137 matches
-
SAIMAC AMINTIRE Pe pisc de munte strălucește luna Pe pârtia de schi se-ntrec schiorii, O, frumusețe cum nu e niciuna, Acuși, acuși ne luminează zorii. Odată, în Bucegi, în alte vremuri Eu singură am plecat așa, în noapte Diamantine diademe-n vârfuri Străluminau un cer bogat în șoapte. Atunci, cu Universul sfat ținut-am. Ce bine, ce profund, e a făuri! În jnepeni și-n cuarțuri viu prezis-am, În Stele, în Pământ, în ninse piscuri. Un vis nu-i
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1743 din 09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului TOAMNA LA ECHINOX Așa de blândă și atât de calmă, Tu, toamnă, n-ai mai fost de multă vreme, Ți-ai pus tot soarele în diademe, Rotunda lună ai cuprins-o-n palmă. Grădina ți-ai pictat-o-n crizanteme, Frunzișul veșted nu-l mai porți de valmă; În vocea-ți lină nu e vreo sudalmă, Iar gândurile-ți cântă în poeme. Așa cum o vedem de
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
de cer și necuprins. E tot avântul vieții mele, Crâmpei în univers aprins Și toate zilele rebele Ce-n plete azi ți le-aș fi prins Ca un mănunchi de crizanteme Ori poate ca un foc desprins Din ale vremii diademe Ce peste chip ți s-au prelins. E zborul clipei dăruite În zori ce tu mi l-ai deschis Când toate fost-au rostuite La porți cândva de nedeschis! Iar azi când vreau să iau aminte La cele câte ți-
PROMISIUNI, DE VIS de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377445_a_378774]
-
trup uitat sfâșiat aclamat. Mă curg prin tine Mă curg prin tine bazalt erupt din adâncuri în adâncuri spre apusul luminat ... Citește mai mult bagajtangoul obsesiecompresiegăndurilorzidurilorchin ardentdesuetpisica neagrăstrălucirenălucireapasăacasătrupuitatsfâșiataclamat.Mă curg prin tineMă curg prin tinebazalt erupt dinadâncuriîn adâncurispre apusulluminat... XX. DIADEME DE SÂNZIENE, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016. în astă noapte cum să dormi când patul ți-este plin cu flori iar ielele hore încing pe rug aprins în dor nestins cu gând tăcut
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
ți-este plin cu flori iar ielele hore încing pe rug aprins în dor nestins cu gând tăcut în așternut mă tot gândesc să fac o vrajă să îmi fii strajă când voi culege și-oi alege cununile de sânziene diademe pe fruntea ta pe viața mea roua din zori a sărbători. Citește mai mult în astă noapte cum să dormicând patul ți-este plin cu floriiar ielele hore încingpe rug aprinsîn dor nestinscu gând tăcutîn așternutmă tot gândescsă fac o
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
MONOGRAMA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1969 din 22 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dantelării ce strâng cochete monosilabic,sub colb,timpul, mi-au prins o lacrimă-ntre plete ademenind sub somnu-i chipul. Prin tolba fulgilor măruntă sub diademe-n fir de brumă se ascundea,plângând căruntă, o monogramă-n strai de humă. Curgea pe dânsa,lin,șuvoaie, și guri de cerbi pășteau în cete, cu dinți de foc,ca pe-o văpaie o rumegau,scrâșnind,a sete. Căscau
MONOGRAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379017_a_380346]
-
SAIMAC AMINTIRE Pe pisc de munte strălucește luna Pe pârtia de schi se-ntrec schiorii, O, frumusețe cum nu e niciuna, Acuși, acuși ne luminează zorii. Odată, în Bucegi, în alte vremuri Eu singură am plecat așa, în noapte Diamantine diademe-n vârfuri Străluminau un cer bogat în șoapte. Atunci, cu Universul sfat ținut-am. Ce bine, ce profund, e a făuri! În jnepeni și-n cuarțuri viu prezis-am, În Stele, în Pământ, în ninse piscuri. Un vis nu-i
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
POEZII INEDITE - MARGARETA MARIANA SAIMACAMINTIREPe pisc de munte strălucește lunaPe pârtia de schi se-ntrec schiorii,O, frumusețe cum nu e niciuna,Acuși, acuși ne luminează zorii.Odată, în Bucegi, în alte vremuriEu singură am plecat așa, în noapte Diamantine diademe-n vârfuriStrăluminau un cer bogat în șoapte.Atunci, cu Universul sfat ținut-am.Ce bine, ce profund, e a făuri! În jnepeni și-n cuarțuri viu prezis-am,În Stele, în Pământ, în ninse piscuri.Un vis nu-i lucru
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
o oprescă Din zboru-i celest, și e tot ce n-ar vrea. Stătea-n reverie cu orele-n șir Pe trunchiu-nvechit de ploi și de vreme, Ar fi-ngemănat mii de flori, fir cu fir, S-așeze la îngeri, pe cap, diademe. S-asculte doar triluri și vânturi șoptind, Sau cânturi divine-n urechi să-i pătrundă Și ape-n cădere, din munți, șopotind, Atât-ar fi vrut....și-o pace profundă. Și-acum, înapoi, în ținutul de azi, Eu tot mai
CANDOARE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381132_a_382461]
-
vremea cea mai mare, Vremea cercetării tale. Ești îndărătnică, neprimitoare, Și din deșertăciunea zidurilor tale, Nu va rămânea nimic, nicio paloare”. Din ochii cei mai limpezi de sub soare, Cu unda dimineților pe gene Și bunătatea lor înnoitoare Cădeau mărgăritare-n diademe. „Ierusalime, Ierusalime,- Șoptea mereu cu buze tremurânde. Cum nu Îmi înțelegi a Mea venire! „Ierusalime, Ierusalime, Aș vrea să fii Mireasa Mea, De nu mă vei pricepe și nu mă vei urma, Când voi veni pe nor la judecata Mea
PLANSUL DRAGOSTEI ETERNE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374502_a_375831]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului IUNIE Volbura, ca un zuluf, Pe arac imită via, În livadă nor de puf Slobozește păpădia. Stă gătită-n mii de flori Iasomia la fântână - Diademe prinse-n zori În cosițe de cadână. Viespile în iureș vin, Cu catrințele vărgate Și basmale de poplin, Vin așa, neinvitate. Cu pretenții de baron Cărăbușul le privește, Bâzâind la unison, Roi de-albine se ivește. Să nu crezi că
IUNIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373304_a_374633]
-
harul Tău ce l-am primit în dar, În casa mea e mare sărbătoare, Căci îndurarea n-a fost în zadar. Sunt hărăzit să stau aici o vreme, Puțin sau mult, doar Domnul poate ști, De-aceea vreau în ceruri, diademe, Căci îmi doresc un loc în veșnicii. Lucrarea mea oricât ar fi de mică, Să fie jertfă de plăcut miros, Privind în sus să nu îmi fie frică, Știind că Domnul meu este Cristos. Îmi amintesc de promisiunea care, Tatăl
ÎMI AMINTESC de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373847_a_375176]
-
a marilor haiduci S-a păstrat ca scump tezaur pe-al istoriei altar Și pe drumuri de răstriște și la marile răscruci Limba noastră românescă a fost dulce avatar. Limba marilor poeți strânși sub bolta nemuririi, Au dat mii de diademe sfinte-n suflet de român Și-au lăsat culturii noastre stihuri ale mântuirii Unui neam carpatic, cu-un puternic dac plămân. Limba doinelor de jale și azi plănge îngrădită, De cuvinte noi străine ce purced să amărască Graiul dulce mioritic
LIMBA ROMÂNILOR de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375514_a_376843]
-
un ciob de privire răsărita , O umbră pierduta-n infinit În lacrima din orbită stingherita. Un strop picurat de sub streașina , O floare răsărita din câmpie , O speranță străină și târzie Sunt iluzia ascunsă ce iar învie . Sunt mirosul trandafiriu în diademe Cu mii de sclipiri enigmatice , Prin frunzele ruginițe că mici embleme Pe tulpinile firave și pitice . Sunt aripa pierduta-n visare , O petala deschisă la apus , Sunt pasul ce-a urmat o altă cărare Și gândul despărțirii ce ne-a
SUNT ILUZIE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375558_a_376887]
-
hectarelor, îngrijind pământul, cercetând și dezvoltând noi și noi specii de flori ale căror rădăcini se află în plantele de bază. Pe întinsa suprfață a expoziției sunt 4,2 milioane de garoafe și peste 2000 de specii de lalele, frezii, diademe, trandafiri, narcise, anemone, Monte Carlo, Iris și crizanteme.Conducerea extinselor și variatelor câmpuri florale sunt în legătură cu cei 100 de specialiști care furnizează Anemonele roșii și galbene. Încă din toamna începutului de an, acești agricultori se îngrijesc de plantarea lor în
K E U K E N H O F PARCUL FLORILOR ŞI AL STATUIELOR de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371826_a_373155]
-
regii Își exercită menirea. Așa se face că blazonul, livreaua servitorimii, Însoțitoarea Doamnei, părul lung, girueta din vârful turlei, tocurile roșii, mitra, porumbarul din curtea castelului, pernița pentru Îngenuncheat la biserică și tămâia pentru mirosit, numele precedat de particulă, panglicile, diademele, falsele alunițe, rujul, coroanele, Încălțările cu vârful Întors, toca oficialilor, mantia lungă, romburile alb-albastre de pe blazon, purpura veșmintelor, pintenii etc., toate au devenit, rând pe rând, Însemnele materiale ale porției de repaus de care cineva putea să se bucure, ale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dungat, știuci pestrițe, babuște cu coada de un roșu aprins se iveau din copcă și, desprinse de cârlig, cădeau în zăpadă. După câteva zvâcniri, trupurile le înțepeneau, înghețate de vântul tăios. Șira spinării li se acoperea cu cristale, asemenea unor diademe fabuloase. Vorbeam puțin. Liniștea adâncă a câmpiei înzăpezite, cerul argintiu, somnul profund al marelui fluviu făceau ca vorbele să fie de prisos. Uneori, Pașka, tot căutând un loc mai bogat în pește, se apropia periculos de mult de plăcile lungi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vrea să mai trăiesc... și cu toate astea pare-se că din cauza ei voi să mor. [ȘTEFAN] La steaua cea din urmă a negrei nopți de viață Privesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin, Cu aripile negre și vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește... c-o neagră floare-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Și să fiu Un alt eu, altă ființă, alt corp, fără să știu C-am fost vrodată-n lume. La tine stea din urmă a negrei nopți, viață Gândesc cu întristare. Și-a morții pală față Apare-n nouri roșii cu diadem de spin Cu aripele negre, cu vîntu-i de venin Ce sîngele-amorțește, c-o floare neagră-n mână; Și buza ei răcită, ochirea ei bătrână M-alungă de viu încă în galbenul mormânt. Dar eu voi viață, ziuă, eu voi să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața, să râd și să nu gem, Să nu privesc în lume, un ochi fără lumină, Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer de mormânt, Un vânt ce se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ca îngerul căzut. Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața... Să rîd! Să nu blestem... Să nu privesc în lume un ochi fără lumină Un osândit ce-l duce la moarte fără vină, O liră fără sunet, un aer în mormânt, Un vânt ce se întreabă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea jună Zbura pin lumea albă ca gelița nebună Ce-neacă a ei suflet în suflete de flori Și-n visuri aurite aripele-i răcori! Pîn-te-am văzut, o, Mira... pân te-am văzut în față, Înger cu sân de piatră, cu diadem de gheață, Și de-atunci sânt întocmai c-araba vijelie Ce-și mână a ei suflet pin volburi din pustie, Pin volburi de arenă, prin un nisip de foc Ce ard suflarea-ntrînsa dar nu o țin în loc; Căci ea înflăcărată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aur blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, Îngălbenit ca umbra și slab ca vechiul leu Ședea Ștefan cel Mare în falnic tronul său. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre ca focul sub cenușă ce încă nu s-a stins. Boierii lui, brazi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
blond Și înflorit cu stele pe-albastrul lui plafond, ]2 Îngălbenit ca raza și slab ca vechiul leu Stătea Ștefan cel Mare în falnic tronul [său]. L-a lui picioare șubrezi îngenuncheat ședem. [2Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem, ]2 În mâna lui uscată de aur sceptru greu, Pe umeri plete albe, barbă pe pieptul său; Sub genele lui sure ardea suflet aprins În două stele negre de-un foc încă nestins. [2Boierii lui, brazi falnici, deși-nvechiți de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
d. - și imaginează decoruri exaltante, lipsite de discreția simbolistă, compromise de teatralism, emfază, de aplecarea spre fastuosul excesiv. Ambianța este întotdeauna somptuoasă: edificii cu statui de alabastru și trepte de agată, sanctuare înconjurate de livezi cu fructe ca „sori de diademe”, podoabe de aur și pietre prețioase, iar peste toate - îngerii care cântă din flaute de aur. Ansamblul se configurează baroc, cu o scenografie epatantă, însă aglomerarea de obiecte strălucitoare nu scânteiază, ci cade într-un soi de platitudine. Exagerarea repetitivă
STAMATIAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289848_a_291177]