2,549 matches
-
în solda ororii comuniste. Din nenumăratele articole pe care i le-am parcurs, unele continuau să exhale, până și în anii '70, mirosul fetid al stalinismului pur și dur. A scrie, la aniversarea centenarului nașterii lui V. I. Lenin despre "dialectică" și "estetică" în "opera" monstrului ce ordonase cu sânge rece asasinarea a milioane de oameni nevinovați era intolerabil chiar după standardele vechilor agenți sovietici. A continua să fii colaboratorul unei publicații numite "Lupta de clasă" după revoluția din Ungaria, după
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
bifurcare, considerând că Demiurgul e în exclusivitate depozitar al principiului binelui sau că include în sine atât binele cât și răul, ultima perspectivă regăsindu-se pe un întins arc al teologiei "creatice", de la Zoroastru la Jacobus Böhme. în marginea unei dialectici imanente subiectului, s-a vorbit de o demonie a creației artistice. Rodul său cel mai frapant îl constituie îndoiala. E, întâi de toate, îndoiala autorului în validitatea produsului său, nu o dată mistuitoare în măsura în care criteriul de care face uz nu e
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
un asemenea mod de filozofare îl cere. În plus, voga acestei paradigme este atît de mare încît astăzi, întrecînd filozofia politică sau fenomenologia, școala analitică reprezintă forma dominantă de gîndire contemporană. În fața avîntului ei, formele tradiționale de gîndire europeană - metafizica, dialectica sau structuralismul - au dat ortul popii. Din ele nu au mai rămas decît rămășițele unor curente pe care ne-am obișnuit să le studiem cu acea compătimire cu care un om, privind vitrinele cu exponate dintr-un muzeu, este încercat
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]
-
liberale cu un apetit utopic sporit poate recrea tipul de speranță socială pe care l-au avut cândva "bătrânele" democrații occidentale. Conștient de prezența unui sentiment de dezamăgire privind democrațiile liberale, sentiment pe care il ilustrează fie discutând pe marginea Dialecticii luminilor 14, fie preluând pesimismul lui Orwell 15, Rorty insistă în mai multe locuri asupra faptului că exercițiile nostalgice sunt ineficiente 16. Cu atat mai mult, este rezonabil să avem o viziune și mai pesimista pentru anii din urmă, din moment ce
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist dialectica), greu de vorbit! În istoria gândirii omenirii, doar doi înțelepți s-au încumetat să rostească, nu întâmplător, cuvantul și să spună câte ceva despre el. Primul, Parmenide născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.: ,,Vreau să-ți vorbesc (ci tu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a nu da bovarismului prea mult credit: "Bovarismul ideologic nu trebuie însă înțeles în sensul conceperii, voluntare sau nu, a unei alte personalități decât cea reală, ci în sensul posibilității elaborării unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
și și-a explicat-o - cu ajutorul nedeclarat al lui Jules de Gaultier - "prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se concepe altfel". E surpriza unei deschideri, a unei ieșiri din determinismul psihologic strict. În construcția unei individualități, dialectica interioară a omului temperamental și a bovarismului, inițiativa "omului deliberativ" dau structura particulară. Lovinescu a accentuat mereu relația intimă a ideilor sale cu "solul afectiv". Referitor la personalitatea sa, a subliniat de repetate ori atributele de organicitate și "proiecția fidelă
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
Să fac din ființă mea o zburătoare cu chip (...)/Degeaba vrei să perfecționezi lucrurile și chiar pe tine/...” (poemul „La infinit”). Despre „Ființă”, oricum ai da-o, fie științific, fie metafizic, fie filosofic, în general (chiar și în abordarea materialist dialectica), greu de vorbit! În istoria gândirii omenirii, doar doi înțelepți s-au încumetat să rostească, nu întâmplător, cuvantul și să spună câte ceva despre el. Primul, Parmenide născut la Elea, la începutul secolului V î.Hr.: ,,Vreau să-ți vorbesc (ci tu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu, de către cei care, ani și ani au servit cu pocalul doar dialectica marxist-leninistă la bodegile totalitarismului de tip comunist. Ce să mai spunem? După atâta poezie, ne simțim și noi o idee mai instruiți, si, de ce nu, o altă, măi nobili. Că doar asta e menirea artei și a poeziei cu iz
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
V, 5, 13; Proclos, Elem. Theol., prop. 8), care este în mod necesar obiect al dorinței, și identitatea cauzei eficiente cu cea finală, ca efect al combinării, în platonismul de mijloc, a demiourgos-ului lui Platon cu nous-ul lui Aristotel. Dialectica lui epistrophḗ este reversul celei a procesiei (proodos) și este elaborată la Proclos în Elem. Theol., prop. 31-39; cf. Francis Peeters, op. cit., p. 94. footnote>. În De anima et ressurectione, Macrina, sora mai mare a Sfântului Grigorie, se referă la
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
la rându-i, cauzează o rată tot mai avansată a transformării și mutațiilor tot mai frecvente. Iar acestea din urmă se precipită în imaginea unei succesiuni de rupturi, „fracturând” continuitatea firească a lucrurilor. (b) În ideea rupturii se articulează și dialectica între revoluțiile și războaiele secolului al XX-lea, aceasta putând fi interpretată ca un exponent al mutațiilor în plan economic, de stimulare, distribuire și implementare a progresului și a noii ordini sociale. Cel puțin aceste două criterii determină transformarea perspectivei
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
rus Lev Șestov. (2) Un al doilea set de considerente se referă la tipul de funcție pe care îl realizează acești doi compozitori, Schönberg și Stravinski, în succesiunea dialectică a generațiilor de compozitori și, implicit, a perioadelor stilistice. Iar această dialectică o putem formula în termeni de incitare-inhibare a opțiunilor pentru extrapolarea identității sau a alterității, ceea ce ar putea fi traductibil în termeni de deschidere-închidere a unui ciclu cultural în sens stilistic. Închiderea semnifică tendința de sinteză și decelerare (inhibare) a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cazul lui Serghei Rahmaninov sau Igor Stravinski), limita separatoare fiind anul 1933. În celebra lucrare intitulată Philosophie der neuen Musik (1949), Theodor W. Adorno îi prezintă pe Schönberg și Stravinski în calitatea lor pur „tehnică”, funcțională, ca participanți „antagoniști” la dialectica relației între tendința progresistă (Schönberg) și tendința conservativă (Stravinski). Această optică ne interesează mai puțin aici, de interes primordial fiind pentru noi modul în care este formulată definiția și imaginea stilului însuși, aflat în continuitate sau opoziție cu accepțiunile și
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
Cel dintâi, "Retorica sau puterea discursului", desfășoară o informație foarte bogată privind destinul și avatarurile retoricii până la paradigma postmodernă a discursului performant în politică, filosofie, literatură și deopotrivă în publicistică, propagandă vizuală, reclamă. Diversitatea domeniilor nu trădează nici legătura cu dialectica, nici unitatea mecanismelor de construire a discursului, mecanisme de ordin logic, ideatic, argumentativ și stilistic, înțelese ca norme de obținere a persuasiunii. în demonstrația acestui adevăr autorul, excelent inițiat în istoria acestei arte, se bizuie pe argumente extrase din substanța
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
pan-serial pentru a-i consideră pe acesti compozitori drept aparținând postmodernismului? Sau, invers, aceasta "dezlegare" virulenta de pan-serialism determina posibilitatea formulării și realizării unui set de principii identificabile drept postmoderne? Sau, mult mai probabil, este vorba, poate, despre dialectica internă prin care modernismul înalt își articulează sensurile și energia evolutivă, nefiind (încă) vorba despre generarea unor calități funciarmente diferite? Intensitatea contestației serialismului realizată în formulări explicite ("manifeste" conceptuale) sub forma unor estetici asumate până la ultimele consecințe îi identifica drept
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
s-a formalizat în ceea ce cunoaștem astăzi drept postmodernism muzical, care la rândul lui angajează două problematizări importante în legitimarea lui prin două idei derivate din situația ultimului stil nou identificabil care a fost minimalismul: (a) problemă post-minimalismului văzut prin dialectica celor două accepțiuni ale lui - ca o continuare (evoluata și transformată) a minimalismului, un minimalism postmodern(izat), sau ca definire generală a situației după sfârșitul minimalismului<footnote Că explicitare a acestei idei sunt relevante două citate din textul lui Robert
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
comentariului asupra lui Moș Ion Roată al lui Creangă vede în el încarnarea bunului-simț țărănesc însuși. Dar personajul e „Pîcală” încărunțit, un fel de Socrate costumat în sătean moldovean care, jucînd umilitatea, se încrîncenează să răstoarne înțelepciuni milenare printr-o dialectică proprie, numai a lui. El reușește să spulbere adagiul, vechi cît lumea, care afirmă că „unde-s doi, puterea crește”, făcînd cu viclenie pe prostul și dovedind că după unirea Principatelor, propovăduită de boieri, talpa țării o va duce încă
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Dezert-Smarandache). În fizică a emis ipoteza că nu există nici o barieră a vitezei în univers, adică viteza poate fi infinită (Ipoteza Smarandache în „Dictionary of Physics“ de Eric Weisstein). În filozofie a introdus conceptul de „neutrosofie“, ca o generalizare a dialecticii lui Hegel, care stă la baza cercetărilor sale în matematică și economie, precum „logica neutrosofică“, „mulțime neutrosofică“, „probabilitate neutrosofică“, „statistica neutrosofică“. Avangardistul „Paradoxismul“, îmi scria Florentin, „este o mișcare internațională de avangardă în literatură, artă, filosofie, chiar și știință, bazată
Agenda2004-3-04-b () [Corola-journal/Journalistic/281944_a_283273]
-
sociale din România regimurilor de tip totalitarist-comunist, ca reacție la limitele tragic existențiale ale ens-ului din a doua jumătate a secolului al XX-lea, sau ca reacție la reificarea ființei umane și, deopotrivă, împotriva literaturii șablonarde, aservită dictaturii, împotriva „filosofiei“ / „dialecticii marxist-leniniste“, ori ca reacție împotriva curentelor literare / filosofice anterioare, „realismul socialist“ / „umanismul socialist“ (aflate în slujba făuririi unui homo sovieticus român), dar și ca reacție la „nihilistele“ curente de avangardă, estetica paradoxismului promovând principiile gândirii paradoxiste: (1) conjugarea - la moduri
Elegii paradoxiste. In: Editura Destine Literare by Theodor Codreanu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_205]
-
unei lumi, inclusiv prin degradarea simbolurilor sale, imaginile copilăriei nu puteau decît să se consolideze și să se transforme în date constitutive. În atmosferă multiculturală și multiconfesională a Banatului, în care artele aveau simultan un caracter privat și unul comunitar, dialectica individ/grup și privat/public lua o înfățișare cu totul particulară. În această lume în care individul era respectat în mod natural, iar colectivitatea era însuși garantul bunei funcționari a mecanismului social și administrativ, s-a născut în timp un
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
hulpav, neatent, mult". Intervievatul pledează pentru mai mult calm: "Prin calm înțeleg tocmai capacitatea de a selecționă treptat ce se întîmplă spe plan mondial, n.m., Cronicart, de a înțelege că deconstrucția sau feminismul sau post-colonialismul sînt manifestări critice aflate în dialectica tensiune cu forțe critice adverse, că tradiția și inovația nu se întemeiază neapărat pe exmatriculări reciproce, ca în critică de azi (tocmai cea post-modernă!) multiplicitatea, pluralitatea sînt cele care domină. Pe scurt, dacă vorbim de retardare, apoi această constă tocmai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
mulți alții arată că religia nu poate funcționa fără cultură, iar cultură nu poate funcționa fără religie. Ei bine, eu tocmai aici văd marea speranța a criticii și teoriei literare (...) ...speranța principala rămîne o 'morfologie a culturii', cîmp de joacă dialectica a multitudinii de impulsuri socio-culturale, terenul interacțiunii și al creativității". Între intelectualii / scriitorii români de astăzi, cei care i-au atras atenția (și simpatia) teoreticianului literar Virgil Nemoianu sînt: Mircea Cărtărescu, Corin Braga, Ioan Mihai Cochinescu, Magda Cârneci, Ioana Ieronim
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17721_a_19046]
-
întemeiat imperii, "supraenergii vane", de pe urma cărora umanitatea n-a beneficiat, și "supraenergiile veșnice", închinate valorilor spiritului, "întotdeauna negative", întrucît au negat anume idei și convenții de expresie, spre a-și propune viziunea proprie. Creația este astfel interpretată printr-o prisma dialectica. Lupta reprezintă mijlocul de afirmare a originalității, de impunere a personalității, pe ruinele înaintașilor. E foarte probabil să existe aci un reflex al teoriei "personalismului energetic", cu caracter dinamic, "activist", a lui Rădulescu-Motru. Polemicii mărunte, izvorîte din rațiuni colectiviste, i
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
a ilustra deviza celui mai frumos oraș al lumii, Parisul: "Fluctuat, nec mergitur". Pare numai, căci de mers nu merge. Dar, urcând pe creste de valuri și prăbușindu-se în golul acestora, nici pe loc nu stă. Un soi de dialectica, punând în cauză timpul însuși. Condus, pe rând, de mai mulți căpitani, mai toți veterani și experimentați, însă nu într-ale marinei, el însuși de un model hibrid, între pânze și zbaturi, a fost modernizat doar în cabinele ofițerilor, unde
Vasul fantomă al economiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17724_a_19049]