276 matches
-
de o asimetrie tranzitivă, generată de poziția Întotdeauna. IV. Pentru o etică a responsabilității Responsabilitatea - principiu fondator al unei noi etici privilegiată a celuilalt În raport cu subiectul responsabil, În timp ce la Jonas asistăm la postularea și demonstrarea unei asimetrii În planul unei diacronii temporale: subiectul responsabil care Își asumă datoria - deci și culpabilitatea - pentru actele comise În trecut nu are aceeași poziție cu cea a celui care Își asumă responsabilitatea repercusiunilor celor mai Îndepărtate În viitor. Consecința, pentru subiectul ce se simte responsabil
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
justifică doar atunci când, în descendență călinesciană, ea poate identifica și acredita o anumită devenire și organicitate, diverse conexiuni în interiorul genurilor, între genuri, între epoci, serii / filiații și categorii etc., surprinse în dialectica infinitezimală a identității și alterității, a sincroniei și diacroniei. A stabili raporturi, diferențe este una din regulile istoricului literar, evidentă în studiile despre Anton Pann, C. A. Rosetti, A. I. Odobescu, B. P. Hasdeu, I. L. Caragiale, Liviu Rebreanu, Gib I. Mihăescu, E. Lovinescu, Tudor Vianu. Același interes pentru stabilirea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
și o fac să devină un concept-cheie în judecarea estetică a postmodernismului. Din rațiuni care vor fi explicate la vremea lor, modelul de analiză care ne-a condus în cercetarea noastră este tributar poeticii genettiene, iar așezarea fenomenului literar în diacronie urmează sugestiile oferite de Margaret A. Rose. Am urmărit, de-a lungul Antichității, Renașterii și în postmodernitate, acele particularități ce țin de structura hipertextului (uneori comparându-l cu hipotextul) sau pot rezulta în funcție de atitudinea parodistului față de textul "victimă", adăugându-le
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
edificatoare vine din zona celor două studii de care majoritatea teoreticienilor parodiei se folosesc în zilele noastre. Este vorba despre intervențiile lui Fred W. Householder 83, un lingvist preocupat de chestiuni de etimologie, și F.J. Lelièvre84, care prezintă fenomenul în diacronie, legând aspectul etimologic de producția ulterioară de opere literare. Ambii cercetători cad de acord în privința succesiunii și însemnătății termenilor citați mai sus: cea dintâi formă atestată este "parodos", ajungând să desemneze un rapsod care cântă/ recită un text dat, dar
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ba încă tremura cumplit sub haină,/ cu chip sleit și jale în privire"...). Din păcate, Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la origine teocrație bizantină 41. Mutația fundamentală pe care o înregistrează organizarea comunității constă în apariția unui plan politic oikonomic ("legea" de organizare a lumii creștine în ansamblu), în sincronie, și a unui proiect istoric colectiv pentru obținerea iertării, în diacronie. Ambele procese (politico-administrativ și religios) vor aduce în avanscena teoriilor funcția imaginii, în mod firesc altfel decât în antichitate. Alain Besançon consideră că raportarea grecilor la divin și reprezentările acestuia denotă o anumită "stare de inocență", un stadiu primar al
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
centrată pe receptor. Iată un exemplu oferit de DSL "Ascultă-mă! De ce nu mă crezi?" (Mihaela Mancaș, în DSL, 2005: 225). Nevoia spirituală își găsește expresia proprie de la un individ la altul, în sincronie, de la o generație la alta, în diacronie; cunoașterea umană se îmbogățește, se dezvoltă în dinamica existenței înseși, rafinându-și expresia. Chiar dacă procesul cunoașterii ilustrează una dintre funcțiile gândirii, limbajul contribuie la dezvoltarea acestui proces nelimitat. Prin limbă, omul cunoaște universul și propria sa ființă, se cunoaște pe
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și "prosop".). Este fundamentală în decodificarea unui "cod practic" (rutier, feroviar maritim): Triunghi înseamnă "cedează trecerea" /a unui cod științific: % înseamnă "sută la sută" (în matematică) etc. Funcția metalingvistică nu se manifestă numai în sincronia unei limbi, ci și în diacronia acesteia. Lexicografii și gramaticienii latini aduceau corecturi, în perioada latinei târzii, de la abaterile de normă ale latinei clasice, evidențiind diferențele dintre cele două variante ale latinei (v. F. Dimitrescu, 1978). Celebru a rămas Appendix Probi, un glosar apărut probabil, la
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Butiurca, 2010, Barcelona). Majoritatea cercetărilor contemporane privind limbajul medical sunt realizate din perspectivă sincronică și statistică, având posibilitatea de analiză directă a fenomenului lingvistic și a materialului factologic. Orice sistem terminologic este în același timp istoric și momentan, sincronia și diacronia fiind prezente în fiecare etapă de evoluție a limbii. Ideea nu ne aparține, a fost dezvoltată de Eugenio Coșeriu: "În fiecare punct al vorbirii se realizează o anumită "limbă" [...] o "limbă funcțională" [...]. Însă, într-un discurs, în diferite puncte ale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Coșeriu: "În fiecare punct al vorbirii se realizează o anumită "limbă" [...] o "limbă funcțională" [...]. Însă, într-un discurs, în diferite puncte ale discursului, poți realiza mai multe limbi funcționale" (E. Coșeriu, 1997: 86). Depășim în acest punct dihotomia saussureană sincronie - diacronie, prin care părintele lingvisticii europene insista asupra contrastelor dintre studierea limbii într-un moment fix și studierea fenomenelor lingvistice în evoluția lor cronologică. Limbajul medical european este expresia tuturor posibilităților de a întrebuința varietatea impusă de capacitatea universală a elementelor
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
lingvistic) precis delimitate/ cu utilizare internațională. Abordarea semiozei terminologice a limbajului medical - la nivelul corpusului de compuse tematice greco-latine - oferă posibilitatea de a descrie saltul calitativ, inovația într-un studiu sistemic diacronic. Compunerea tematică ocupă un loc privilegiat. Sub aspectul diacroniei sistemice, afixoidele cunosc două metamorfoze: statutul primar (etimologic), de temă, caracterizat printr-un înalt grad de lexicalizare - și statutul secundar, derivat, în sincronie, realizat prin transfer metaforic. Nucleul acestora concentra semnificația cuvântului, în limbile latină și greacă. În formele sincronic
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
noi unități conceptuale, perfect adaptate sferei referențiale, dezvoltă metafore specializate - revendicate de contextul socioterminologiei contemporane. Aceste mecanisme sinergetice de organizare a structurilor funcționează atâta timp cât urmează direcția firească de evoluție, în "dreapta potrivire a numelor" (Platon, 2005) cu matricea originară greco-latină. "Diacronia sistemică" propusă de Martinet transgresează filozofia structuralistă de tip saussurean, modificând relația binară diacronie - sincronie în "triadă dinamică": corpusul de compuse savante, de metafore specializate s-a dezvoltat sistemic atât în sincronie, cât și în diacronie. Analiza sistemului diacronic al
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
contemporane. Aceste mecanisme sinergetice de organizare a structurilor funcționează atâta timp cât urmează direcția firească de evoluție, în "dreapta potrivire a numelor" (Platon, 2005) cu matricea originară greco-latină. "Diacronia sistemică" propusă de Martinet transgresează filozofia structuralistă de tip saussurean, modificând relația binară diacronie - sincronie în "triadă dinamică": corpusul de compuse savante, de metafore specializate s-a dezvoltat sistemic atât în sincronie, cât și în diacronie. Analiza sistemului diacronic al rădăcinilor actualizează corelațiile dintre structurile consecutive, în toate etapele dezvoltării limbajului. Descoperirile științifice, nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
cu matricea originară greco-latină. "Diacronia sistemică" propusă de Martinet transgresează filozofia structuralistă de tip saussurean, modificând relația binară diacronie - sincronie în "triadă dinamică": corpusul de compuse savante, de metafore specializate s-a dezvoltat sistemic atât în sincronie, cât și în diacronie. Analiza sistemului diacronic al rădăcinilor actualizează corelațiile dintre structurile consecutive, în toate etapele dezvoltării limbajului. Descoperirile științifice, nivelul conceptual revendică modificarea progresivă a paradigmelor și implicit, reorganizarea prin salt a sistemului terminologic. Conceptele actualizate prin afixoide, acomodate noilor unități conceptuale
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
kanthos vs. lat. canthus): cantectomie, cantoplastie; crani-, cranio- (cf. gr. kranion vs. lat. cranium); eter-, etero- (cf. gr. aither vs. lat. aether). Există o mare compatibilitate fonetică a unor serii de afixoide de a forma unități terminologice noi, din perspectiva diacroniei sistemice a nomenclaturilor. Limbajul medical românesc a acceptat atât variantele grecești și latine, cât și variantele mixte, intrate prin filieră franceză/ engleză/ germană/ rusă. La nivelul variantelor există două tipuri de compatibilitate: (1) compatibilitate conceptuală: în termenul hemocromogen, prefixoidul hemo-
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
orizontul de oxidare-reducere), pF (logaritm decimal al sucțiunii...), pH (logaritrm decimal negativ al concentrației ionilor de hidrogen...), ppm (părți per milion) etc. Studiul caracterului interdisciplinar al metaforei terminologice panlatine și/ sau al termenilor implică necesara aprofundare în sincronie și în diacronie, sub aspect etimologic și comparativ. Terminologia este o problemă de cunoaștere științifică (prin concepte), de lingvistică (prin relațiile cu limbile istorice), de logică (prin metafora terminologică și tehnicile logice de conceptualizare), de ontologie (prin existența a două sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Editura Universității, București. BIDU-VRĂNCEANU, A., 2011a: Angela Bidu-Vrănceanu, Rolul lingvisticii în terminologie. În Terminology and translation studies. Plurilingual terminology in the context of european intercultural dialogue (coord. Doina Butiurca, Inga Druță, Attila Imre), Cluj-Napoca, Scientia. BIDU-VRĂNCEANU, A., 2011b: Angela Bidu-Vrănceanu, Diacronia în terminologie, în Lexic comun/ Lexic specializat, Analele Universității "Dunărea de Jos" din Galați, Fascicula XXIV. Anul IV, nr. 1(5). BIDU-VRĂNCEANU, A. (coord.), 2012: Angela Bidu-Vrănceanu (coord.), Terminologie și terminologii II, EU, București. BLACK M., 1962: Max Black, Models
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
de la citation, Editions du Seuil, Paris. COȘERIU, E., 1991-1992: Eugen Coșeriu, Principiile lingvisticii ca știință a culturii, în volumul Omul și limbajul său. Studia lingvistica in honorem Eugenio Coșeriu, AUI, IIIe, tomul XXXVII-XXXVIII, lingvistică. COȘERIU E., 1997: Eugenio Coșeriu, Sincronie, diacronie și istorie: problema schimbării lingvistice, Ed. Enciclopedică, București. COȘERIU E., 2009: Eugen Coșeriu, Omul și limbajul său, Editura Universității Al.I. Cuza, Iași. CORBEILE J.C; CORMIER M., 2014: Jean-Claude Corbeile, Monique Cormier, "Alain Rey, homme du nouveau monde", în
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
funcție de un principiu uniform, pregătind astfel calea pentru o interpretare coerentă și logică a evoluției gîndirii umane. Cîteva concepte-cheie pot da consistență și claritate acestui principiu: cel de negantropie, opus entropiei, cel de sinarhie, opus anarhiei, cel de sincronie, opus diacroniei, și cel de sinergie, ca asociere de elemente pentru atingerea aceluiași scop sau îndeplinirea aceleiași funcțiuni. Sunt concepte abstracte, metaștiințifice, ce înlătură principiul cauzalității din explicarea relațiilor, căci cauza și efectul reprezintă, fundamental, același lucru, principiul raționalității și logica sa
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
data aceasta. Dacă relația dintre semnificat și semnificant nu este motivată, nimeni nu este totuși îndreptățit s-o schimbe, fiindcă ea este fixă. În același timp însă, dacă semnul este arbitrar, aceasta îl face oarecum fragil, iar alunecările semantice în diacronie atestă caracterul schimbător al semnului. Problema arbitrarietății semnului, inițiată de F. de Saussure, a fost deseori discutată după aceea, E. Benveniste observînd că înaintașul său a confundat sistematic semnificatul cu referentul. Din acest motiv, arbitrarul s-ar situa în raporturile
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
comunicare orală: ansamblul participanților prezenți (o conferință, o întîlnire politică, un colocviu etc.). Un sens particular capătă noțiunea de "audiență" în retorica argumentării. V. argumentare, cadru, interacțiune, negociere, regulator, relație. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; GOFFMAN 1974. MT DIACRONIE. Pentru Ferdinand de Saussure, diacronia este unul dintre punctele de vedere ce se pot adopta în studiul limbii, atunci cînd faptele de limbă sînt analizate în succesiunea lor și în schimbarea lor de la un moment la altul al istoriei. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o conferință, o întîlnire politică, un colocviu etc.). Un sens particular capătă noțiunea de "audiență" în retorica argumentării. V. argumentare, cadru, interacțiune, negociere, regulator, relație. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; KERBRAT-ORECCHIONI 1996; GOFFMAN 1974. MT DIACRONIE. Pentru Ferdinand de Saussure, diacronia este unul dintre punctele de vedere ce se pot adopta în studiul limbii, atunci cînd faptele de limbă sînt analizate în succesiunea lor și în schimbarea lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de Saussure, diacronia este unul dintre punctele de vedere ce se pot adopta în studiul limbii, atunci cînd faptele de limbă sînt analizate în succesiunea lor și în schimbarea lor de la un moment la altul al istoriei. Cu această accepție, diacronia este o disciplină lingvistică, dar denumește și caracterul faptelor lingvistice considerate în evoluția lor în timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
timp, situație în care ele se opun sincroniei. Din perspectiva evoluției diacronice, sincronia, punînd în lumină organizarea internă a fenomenelor lingvistice dintr-o anumită perioadă a istoriei, stabilizează dinamica diacronică din necesități de analiză. Praxematica nu ageează însă opoziția dintre diacronie și sincronie și nu le tratează separat, deoarece ea este interesată de procesele lingvistice care sînt rezultatul unei dialectici a nominației în relație cu practicile umane. În această viziune, dimensiunea istorică este esențială pentru producerea sensului pe care îl explică
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un punct de vedere autonom, pe considerentul că lingvistica sincronică are o întemeiere numai dacă este interpretată în termeni diacronici. Ideea că în realitatea limbii aspectele dinamice și cele statice coexistă într-o dialectică specifică, deoarece limba se constituie în diacronie și funcționează în sincronie, capătă, de altfel, tot mai mulți adepți în epoca actuală, diacronia fiind considerată una dintre dimensiunile majore ale variației lingvistice. De aceea, a n a l i z a d i s c u r s
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]