117 matches
-
în capitolele 90-100 autorul se ocupă de nivelurile cele mai elevate ale acestui itinerar, de încercările venite din suferință, de umilință, de necesitatea de a veghea pînă la sfîrșit. Multă vreme, s-a subliniat influența lui Evagrie Ponticul asupra lui Diadoh, care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (cf. pp. 000-000) e mai mare decît a lui Evagrie. Diadoh
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Diadoh, care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (cf. pp. 000-000) e mai mare decît a lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta în special prin faptul că acordă o mare importanță experienței și percepției sau simțului (aisthêsis) intern, cu valoare de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
curăță de păcate, nu purifică și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru înălțarea la Cer a lui Cristos e interesantă întrucît apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-un singur ipostas în Cristos întrupat. Viziunea Sfîntului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e Ioan Botezătorul, care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu cînd vor fi nepieritoare și, în sfîrșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cel întrebat e Ioan Botezătorul, care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu cînd vor fi nepieritoare și, în sfîrșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simion Teologul, a fost atribuită de cei mai mulți cercetători acestuia din urmă sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sînt abordate teme precum raportul lui Dumnezeu cu lumea, cunoașterea angelică
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Werke, Frankfurt/M 1967. Cf. și M.-G. Guérard, Nil d’Ancyre, DSp XI, 1982, col. 345-356. Despre scrisori: A. Cameron, The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
d’Ancyre, DSp XI, 1982, col. 345-356. Despre scrisori: A. Cameron, The Authenticity of the Letters of St Nilus of Ancyra, „Greek, Roman and Byzantine Studies” 17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
17 (1976), 181-196. b) Diadoh din Fotike Fotie (Biblioteca, cod. 231) îl amintește pe Diadoh, episcop de Fotike în Epir, printre adversarii monofiziților în anii conciliului de la Calcedon; însă la conciliul din 451 episcopul de Fotike se numea Ioan, deci Diadoh trebuie să fi ajuns episcop la târziu. Oricum, apare în 457 printre semnatarii scrisorii trimise de episcopii din Vechiul Epir împăratului Leon I în urma asasinării lui Proterios de Alexandria (aici, pp. ???-???). Diodoh trebuie să se fi născut așadar prin 400
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prin 400; murise în 486 când Victor din Vita îl laudă în Istoria persecuțiilor vandalilor. Cum opera sa principală se adresează călugărilor, e posibil să fi fost el însuși monah, poate chiar responsabil al unei comunități. S-a spus că Diadoh ar fi putut fi dus la Cartagina de flota lui Genseric, împreună cu persoanele de vază din Zakynthos, în urma unui raid în Epir efectuat între 467 și 474 (Marrou). Dintre operele sale, cea mai importantă este intitulată O sută de capitole
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre teologie și întrupare), de Talasie (patru centurii Despre iubire și despre cumpătare) și așa mai departe. Cele o sută de capitole ale lui Diadoh sunt gândite ca o introducere globală la viața duhovnicească; ele sunt precedate de zece definiții ale unor virtuți fundamentale (credință: „gând despre Dumnezeu, departe de orice dorință [apathês]”; speranță; răbdare; lipsa lăcomiei etc.), după care urmează un al doilea titlu
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
despre boli (53-54), despre necesitatea de renunțare la atracțiile lumii acesteia (55-57) și de a învinge akedía, adică plictiseala și dezgustul față de experiența spirituală (58), de a nu uita numele lui Dumnezeu și de a invoca numele lui Isus (59-61). Diadoh mai spune că monahii trebuie să se lase deposedați de propriile bunuri, renunțând la procese (63-64), și să aleagă sărăcia. Dintre darurile primite de la Dumnezeu, cel mai însemnat este „teologia”, darul ce izvorăște din contemplație, producând în suflet o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu Dumnezeu. În capitolele autorul se ocupă de gradele cele mai elevate ale acestui itinerariu, de încercările venite din suferință, de umilință, de necesitatea de a veghea până la sfârșit. Multă vreme, a fost subliniată influența lui Evagrie Ponticul asupra lui Diadoh care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (aici, pp. ???-???) e mai mare decât aceea a lui Evagrie. Diadoh
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Diadoh care a fost catalogat drept adversar al messalianismului; studiile lui H. Dörries au demonstrat însă că el e mai degrabă reprezentantul unui messalianism moderat și că influența lui Macarie (aici, pp. ???-???) e mai mare decât aceea a lui Evagrie. Diadoh se deosebește de acesta în special prin faptul că acordă mare importanță experienței și percepției sau simțului (aisthêsis) intern cu valoare de criteriu decisiv în discernerea duhurilor. Îl apropie de messalianism - și îl separă de un adversar necruțător al acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de păcate, nu purifică însă și duplicitatea voinței, consecință a păcatului (78). Omilia pentru Urcarea la Cer a lui Cristos e interesantă pentru că apără doctrina calcedoniană a celor două naturi inseparabile într-o singură ipostază în Cristos întrupat. Viziunea Sfântului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor fi nepieritoare și, în sfârșit, despre natura îngerilor. O Cateheză
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor fi nepieritoare și, în sfârșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simeon Teologul, a fost atribuită de cercetători mai degrabă acestuia sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sunt abordate teme precum raportul lui Dumnezeu cu lumea, cunoașterea angelică și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este cel care își manifestă în om libertatea și îl face capabil de ea ; c) faptul că libertatea constă într-o creștere infinită, care se amplifică potrivit expresiei lui Grigore de Nyssa din începuturi în începuturi, prin începuturi fără sfîrșit. Diadoh al Foticeei imaginează, de pildă, creșterea în mod analog realizării unei opere de artă : reflexul chipului divin din om e curățat și actualizat în atelierul Duhului Sfînt, care înalță chipul sufletului din strălucire în strălucire [subl. n.], dăruindu-i pecetea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
pecetea asemănării. Cusanus a tematizat matematic această creștere potrivit tinderii intelectului spre Limita infinită care, din străfundul omului, îl atrage pe acesta către zenitul suprem. Deificarea omului (theosis), ca și pecetea (kharaktŒr) asemănării, la care, printre mulți alții, se referă Diadoh, desemnează tocmai condiția creșterii fără capăt, participare umană la libertatea totală a realului absolut. Pentru aceeași participare, Eckhart a folosit, între multe alte analogii, imaginea comercială a pieței unde divinul caută suflet doritor de infinitatea Sa. Potrivit metafizicii eckhartiene, trăsătura
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
prăznuite după vechiul calendar iulian: la 19 decembrie 1921- Sf. Nicolae, la 6 ianuarie 1922 - Crăciunul anului 1921, iar la 13-14 ianuarie 1922- Anul Nou. Vineri, 6 ianuarie. Întreaga Familie Regală (Regele Ferdinand, Regina Maria, fiicele Ileana, Elisabeta - căsătorită cu diadohul George al Greciei -, Mignon, cerută în căsătorie de Alexandru, regele Serbiei), sărbătorește Crăciunul la Carol și Sitta. „Totul era minunat aranjat și fiecare a primit lucruri foarte drăguțe <...> După ce s-a terminat propria noastră ceremonie de familie, la care a
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Ormilia (Grecia continentală) este, fără îndoială, una dintre cele mai vii și profetice voci ale teologiei ortodoxe contemporane. Există câteva referințe implicite ale părintelui Emilianos la învățăturile Părinților filocalici, între care un loc proeminent îl ocupă Evagrie Ponticul, Grigorie Teologul, Diadoh al Foticeii, Ioan Scărarul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Teolipt Filadelful și Calist Catafighiotul. Față de doctrina teologică a acestor Părinți ai Bisericii, părintele Emilianos nu aduce nimic nou. Limbajul prin care-și exprimă trăirea nu are un precedent recent. Geniul retoric
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
recepție, gara vedea aliniindu-se de-a lungul șinelor delegațiile străine înzorzonate și multicolore. Regele Bulgariei, pe cap cu un pompon nemăsurat de mare, prințul Nikita al Muntenegrului, socrul noului rege, în ținută de general muntenegrean cu fustanelă albă, și Diadohul 50 Greciei, Constantin, erau în fruntea misiunilor străine. Deodată, un sunet de sirenă anunță sosirea trenului, precedat de o locomotivă ștafetă. Un vagon-salon, un furgon cu uși glisante, deschise, lăsînd să se vadă catafalcul acoperit cu drapelul italian, înconjurat de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
un posibil atentat, împingîndu-l sub proțapul de la afetul de tun pe care era pus sicriul regal. Șeful meu, domnul Alexandru Catargi, se trezi într-o străduță laterală cu un băiețel agățat de poalele uniformei sale brodate cu aur. Cît despre Diadoh, el trecuse prin gardul metalic al Băncii, dar nu mai reușea să revină pe aceeași cale din cauza epoleților uniformei, așa că a fost nevoie să fie chemat portarul pentru a-l recupera pe prințul moștenitor al Greciei, după ce s-a restabilit
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
văzut defilînd o armată întreagă. Abia mai tîrziu, odată cu declarația de război din octombrie, această adunare de trupe a căpătat adevăratul ei sens, acela de repetiție generală. Sărbătorirea celor 18 ani ai prințului Boris, anterioară (ianuarie), adusese invitați de marcă: Diadohul Greciei, generalul d'Amade ce urma ca în caz de război să ajungă șeful unei armate, în Franța, și marele duce Andrei Vladimirovici 111, care încă nu se hotărîse să ia în căsătorie pe steaua dansului, celebra Kșeșinskaia. Principele Moștenitor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
era, pe asemenea vremuri noi, să căsătorești prințesele, suverana mi-a cerut invocînd "prestigiul" pe care îl aveam, după părerea sa, pe lîngă copiii săi s-o "instruiesc" pe prințesa Elisabeta, ca să renunțe la hotărîrea de a-i trimite înapoi Diadohului George al Greciei portretul și de a rupe în felul acesta logodna care era ca și încheiată. Misiune mai mult decît delicată, al cărei eșec fu, pentru moment, complet. Deși îl elogia în termeni nemăsurați pe prințul grec, prințesa considera
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Adrian pe locul celui dedicat de Agrippa divinităților familiei Iulienilor. În 609, Bonifaciu al IV-lea l-a transformat în biserică (Sf. Maria a Martirilor). După 1870 a devenit "catedrala Italiei" unde sînt săvîrșite ceremoniile religioase de importanță națională. 50 Diadoh, titlul Princepelui moștenitor al Greciei. 51 Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei (1888-1918). 52 Eduard al VII-lea, regele Angliei (1901-1910). 53Palatul Ildiz, sediul ministerului de externe. 54 Capitala Cretei, pe atunci provincie turcească. Numele actual al orașului, care și-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de lucrări importante sau numeroase. Printre acești autori putem cita în general pe apologeții greci și latini ai secolului al II-lea, pe Clement Alexandrinul, Lactanțiu, Rufin, Teodor de Mopsuestia, Didim cel Orb, Sinesiu de Cirene, Evagrie Ponticul, Nil Ascetul, Diadoh al Foticeii, Marcu Ascetul, Isaia Pustnicul, scriitori sirieni, armeni, georgieni etc. Operele acestor scriitori reprezintă un uriaș material de istoria culturii și a spiritului creștin în primul mileniu, un material cu orientări și soluții variate pentru problemele vremii. Este o
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
întregii ființe umane. Vederea, cu termeni de lumină și foc, urcă până în Tabor, la slava lui Hristos schimbat la față. Antropologia și experiența mistică sunt centrate pe inimă, în sensul biblic și macarian. Reluând ceea ce se află în germene la Diadoh al Foticeii, Sfântul Grigorie subliniază că vederea mistică implică și participarea trupului și a sufletului. Sfinții apostoli au văzut lumina necreată cu ochii lor transfigurați<footnote Ibidem, pp. 75-76. footnote>. Părintele Dumitru Stăniloae, vorbind despre doctrina răsăriteană a Sfântului Grigorie
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]