de subiectivitate, vinovăția mea sub toate aspectele sale. În cazul acesta, eu nu mai pot aduce nici un fel de argumente scuzabile. Recunosc, văd greșeala, dar mai ales Înțeleg tardiv faptul că
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu care lucrăm depășește, din pă cate ... Zâmbește din buzele-i subțiri: — ...sau din fericire, mediocritatea cunoștințelor noastre anatomice. — De ce nu mi-ați spus asta înainte de a mă tăia, scrâșnește din fălci, neputincios, Augustus. Nu am fost eu acela, se dezvinovățește doctorul. — Tu sau confrații tăi, tot aia e, mârâie principele. Nu ți-ar fi folosit la nimic, îl consolează Livia. Stă aplecată asupra lui, încercând să-i aline chinul cu șoapte duioase, ca unui copil. — Pentru că libertatea carierei medicale nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiecare zi și să ne lăsăm purtați de cum bate vântul. — Și tu ce propui atunci? se răstește Augustus la el. Își saltă ușor capul de pe pernă. — Să mă ardă cu fierul roșu? Musa agită violent din mâini, încercând să se dezvinovățească. Nici vorbă, preabunule. Riscăm să întețim răul cu metode atât de dure. Atunci? ridică bătrânul glasul. — Eu aș rămâne la regulile de bază ale tratamentului hipo cratic: spălături alinătoare și leacuri blânde, care să-i permită trupului să se vindece
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o iubesc, încearcă să se dezvinovățească. Nu am iubit-o niciodată, scâncește disperat. De respectat, o respectă. A respectat-o întotdeauna. Nu are decât copii legitimi, făcuți cu ea. Într-un fel o și admiră, dar nu o iubește. Îl cuprinde revolta. Ce să iubească la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De pildă, la începutul unui război când încă nu-și dau seama care parte va ieși învingătoare, nobilii japonezi își trimit adesea frații în amândouă taberele ca să-și păstreze aliații. Oricare tabără ar câștiga, familia acelui nobil poate să se dezvinovățească astfel în fața învingătorului: „Familia noastră nu e de vină pentru că fratele nostru a trecut de partea dușmanului. A făcut asta de capul lui.” Aceleași uneltiri viclene i-au îndemnat pe japonezi să trimită încoace soli. Cu alte cuvinte, japonezii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dacă le ocolea privirile din pricină că se simțea vinovat fiindcă nu împărțise aceeași soartă cu ei sau din pricină că nu putea îndura să-i vadă în starea în care erau. Samuraiul și Nishi rămaseră tăcuți, așa că Matsuki zise ca pentru a se dezvinovăți: — De acum încolo trebuie să vă purtați ca și cum călătoria n-ar fi avut loc niciodată. Nu putem! zise Nishi cu ochi plini de ură. Aud că ați ajuns ajutor de sfetnic în Sfatul Bătrânilor. Mare pas înainte! Noi nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul și le înghiți. Chiar dacă le-ar fi rostit, ar fi fost în zadar. — Nu e vina ta. N-ai avut noroc. Stăpânirea... Seniorul Ishida se întrerupse. Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ar fi rostit, ar fi fost în zadar. — Nu e vina ta. N-ai avut noroc. Stăpânirea... Seniorul Ishida se întrerupse. Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ishida se întrerupse. Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dacă nu s-ar purta așa cu tine... atunci nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a trimis în Nueva España o scrisoare în care spunea că va primi preoți creștini. Stăpânul nostru trebuie cât de cât să se dezvinovățească. Samuraiul nu scoase nici un cuvânt odihnindu-și mai departe mâinile pe podeaua rece. O lacrimă grea căzu pe jos. Iar tu ai fost prins în vârtejul schimbător al cârmuirii. Seniorul Ishida scoase un oftat și un fornăit. — Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
este dureroasă și pentru mine.” Samuraiul nu se clinti din loc. Casa era ciudat de liniștită, iar sufletul lui își pierduse puterea de a mai simți vreo emoție. O nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar se dezvinovățise și își ceruse iertare de nenumărate ori și de la seniorul Tsumura și de la seniorul Ōtsuka. „Dacă nu s-ar purta așa cu tine, atunci nu s-ar putea dezvinovăți” îi reveneau în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nouă judecată. Noua judecată nu era decât o scuză. Doar se dezvinovățise și își ceruse iertare de nenumărate ori și de la seniorul Tsumura și de la seniorul Ōtsuka. „Dacă nu s-ar purta așa cu tine, atunci nu s-ar putea dezvinovăți” îi reveneau în urechi cuvintele seniorului Ishida. Totul fusese hotărât încă de la început, iar el era acum împins pe făgașul hotărât. Era silit să cadă într-un hău întunecat. Zăpada de pe acoperiș alunecă din nou cu un scârțâit. Acesta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe care i-a făcut consoarta după ce Ippolit a ajuns, Încă mahmur, acasă. C-un stoicism demn de o cauză mai bună, Subotin suportă toate ocările nevestei și toată vesela care i se sparse În cap. Nu Încercă să se dezvinovățească și nici nu făcu pe măscăriciul cum procedase altădată. În sfârșit, aș putea spune că până la urmă sobrietatea cu care Înfruntă toată furtuna de acasă dădu roade, iar Subotin, fără să dea prea multe explicații și fără să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fără nici o rezervă. Petele de pe cer se Întinseră și albastrul le cedă locul. Iar mă săgeta locul În care fusese măseaua. Oare de ce trebuia să mă justific atîta? Ca să-i arăt soției mele că eu am dreptate ? Sau să mă dezvinovățesc În fața clientei Încercînd să-i explic că n-am jucat nici un rol În uciderea fratelui ei? Sau ca să-i demonstrez șefului meu că nu intenționez să duc cazul mai departe decît era nevoie? ... Dar făcea și asta parte din munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
acolo, la momentul în care mi-am luat cele două geamantane cu lucruri de la doamna Petricius, și să nu încerc nici o explicație. Oricare ar fi fost, știam că Ester nu ar mai fi acceptat-o. Nu voiam nici să mă dezvinovățesc, dar nici să îi cer să mă ierte și să continuăm, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Făcusem un împrumut la C.A.R. și-mi dăduseră banii foarte repede. Uneori așteptam și o lună. Acum, după patru zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
toți băieții și bărbații satului, adică de departe și ca pe o icoană. Nu era adevărat nicidecum că ar fi omorât pe cineva care ar fi rostit cuvinte grele despre ea. Fusese, Însă, bănuit, și cu cât Încerca să se dezvinovățească, cu atât părea mai Încurcat și mai șovăitor. Nedreptatea Îi luase, aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
trece prin așa ceva, nu ești om întreg până nu leorbăi din ciorba asta puturoasă... Aia e, că nu s-a putut stăpâni, tocmai când ar fi trebuit. Principiile și sfaturile lui de doi bani l-au lăsat singur, învinovățindu-se, dezvinovățindu-se: adevărul e că nu-i trecuse nici o secundă prin cap că fraierul ar catadicsi să-l asculte, recurgând la soluții drastice. Din noaptea aceea, Milică dispăru fără o vorbă, fără să-i spună tovarășului lui de șapte ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plângea de milă, că rezistau mai bine decât ea. Rafael, la rându-i, se dădea de ceasul morții să-i plângă de milă, luând aminte cât de slabă de înger și slabă de minte și, totodată, simțind nevoia să se dezvinovățească: doar că se știau din vedere, se întâlneau din an în Paști, la colțul blocului, ca să schimbe trei bârfe... Pare căzut pe gânduri Rafael, dacă nu cumva o fi amuțit iarăși pentru un ceas sau mai mult. Ba uite-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
s-o spargă în țeasta lui Ghiocel. E înghesuiala dracului aici și Milică strigând la câine să nu mai latre, să lase gălăgia, și Ghiocel conformându-se, lungit pe prag, scâncind și rânjind colții, mârâind înfundat. Parcă s-ar fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică într-un avânt moralizator masochist. Ce tâmpit pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
toată lumea ca pe președintele Iliescu. — Restu’ dă la bere, bă, iar faci pă prostu’ cu mine? — Degeaba vă râdeți voi, că-i mai ceva ca președintele Iliescu. — V-am spus că din vedere s-ar putea să-l știu, se dezvinovățește iarăși Rafael. Din vedere-i știu pe mulți. Mi-aș pune gâtu’ că nici de-o lună nu te-ai liberat de la ocnă, face Adrian. — Nu ți-l pune, că-l pierzi. — Mie-mi spui?! îl apostrofează nea Ghețu. Cine știe câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
obosea. Mai curând ignoranță decât naivitate. Fetița asta e de o ignoranță crasă, incredibilă. Familia care va înfia copilul te va recompensa. Chiar n-ai știut? Nu pot să cred. — N-am știut, n-am știut, face Mirela puțin precipitată, dezvinovățindu-se parcă. — O să capeți niște bani. O sumă frumușică. În schimbul copilului... Se înăsprise tonul doamnei Petronela. Ca și cum ar fi adus-o la ordine. Nu era de nici un folos ca Mirela să facă pe inocenta... N-a știut, mă rog, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]