95 matches
-
pătură concentrică de țesut osos compact cu dispoziție în jurul canalului medular ce conține măduvă osoasă; 2. cavitatea medulară: centrală în diafiză; pătrunde în epifize, unde se înaustează; 3. cartilajul diafizo-ep fizar (cartilajul de creștere, de conjuaare): situat la limita dintre diafiză și epifize; evidențiabil până la 22-25 ani; pe seama acestuia se realizează creșterea în lunaime a oaselor lunai; Secțiune lonaitudinală printr-un os luna 1. Os sponaios 2. Măduva osoasă 3. Epifiza proximală 4. Arterele osului 5. Periostul osului 6. Osul compact
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
dintr-o pătură subțire de substanță osoasă compactă spre periferie, care 'îmbracă o masă sponaioasă, cu multe cavități nereaulate ce se deschid unele 'n altele, limitate de travee sau bride osoase incomplete (2, 11, 18). Secțiunea transversală (Fiaura 11) prin diafiza unui os luna ne arată dispoziția și arhitectura lui (2, 11, 20): -la periferie: periostul osului; >'n interior, la limita dintre cavitatea medulară și pătura osoasă compactă, se aăsește un strat subțire de natură conjunctivă: endost; >'ntre aceste două elemente
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
care se poate modifica sub acțiunea forțelor musculare externe. PERIOSTUL Periostul este o membrană fibroasă de natură conjunctivă care învelește osul \a exterior, cu excepția suprafețelor acoperite de cartilajul articular. Este de culoare albă-aălbuie, aros de aproximativ 1 mm la nivelul diafizei și de 1-3 mm la nivelul epifizelor. Structura histoloaică este diferită la adult față de tineri. Periostul poate fi descris ca fiind format dintr-o: - pătură densă externă cu rol de suport pentru nervi și vasele nutritive ale osului; - o pătură
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
de prelungiri care pătrund în canaliculele osoase și se anastomozează între ele. Sistemul de lamele osoase centrate în jurul rnui canal Havers împreună cu celulele osoase ce nutresc osul respectiv formează o unitate denumită: sistem haversian, coloană haversiană sau osteon (Figura 14). Diafiza oaselor lungi se prezintă sub următoarea dispoziție: periostul este dispus periferic, urmează lamele concentrice (lamele fundamentale externe). în jurul canalului medular se găsesc lamele similare ca precedentele, numai că sunt denumite diferit - lamele fundamentale interne. între cele două grupuri de lamele
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
femoris). Gâtul anatomic (collum femoris) este localizat la joncțiunea dintre capul femurului și cele două tuberozități ale acestuia. Gâtul anatomic este sub forma unui cilindru, turtit în sens anteroposterior, oblic de sus în jos, dinăuntru în afară, care formează cu diafiza femurală un unahi de înclinație de 125? -130? (3, 10, 20). Axul colului formează cu axul transversal al extremității inferioare a femurului un alt unahi numit de declinație, cu valoare de 12? . Axul transversal care trece prin codilii femurali ăspunde
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
articulare ale condililor. - două maraini: laterală și medială pe care se inseră fasciculele inferioare ale vaștilor cvadricepsului și liaamentele laterale (3, 10, 20). OASELE GAMBEI Oasele aambei sunt reprezentate de două oase unite prin epifizele lor și separate la nivelul diafizelor prin spațiul interoasos. Osul medial, mult mai voluminous și care suportă areutatea corpului este tibia. Lateral extern se aăsește peroneul. TIBIA (TIBIA) Tibia este un os luna, pereche, intern (Fiaura 41) fiind torsionat în axul său lonaitudinal . Extremitatea superioară este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice; de ex: simfiza pubiană (Fiaura 50), articulațiile corpilor vertebrali cu discurile interventebrale (Fiaura 52). 2. Sincondrozele (syncondroses) sunt articulații în care leaătura se realizează prin intermediul cartilajului hialin sau fibros: cartilajul articular dintre diafiză și epifiză, dintre coastele de la unu la zece cu sternul, între corpurile vertebrale, sincondrozele osului coxal, sincondroza sfenooccipitală. III. DIARTROZELE (ARTICULAȚIILE MOBILE, SINOVIALE) (juncturae synoviales) Clasificarea diartrozelor (16) După numărul de axe de mișcare se disting: - articulații uniaxiale: care permit
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
superioris liberi) ARTICULAȚIA SCAPULO-HUMERALĂ (articulatio humeri) Este o articulație sferoidală, multiaxială realizată de capul humeral și cavitatea glenoidiană a omoplatului - Figura 56. Suprafețele osoase sunt: - capul humeral care reprezintă 1/3 dintr-o sferă, orientat medial, în sus, posterior; față de diafiza humerală este implantat la un unghi de aproximativ 130? ; - cavitatea glenoidiană este puțin profundă, are axul logitudinal mai mic față de cel transversal și ambele axe mai mici față de capul humeral. Cele două suprafețe osoase ale diartrozei sunt acoperite de cartilaj
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cubitale până la fața internă a colului radial. în poziție intermediară a antebrațului liaamentul este destins în timp ce în timpul supinației sau a pronației ligamentul se tensionează limitând mișcările. 2. Articulația radio-cubitală mijlocie Articulația radio-cubitală este sub forma unei membrane interosoase care unește diafizele radiusului și cubitusului ocupând spațiul dintre aceste două oase. Se inseră intern pe marainea externă a corpului cubital iar extern pe marainea internă a diafizei radiale. Se întinde pornind de la tuberozitatea bicipitală radială până la articulația radio-cubitală inferioară. Prezintă un număr
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mișcările. 2. Articulația radio-cubitală mijlocie Articulația radio-cubitală este sub forma unei membrane interosoase care unește diafizele radiusului și cubitusului ocupând spațiul dintre aceste două oase. Se inseră intern pe marainea externă a corpului cubital iar extern pe marainea internă a diafizei radiale. Se întinde pornind de la tuberozitatea bicipitală radială până la articulația radio-cubitală inferioară. Prezintă un număr variabil de orificii prin care este posibilă trecerea pachetului vascular dintr-o reaiune a antebrațului în alta - aăurile nutritive (12, 18, 20). Dispoziția fibrelor care
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
tubulare. în structura macroscopică a oaselor lungi (tubulare) se poate observa existența a două regiuni osificate distincte. Acestea sunt regiunea periferică sau epifiza, alcătuită din os spongios, care participă la formarea articulației cu osul învecinat și regiunea centrală, tubulară sau diafiza, alcătuită preponderent din os compact și care conține măduvă osoasă. Cele două epifize sunt anatomic separate de diafiză pe parcursul întregii perioade de creștere printr-o regiune neosificată, cunoscută sub numele de cartilagiu epifizar, platou epifizar sau cartilagiu de creștere (planșa
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
sunt regiunea periferică sau epifiza, alcătuită din os spongios, care participă la formarea articulației cu osul învecinat și regiunea centrală, tubulară sau diafiza, alcătuită preponderent din os compact și care conține măduvă osoasă. Cele două epifize sunt anatomic separate de diafiză pe parcursul întregii perioade de creștere printr-o regiune neosificată, cunoscută sub numele de cartilagiu epifizar, platou epifizar sau cartilagiu de creștere (planșa 7). Cartilagiul epifizar este alcătuit din celule cartilaginoase sau condrocite, având capacitatea de a prolifera. Astfel, diafiza poate
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de diafiză pe parcursul întregii perioade de creștere printr-o regiune neosificată, cunoscută sub numele de cartilagiu epifizar, platou epifizar sau cartilagiu de creștere (planșa 7). Cartilagiul epifizar este alcătuit din celule cartilaginoase sau condrocite, având capacitatea de a prolifera. Astfel, diafiza poate fi considerată o zonă osificată înconjurată de țesut cartilaginos: cartilagiul articular, care se continuă în spațiul de separare dintre epifiză și diafiză cu cartilagiul de creștere sau epifizar (planșa 7). Din punct de vedere histologic, cartilagiul epifizar este alcătuit
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
planșa 7). Cartilagiul epifizar este alcătuit din celule cartilaginoase sau condrocite, având capacitatea de a prolifera. Astfel, diafiza poate fi considerată o zonă osificată înconjurată de țesut cartilaginos: cartilagiul articular, care se continuă în spațiul de separare dintre epifiză și diafiză cu cartilagiul de creștere sau epifizar (planșa 7). Din punct de vedere histologic, cartilagiul epifizar este alcătuit din mai multe straturi celulare. Un prim strat periferic sau proximal este format din condroblaste imature. Cu cât se avansează mai spre profunzime
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
proximal de celule precursor, denumite condroblaste. în același timp, la polul opus, distal, al cartilagiului de creștere, condrocitele mature sunt lizate și înlocuite cu țesut osos. Orice alungire proximală a cartilagiului de creștere este așadar însoțită de o alungire a diafizei prin osificarea distală a cartilagiului de creștere. Dacă înlocuirea cartilagiului de creștere cu țesut osificat nu ar avea loc, atunci s-ar produce o creștere excesivă și aberantă a cartilagiului de creștere, cu deformări osoase și fragilitate sporită, fenomen observat
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
-I. IGF-I circulant, dar și cel sintetizat local sub acțiunea hGH stimulează proliferarea condrocitară de la nivelul cartilagiilor de creștere, conducând astfel la creșterea liniară. Planșa 7. Platoul epifizar, alcătuit din celule cartilaginoase cu capacitate de proliferare, separă epifiza de diafiza oaselor lungi. Diferențierea, proliferarea și creșterea în dimensiuni a celulelor condrocitare de la suprafață către adâncime va determina alungirea cartilagiului de creștere. Dinspre interior, cartilagiul e înlocuit cu osteocite, osificându-se. Planșa 9. Principalii reglatori ai secreției de GH. GH este
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
aromatazei. Procesul de aromatizare are loc nu doar la nivel gonadic, ci și în alte țesuturi care posedă aromataza, ca adipocitele, osteocitele și condrocitele. Planșa 12. Dimensiunile și structura osului trabecular (de exemplu, vertebre, în stânga imaginii) și compact (de exemplu, diafiză femurală, în dreapta imaginii): diferențe legate de sex, care determină o rezistență sporită a oaselor bărbaților. Vertebrele bărbaților sunt în medie mai înalte, având o suprafață mai mare. Oasele lungi ale bărbaților au o circumferință mai mare, grosimea corticalei osoase fiind
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Toate aceste elemente vor fi înregistrate pentru ca, în final, să se poată realiza o cât mai corectă apreciere a deficienței funcționale. Complicațiile pot fi: intraoperatorii, secundare și tardive. I. Complicațiile intraoperatorii, legate de tehnică: 1. perforarea fundului cotilului; 2. perforarea diafizei femurale; 3. leziunea nervului sciatic sau femural. II. Complicații secundare legate de o tehnică imperfectă (neadaptată): 1. hematomul postoperator; 2. infecția postoperatorie; 3. luxația capului protezei; 4. insuficiența mușchilor fesieri și abductori în statică și mers; 5. complicații generale: tromboemboliile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
radiologice, cu absența modificărilor biologice: - Examenul radiologic; - Testare articulară (bilanț articular); - R.M.N.; - TC. Coxartroze primare sau secundare 1.1. Coxartroze operate Tehnicile operatorii folosite în prezent pentru coxartrozele primare sau secundare sunt: - osteotomiile; - artroplastiile. În prezent sunt folosite: b) perforarea diafizei femurale; X.2. Gonartroza - cod de boală 634, după C.I.M. Diagnosticul se susține clinic și radiologic. - Investigații de laborator: - VSH în formele active; - Examen radiologic; - Examen lichid sinovial; - R.M.N.; - Artroscopie genunchi; ecografie osteo-articulară. ┌────────────────────────────────────────┬─────────────┬────────┬────────────┐ │ Diagnosticul clinic │Diagnosticul │Incapa- X.3. Artrozelepiciorului
EUR-Lex () [Corola-website/Law/232814_a_234143]
-
operate Tehnicile operatorii folosite în prezent pentru coxartrozele primare sau secundare sunt: osteotomiile; artroplastiile. În prezent sunt folosite: artroplastia cu endoproteză cefalică; artroplastia totală a șoldului. ┌──────────────────────────────────────┬─────────────────┬──────────┬───────────┬───────────────────────┐ │ Diagnosticul clinic │ Diagnosticul │Incapaci- Coxartroze primare sau secundare Coxartroze primare sau secundare b) perforarea diafizei femurale; d) infecțiile postoperatorii. b) decimentarea aseptică - osteoliza; X.2. Gonartroza - cod de boală 634, după C.I.M. Diagnosticul se susține clinic și radiologic. ● Investigații de laborator: - VSH în formele active; ● Examen radiologic; ● Examen lichid sinovial; ● R.M.N.; APT/AL Gonartroze primare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/239799_a_241128]