113 matches
-
Adrian pe locul celui dedicat de Agrippa divinităților familiei Iulienilor. În 609, Bonifaciu al IV-lea l-a transformat în biserică (Sf. Maria a Martirilor). După 1870 a devenit "catedrala Italiei" unde sînt săvîrșite ceremoniile religioase de importanță națională. 50 Diadoh, titlul Princepelui moștenitor al Greciei. 51 Wilhelm al II-lea, împăratul Germaniei (1888-1918). 52 Eduard al VII-lea, regele Angliei (1901-1910). 53Palatul Ildiz, sediul ministerului de externe. 54 Capitala Cretei, pe atunci provincie turcească. Numele actual al orașului, care și-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tăblița 20 ne spune ce au avut de îndurat trupele de geți, besi și bastarni care erau lefegii la agia Macedoniei cînd Lisimah s-a întors acasă după moartea lui Alexandru Macedon în anul 323 î.e.n. și împărțirea imperiului între diadohi. Toate rudele lui Alexandru au fost măcelărite iar geții, besii și bastarnii au fost puși sub ascuțișul săbiilor. ,,Orolo este mîniat pentru că a fost silit să-și ducă luptătorii sub comanda geților. În disprețul lui, spune că besii împreună cu bastarnii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în administrație fenicienilor din Sidon, al căror rege Eshmunezer a ridicat aici un templu al zeului Eshmun. În anul 322 î.e.n., orașul a căzut în stăpânirea eleno-macedoneană, a lui Alexandru cel Mare. În anul 301 î.e.n., a fost cucerit de diadohul Ptolemeu, devenit rege al Egiptului, iar apoi a trecut, ca și întreaga zonă, sub dominația Siriei Seleucide. În timpul răscoalei Makabeilor populația Yaffei , constituită mai ales din eleni și semiți elenizați sau politeiști, au opus evreilor o rezistență înverșunată. Yonatan Makkabi
Tel Aviv () [Corola-website/Science/300198_a_301527]
-
întreaga Tracie până la Dunăre și întreg litoralul cuprins între Abdera și gurile Dunării. Regatul Odrisilor devenise principalul factor de putere în zonă. Tracia a fost cucerita de macedoneni în 341 î.Hr., iar după moartea lui Alexandru cel Mare, generalii săi, diadohii, au purtat războaie pentru supremație, ce au dus la slăbirea și dezmembrarea imperiului macedonean. i sunt consemnați în izvoare prima dată în secolul al VI-lea î.Hr., iar dacii din secolul I î.e.n. Strabon afirmă că geții vorbeau aceeași limbă
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Conflictul a izbucnit în 300-297 i.en.. Regele Lisimah este înfrânt și scapă prin fugă din încăierare, dar fiul său, Agatokles este luat prizonier. Acesta a fost eliberat în speranța că Lisimah va restitui teritoriile ocupate. În 297 i.en., diadohii au încheiat un tratat de pace și și-au promis sprijin reciproc. Între 293-291 i.en., Lisimah pornește o a doua expediție. Armata lui era însă înfometata și fiind înfrânta, Lisimah a fost luat prizonier împreună cu fii săi și dus
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
puternic (Krat'eroi). În acești termeni sibilinici și-a desemnat Alexandru cel Mare succesorul pe patul de moarte. Fiecare din generalii săi putea crede că acest calificativ se referea la el. Imediat, imperiul a fost împărțit în regiuni conduse de "diadohi" său "urmași" care, după ce s-au luptat între ei peste 40 de ani (323 i.Hr.-281 i.Hr.), și-au împărțit, în cele din urmă, imperiul său: Astfel, profeția biblică din Daniel 8 cu privire la Imperiul Macedonean s-a împlinit ad-litteram. În
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
I, regele Bythiniei, care l-a numit Nicomedia. In apropiere existase o veche colonie a cetății grecești Megara, numită "Olbia", cunoscută și sub numele de "Astacos". In luptele ce au urmat morții lui Alexandru cel Mare între generalii săi, numiți"diadohi",pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus "Olbia". Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre "diadohi". La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
Astacos". In luptele ce au urmat morții lui Alexandru cel Mare între generalii săi, numiți"diadohi",pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus "Olbia". Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre "diadohi". La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal, cel care i-a umilit pe romani chiar pe pământul Italiei Italia. Aflându-se refugiat la curtea regelui Prusias al Bythiniei a fost trădat de
Izmit () [Corola-website/Science/307755_a_309084]
-
cu moartea lui Alexandru cel Mare din 323 î.Hr.. Armatele lui Alexandru au cucerit Mediterana răsăriteană, Egiptul, Mesopotamia și Podișul iranian, Asia Centrală și unele regiuni din India. După moartea sa, a avut loc o luptă pentru succesiune, cunoscută ca războiul diadohilor (în greacă ""succesori""). Conflictul a luat sfârșit în 281 î.Hr., cu înființarea a patru state principale. Succesorii lui Alexandru au stăpânit teritoriile de la vest de Tigru o bună perioadă de timp, și au deținut controlul asupra Mediteranei răsăritene până la preluarea
Civilizația elenistică () [Corola-website/Science/303917_a_305246]
-
cele mai ciudate prințese din Regatul român”. Fire sensibilă și capricioasă, extrem de cultivată, Principesa Elisabeta a rămas în amintirea contemporanilor săi ca o adevărată enigmă. Lisabeta, cum i se spunea în familie, s-a măritat pe 27 februarie 1921 cu diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an regină. A divorțat în 1935, stabilindu-se în România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil
Regina Elisabeta a Greciei () [Corola-website/Science/304364_a_305693]
-
unei alte teorii, Periander nu ar fi construit canalul deoarece s-ar fi temut ca această construcție ar fi lipsit Corintul de rolul său principal de antrepozit al diferitelor bunuri. "Diolkos" există și astăzi alături de canalul construit în perioada modernă. Diadohul Demetrius I al Macedoniei (336-283 î.Hr.) a plănuit la rândul lui să construiască un canal pentru a-și îmbunătăți liniile de comunicație, dar a renunțat la plan după ce topografii săi au calculat greșit nivelurile mărilor adiacente, ceea ce a dus la
Canalul Corint () [Corola-website/Science/312793_a_314122]
-
fost nevoită să se refugieze la curtea unui rege ilir, Glaukias. În 306 î.Hr., sprijinit de Glaukias, recuperează tronul tatălui său, ocupându-l pentru patru ani când va fi detronat de inamicul său Cassandru. Astfel, se implică în războiul dintre diadohi de parte cumnatului său Demetrius I al Macedoniei. În 298 î.Hr. este trimis ostatic la Alexandria, ca asigurare a păcii dintre Macedonia și Egiptul ptolemeic, unde se căsătorește cu fiica vitregă a lui Ptolemeu I Soter. Cu ajutorul Egiptului, ocupă tronul
Pyrrhus din Epirus () [Corola-website/Science/311223_a_312552]
-
la Atena este povestit de către Damascius în "Viața lui Isidor". După moartea lui Marinus, Isidor va rămâne însă puțină vreme la direcția Școlii, preferând să se demită în favoarea lui Zenodot și să se întoarcă la Alexandria. Numirea lui Damascius că Diadoh al Școlii din Atena este datata aproximativ prin 515 e.n., ca succesor al lui Zenodot. Dar carieră să de Diadoh al Academiei va fi de scurtă durată. Împăratul Iustinian interzice prin decret, în 529 e.n., învățământul filozofiei non-creștine, mai cu
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
la direcția Școlii, preferând să se demită în favoarea lui Zenodot și să se întoarcă la Alexandria. Numirea lui Damascius că Diadoh al Școlii din Atena este datata aproximativ prin 515 e.n., ca succesor al lui Zenodot. Dar carieră să de Diadoh al Academiei va fi de scurtă durată. Împăratul Iustinian interzice prin decret, în 529 e.n., învățământul filozofiei non-creștine, mai cu seamă ""ereticilor"", evreilor și ""celor bolnavi de nebunia elenilor nepioși"" . În 532 e.n. Iustinian confiscă toate bunurile neoplatonicienilor. La vârsta
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
regent al imperiului creat de macedoneni, iar Seleucus (născut în 358 î.Hr., fiul nobilului Antiochos, devine hillarh al lui Perdiccas. În 321 î.Hr., Seleucus I Nicator, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare, devine satrap al Babiloniei, in urma rascoalei diadohilor, împotriva regenței lui Perdiccas. Seleucus fusese unul din generalii lui Alexandru, care se afirmase mai ales în expediția din India (326 î.Hr.) și la instigarea acestuia, Perdiccas este ucis de proprii soldați, în timpul expediției împotriva Egiptului, la Pelusa, pe malul
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
generalii lui Alexandru, care se afirmase mai ales în expediția din India (326 î.Hr.) și la instigarea acestuia, Perdiccas este ucis de proprii soldați, în timpul expediției împotriva Egiptului, la Pelusa, pe malul Nilului. În timpul celui de-al doilea război al diadohilor (319 î.Hr. - 316 î.Hr.), Seleucus va fi izgonit din Babilon, iar Antigonos Monophtalmos, satrapul Pamfiliei și Liciei, va deveni stăpân al Asiei. Încercarea acestuia de a păstra unitatea cuceririlor lui Alexandru, sub autoritatea sa, proclamându-se regent, va declanșa al
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
de astăzi, din Irak), care a devenit, pentru un deceniu, capitala statului Seleucid. După asasinarea în 310 î.Hr a Roxanei și al lui Alexandru IV (soția și fiul lui Alexandru cel Mare), din ordinul lui Kassandros, reizbucnesc luptele dintre diadohi. Ultimele idei de menținere a imperiului unitar sunt pierdute când Antigonos și Ptolemeu I Soter se proclamă regi în Grecia și respectiv Egipt (306 î.Hr.). La rândul său, Seleucus I Nicator se proclamă rege al Babiloniei, fondând statul Seleucid. Încă
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
se cunosc detaliile păcii prin care renunță la satrapiile indiene (Gandhara, Gedrosia și Arachosia) în schimbul a 500 elefanți de război și promsiunea de căsătorie dintre Seleucus și fiica suveranului indian. În anul 301 î.Hr are loc deznodământul luptelor dintre diadohi. La Issos, unde Alexandru învinsese pe perși, are loc ultima bătălie dintre diadohi, în timpul căreia moare Antigonos și cu el ultima speranță de a menține lumea elenistică unită. Îm urma împărțirii imperiului între diadohi, Seleucus ocupă Siria (fără partea ei
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
Arachosia) în schimbul a 500 elefanți de război și promsiunea de căsătorie dintre Seleucus și fiica suveranului indian. În anul 301 î.Hr are loc deznodământul luptelor dintre diadohi. La Issos, unde Alexandru învinsese pe perși, are loc ultima bătălie dintre diadohi, în timpul căreia moare Antigonos și cu el ultima speranță de a menține lumea elenistică unită. Îm urma împărțirii imperiului între diadohi, Seleucus ocupă Siria (fără partea ei meridională, Coilesyria), ceea ce va genera un conflict de secole cu Egiptul Ptolemeilor și
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
Hr are loc deznodământul luptelor dintre diadohi. La Issos, unde Alexandru învinsese pe perși, are loc ultima bătălie dintre diadohi, în timpul căreia moare Antigonos și cu el ultima speranță de a menține lumea elenistică unită. Îm urma împărțirii imperiului între diadohi, Seleucus ocupă Siria (fără partea ei meridională, Coilesyria), ceea ce va genera un conflict de secole cu Egiptul Ptolemeilor și o serie de șase războaie sângeroase. În anul 300 î.Hr, Seleucus mută capitala într-un oraș nou înființat, Antiohia. Centrul
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
II-lea se băteau monede în Amfipolis, așa-numiții philippeoi. Pentru perioada stăpânirii macedoneene este consemnată o donație pentru templul lui Artemis Tauropolos din Amfipolis, ceea ce dovedește venerația zeiței în oraș. Cetatea este menționată ca polis macedonean și în timpul stăpânirii diadohilor. Orașul este pomenit în cadrul rutei parcurse de apostolul Pavel și Sila în drum spre Salonic în Noul Testament, "Faptele apostolilor", 17,1.
Amfipolis () [Corola-website/Science/305573_a_306902]
-
loc odată cu prăbușirea Imperiului Seleucid, iar a fost un rival important al Imperiului Roman. Între anii 334 î.Hr.-327 î.Hr, regele macedonean Alexandru cel Mare cucerește Imperiul Persan. La moartea sa din anul 323 î.Hr, generalii săi, numiți diadohi, împart imensul imperiu ce se întindea din Macedonia până în India. Unul din acești generali, numit Seleucos, primește Imperiul Persan și întemeiază dinastia seleucidă. În jurul anului 250 î.Hr. apare din Asia Centrală un conducător dur numit Arsaces I, ce întemeiază Imperiul Part
Imperiul Part () [Corola-website/Science/305295_a_306624]
-
După moartea lui Alexandru și în urma luptelor de succesiune, imensul imperiu se împarte între trei dinastii: dinastia ptolemeică în Egipt (capitala: Alexandria), dinastia seleucidă în Siria, Mesopotamia și Persia (capitala: Antiohia) și dinastia antigonidă în Macedonia și Grecia centrală (capitala: Pella). "Diadohii" (suveranii elenistici) au favorizat stabilirea grecilor și a macedonenilor în teritoriile de sub stăpânirea lor. Mai târziu, în anul 263 î.Ch., ia naștere regatul independent din Asia Mică cu capitala la Pergamon, sub dinastia attalidă. În această perioadă, până la începutul
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
de Astacos. In luptele ce au urmat morții lui Alexandru cel Mare între generalii săi, numițidiadohi,pentru împărțirea imperiului moștenit, generalul Lysimachos a distrus Olbia. Orașul s-a aflat probabil în tabăra sau sub stăpânirea vremelnică a altui competitor dintre diadohi. La Nicomedia și-a sfârșit zilele un alt conducător celebru de oști al antichității, Hannibal, cel care i-a umilit pe romani chiar pe pământul Italiei Italia. Aflându-se refugiat la curtea regelui Prusias al Bythiniei a fost trădat de
Nicomedia () [Corola-website/Science/317886_a_319215]
-
Maroneea și Ainos, el a fost integrat într-o "strategia" (greacă: "στρατηγεία"), teritoriu aflat sub administrația directă a unui general macedonean. După moartea lui Alexandru cel Mare, Abdera a trecut sub dominația succesivă a diferitelor state elenistice rivale întemeiate de diadohi: Macedonia antigonidă, Siria seleucidă și Egiptul ptolemeic. Recucerit de către regatul macedonean, orașul și-a redobândit independența pentru scurt timp, în 188 î.Hr, cu ajutorul romanilor. În 170 î.Hr., însă, el a fost asaltat și devastat de către trupele generalului roman Hortensius
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]