1,556 matches
-
la slujbă. Mă ridic brusc, îmi fac semnul crucii, aminte-mi aduc de clipă și de Dumnezeu: „Îngerul Iubirii este prezent în delicatele fire de iarbă, căci iubirea este în a da...” Și mare e iubirea Ta, Doamne! O lumină diafană scaldă totul din jur, privirea-mi caută-n zadar orizontul dincolo de hotar; sărut cerul, pădurile verzi, pământului îi cer iertare, pentru neputință și pentru multele semne de întrebare. Căci ne-iubirea este în a se lua! Mă apropii de lespedea
LA PUTNA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 by http://confluente.ro/La_putna_vavila_popovici_1337198168.html [Corola-blog/BlogPost/358428_a_359757]
-
un câmp de maci, Și visam că părăsesc această lume... Ca un șoim spre cer mă avântam, Și dincolo de lună, voiam să zbor, Spre lumile celeste, și spre hotarul lor. Purtând cu el credința și iubirea, Sufletul se scaldă-n diafan văzduh, Despică nesfârșirea cuprins de bucurie Deasupra, peste mări, peste valuri sparte, Și peste nori, și curcubeu, și mai deaparte. O noapte-ntreagă-am colindat Galaxiile, în lung și-n lat... În zori, când m-am trezit, stupoare, Venise toamna
TOAMNA... VIS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Toamna_vis_floarea_carbune_1347889858.html [Corola-blog/BlogPost/343570_a_344899]
-
scriitoare la confesiune. E un joc în doi absolut superb, ca un tangou clasic care trezește pasiunea. Profesionalismul jurnalistului Maximinian Menuț este stelajul pe care se construiește edificiul. Accesoriile sunt așezate, pe măsura înălțării construcției. Și peste tot, simți miresmele diafane ale unei poeme nescrise, lăsate pentru “mai târziu”. O carte de maturitate, o carte care reflectă condiția de scriitor român în toate ipostazele lui. O carte intuitivă, sub formă de interviu, închegată punctual, dar și instantaneu, după capriciile gândului, sugestiilor
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_celor_patru_maini_cronica_literara_la_cartea_melania_cuc_si_menut_maximinian_cartea_cu_coperti_de_sticla_c.html [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
Cenaclul Școlii Populare de Arte, Bacău. Să avem baftă și bucuria lecturii! Să avem o atitudine literară apreciabilă! Cristina Ștefan, 21 ian. 2016 Au lecturat astă seară: Oana Gheorghe, poezie publicată în ultima antologie a Cenaclului Lira21,versuri sensibile, interiorizate, diafane și cu imagistică subtilă. poezia e vie se scrie în zile între ziduri mute în pământul muscat dintre râuri cu unghiile-n carne eu nu te chem sunt aici număr zâmbete în calendar căutându-le pereche adun blestemele pământului le
PROIECTE LITERARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1453708915.html [Corola-blog/BlogPost/380838_a_382167]
-
managerului de Proiect, Cristina Cărbune Inoguchi, membrilor și Președintelui Juriului pentru această apreciere, bucurie și onoare.Întregul colectiv redacțional, colaboratorii revistei vă mulțumesc.Să vă fie primăvara mereu în suflet, dragi colegi și prieteni japonezi!Elisabeta IOSIFRedactor șef... VIII. ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII”, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. ELISABETA IOSIF ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” Note de lectură la ” Fiorul cu inel de aur” Autor - Marian DUMITRU Volumul poate fi considerat o ”colecție de agate
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
redacțional, colaboratorii revistei vă mulțumesc.Să vă fie primăvara mereu în suflet, dragi colegi și prieteni japonezi!Elisabeta IOSIFRedactor șef... VIII. ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII”, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2215 din 23 ianuarie 2017. ELISABETA IOSIF ”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” Note de lectură la ” Fiorul cu inel de aur” Autor - Marian DUMITRU Volumul poate fi considerat o ”colecție de agate”, un șirag adunat într-un singur poem - fluviu desfășurat pe întinderea unei cărți aflate sub ” Fiorul cu inel
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de boltă la descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain ... Citește mai mult ELISABETA IOSIF”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII”Note de lectură la ” Fiorul cu inel de aur” Autor - Marian DUMITRUVolumul poate fi considerat o ”colecție de agate”, un șirag adunat într-un singur poem - fluviu desfășurat pe întinderea unei cărți aflate sub ” Fiorul cu inel de
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
dorul de meleagul natal, de tot ce este frumos: “Mi-e dor de-acest pământ/ De crucea care putrezeste-n vânt/ De ploile-adunate/ Pe-ntinderi de oceane/ Mi-e dor de voi/ Mi-e dor? Mi-e dor/ De rime diafane.” Într-adevăr poetul este aidoma unei nave cosmice, care străbate Universul, cucerind prin creativitate noi și noi opere, perle ale literaturii noastre naționale. Fie, ca plutește în melodia frunzelor codrului verde s-au ale doinelor bătrânilor Carpați, creația lui este
UN POET AL ETERNITATII de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1453128391.html [Corola-blog/BlogPost/380418_a_381747]
-
și altădată, Fața mi-o cuprinzi în palme și pe frunte mă săruți, Eu zâmbesc de fericire și tresar înfiorată, Ne-așezăm apoi pe bancă și privim spre cer tăcuți. Cerul, martor al iubirii, ne zâmbește printre stele, O lumină diafană ne răsfață pe-amândoi, Tu îmi spui că îți sunt dragă, sărutând brațele mele, Iar din teiul cel bătrân cade frunza peste noi. Toate-n jur ne sunt complice: teiul, banca, chiar și luna, Stele care stau să cadă, luminând
ÎN NOAPTE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1474221025.html [Corola-blog/BlogPost/373902_a_375231]
-
nemărginit, dacă îi comparăm glasul cu susurul, e mail lin...! Slavă domnului că e atât de frumoasă! Lucrează ca o florăreasă cu bobocii, rabdă, e delicată, nu irită, nu smuncește, e un tablou viu, văzut și mai frumos prin perdeaua diafană a lacrimilor din ochi. Este doctorița Diana-Georgiana Trifan, medic stomatolog la Clinica „Elmar Dent” din Buhuși. A absolvit Facultatea de Medicină Dentară, Universitatea „Gr. T. Popa” din Iași și competențe în Implantologie Orală, la Universitatea „Carol Davila” din București și
DR. DIANA-GEORGIANA TRIFAN. INEPUIZABIL MOTIV DE ADMIRAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Dr_diana_georgiana_trifan_in_aurel_v_zgheran_1386931811.html [Corola-blog/BlogPost/353337_a_354666]
-
ani. Până atunci timpul trece pe lângă mine ca apa. Așa mi-a spus blestematul acela de vraci. — Vraci? Care vraci? întrebă Octavia. Broscuța oftă, privind câteva clipe în lungul râului. Luna arginta valurile și învelea coroanele copacilor într-o ceață diafană, neclintită. Apa susura lin, se ondula deasupra bolovanilor și curgea, curgea fără încetare spre abisurile nopții. — Care vraci? întrebă iarăși Octavia, timidă și curioasă. — Merlin, răspunse broscuța, ca trezită din vis. Vraciul Merlin. El m-a preschimbat în broască. El
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1413617923.html [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
regres cultural, amenințător azi dinspre managementul muzical. Cântecele ei sunt subordonate doar strălucirii care au avut-o cântecele Mariei Lătărețu, pentru că nu are cum să mai fie de acum alte cântece, decât la o apropiată luminozitate. Cu mândră maramă brodată, diafană, revărsată ca un voal de mireasă princiară, cu straie populare de sfântă frumusețe, arătând eroarea neiertată a timpului, de a le înfunda în cufăr și uitare, cu ochii străluminați de bucurie, bruni ca fructul bozului, Polina Manoilă e o frumoasă
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Polina_manoila_cantareata_aurel_v_zgheran_1383487162.html [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
Acasă > Poeme > Devotament > DOR Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Îi era dor de râsetul ei cristalin, ce încă reverberează în toate colțurile casei. Îi era dor de mirosul pielii sale diafane, pe care il adulmeca în aerul tatuat de mireasma ei. Îi era dor de respirația ei, de visele ei, de visele lui, cu și despre ea. Se ridică în vârful picioarelor, să se uite peste orizont, poate reușea să o
DOR de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Dor_viorel_vintila_1389640881.html [Corola-blog/BlogPost/363763_a_365092]
-
Oi fi fost oare destul de ferm ? -Și domnișoara ? Nu știu ce mi-a venit, da' am zis senin că un cer de primăvară: -Domnișoarei nu-i dau nimic să mănînce azi ! Să crap dacă am mai văzut așa ceva în viața mea. Fetiță diafana cu rochiță și fundița a făcut explozie: -Lasă, fata, că îți dau eu o pita de la mine, ca nenorociții ăștia știu doar să ne pună capră, de altceva nu sînt buni ! Și în clipa aia domnișoara a(d)vocat s-
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 by http://confluente.ro/Redimensionind_timpul_ioan_lila_1342681705.html [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
trebuie s-ajungi?"// (Tu poate știi). Precum în operele marilor poeți, într-o viziune largă, întâlnim și în creația poetului Adrian Erbiceanu sentimentul cosmic împletindu-se cu cel pământesc: „Din încifrarea spre albastru/ În liniști încropii oceane/ Și liniști-pești, și diafane/ Căderi spre oare care astru?" (Trecea o doamnă). Folosind interogația retorică, poetul instituie starea de interacțiune permanentă cu cititorul. Nu puteau lipsi din versurile poetului Adrian Erbiceanu nici anumite nuanțe folclorice menite să trezească în noi nostalgia plaiului mioritic, cum
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 by http://confluente.ro/Elena_buica_adrian_erbiceanu_prin_elena_buica_1340618634.html [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
reflexiv, vizual și contemplativ pictural? Primul volum, Confesiuni, 1993, editat și în Sua, bilingv, a obținut premiul revistei Tribuna la Concursul național de poezie George Bacovia, Bacău, 1992. Cuprinde poezii meditative, de stare, momente vizuale cu cerneri contemplative de un diafan trist, bacovian, cu presărări fine de elemente realiste, ceea ce, simbiotic resimțit, duce la un poiesis al liniștii, al tăcerii, excepțional transmis. “Ce liniște, doamne, strigătoare de timp se năștea și spărgea carapacea secundei ce liniște năruitoare de spații se abătea
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/cristina_stefan_1454310392.html [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
cu mure Deși zînele suave au dat buzna în pădure Îmbiindu-mă cu jocul coapselor ușor bronzate Călărind caii sălbatici, ca în zbor, pe deșelate Și răpus de-amara truda prin desișul cel romantic M-am trezit în miezul nopții diafane cam sălbatic - Căpătînd în fine dreptul de-a zbura spre alte țărmuri Pe cînd zîna-ncălecată mă-ntreba iar: „De ce tremuri ?” SUB UN CER CU MERE COAPTE sub un cer cu stele coapte te visăm noapte de noapte te pierdusem pe
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Sonete_anguasate.html [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
sale, la care, deci, nu au aflat decât miere curată și sfântă, strălucind autenticitatea adevărului mântuitor. Recunoaștem cu toții adevărul și realitatea că Părintele Profesor Dumitru Stăniloae avea un chip frumos și pașnic, asemeni crinului Bunei Vestiri. În fața lui senină și diafană întrezăreai cu ușurință „chipul nemuritor al lui Dumnezeu - Iubire” iar din vorba lui filocalică simțeai savoarea „persoanei omului în veșnic dialog cu Dumnezeu”. Gesturile lui calme și niciodată de prisos concordau cu gândirea lui sistematică, lipsită de orice ambiguitate. Scrisul
DESPRE PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993) ŞI RELAŢIA SA CU PREACUVIOSUL PĂRINTE ARSENIE BOCA IEROMONAHUL (1910 – 1989)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1494227119.html [Corola-blog/BlogPost/357834_a_359163]
-
bat insistent/ în timpanele poeților îndrăgostiți,/ curând primăvara va tulbura/ imaginea cetății poeților/ cu glasurile îndrăgostițiilor contemporani./ Șchiopătând din iubire, măria sa Timpul/ își va înzăpezi clipele/ în limbile ceasului de la / Consiliul Popular, poeții vor jura iubire veșnică/ iubitelor din versuri diafane/ și sinelui lor prometeic.../ S-au jucat cu focul/ și acum/ dau din umeri,/ în fața flăcărilor cerului/ și iubitelor amăgitor de frumoase./ amăgitor de amăgitoare,/ iubitelor/ din fața oglinzilor de cristal!” Ca într-o magie a cuvintelor: Clopoțeii iernii, Primăvara, Timpul
PREFAȚĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE, LA VOLUMUL DE POEZIE PARALELISM VIZIONAR de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/marinela_preoteasa_1426326526.html [Corola-blog/BlogPost/367426_a_368755]
-
încremeniți pururi peste orașul lui Constantin, Coloane de porfir sprijinind arce sub Pantocrator Și lumina trecând prin ferestre, plăsmuind serafimi. Peste marmure, ecouri de pași încă se-aud, apăsați Patriarhi ridicând crucea către popor și diaconi cădind pânze de fum diafan Împărătese prosternate în fața icoanelor ferecate-n dureri Peste tăceri răzbat heruvice, și departe departe... un ochi nemilos și profan Sub candelabrele grele de bronz lumina tresare înflorată Justinian bazileul ridicându-și fruntea tivită-n laur ,,Kyrie eleison, Kyrie eleison ˮ
CONSTANTINOPOLE. TÂNGUIRE LÂNGĂ ZIDUL SFINTEI SOFIA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihai_condur_1491138496.html [Corola-blog/BlogPost/377568_a_378897]
-
Roca și în lumea occidentală. Revista se încheie cu o adaptare după un fragment din Lev Tolstoi, „Blidul de lemn“, o poveste cu tâlc, pe care o datorăm scriitorului și promotorului de cultură de la Sydney, Domnul George Roca, un îndemn diafan și mișcător la a ne cinsti bătrânii. Cu alte cuvinte, cercul se închide în aceeași notă: dreapta cernere a valorilor perene și a sentimentelor care ne înalță, în spiritul purității spirituale, al progresului nostru în plan umanist. Se încheie astfel
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/o-dimineata-castigata/ [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
ora cinci (patru benzi la dus trei la întors; nu toți ne întoarcem vii) prin ceața lăptoasă le vezi lunecând singure și căutânde sub nucii de pe Strada Mare purtându-și tristețile și fericirile fantomatice sub umbrele violete pașesc fluid si diafan peste frunzele galbene si umede ... Citește mai mult este o șosea cu șapte benzipe care nebunii lumiimerg cu două sute la oră claxonânddupă fantomele ieșite la plimbare duminica după ora cinci(patru benzi la dustrei la întors;nu toți ne întoarcem
NUŢA ISTRATE GANGAN by http://confluente.ro/articole/nu%C5%A3a_istrate_gangan/canal [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
și servicii obligatorii,/ de dincolo și de la noi,/ de oriunde unde nu suntem iubiți/ politica defăimării lui Paganini!/... Haifa sub bombe... necontinuare, absurdul.../ Miroși aerul privești Muntele Carmel și identifici fumul și focul provocat/ De katiușe, cartierul, zgomotul, luminile mele diafane/ Urechile-mi țiuie de fiecare dată/ Orice zgomot mă scoală de pe scaun, mă aruncă în/ abis” (Transmisie directă) Se întunecă partea idilică a locului și putem chiar să ne întrebăm: o fi oare bine că Bianca ne spune aceste adevăruri
CUVINTE DIN SUFLET ÎN ZBOR PESTE MĂRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1493778509.html [Corola-blog/BlogPost/368563_a_369892]
-
-n infinit, c-un soare viu în patimi ce arde și mă seacă, cu stupii amintirii prădați de furii răi, m-aș strecura ca șerpii în găuri de-ntuneric să-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându-te
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1423895382.html [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
doilea război mondial.Poezia acestuia se intersectează cu cea a lui Robert Musil,concetățean austriac,pentru care edenul este o stare de spirit.Tonalitatea poeziei lui Trakl o amintește pe aceea a lui Holderlin,la care edenul se află în diafanele anale ale vântului.,de fapt cum spune odinioară Don Luis de Gongora.Aerul enigmatic a lui Trakl interpretat sofistic de Heidegger,ne descoperă un poet pentru care edenul este;Luna,ai spune un mort/ Ieșind din genunea-I albastră.( Occident
MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mitul_edenului_in_universul_poetic_european.html [Corola-blog/BlogPost/348050_a_349379]