1,929 matches
-
veridicitate. Ceea ce e foarte important. Precedenta sa carte (pe care am comentat-o în revista noastră) se ocupa de recuperarea lui Arghezi, Blaga, Călinescu, primii doi fiind astfel (mai ales Arghezi) reintegrați în lumea literară. Să observ, în paranteză, fețele dialectice ale acestei recuperări considerată atunci ca un lucru foarte important (dl Pavel Țugui, cu ironie involuntară, îl numește de-a dreptul "un triumf"), iar astăzi sînt considerate probe concludente ale colaboraționismului cu diavolul. În noua d-sale carte, considerată a
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
nu e doar agentul acestei permutări a timpului în cicluri repetitive", ci și "cheia de acces spre durata ritualică, văzută ca ritm manifestat al eternității", dar pare a ezita totuși să acorde o mare importanță tocmai acestei "cooperări" în mișcarea dialectică a imaginarului pillatian, fiind mai puțin convins de momentele de echilibru ale viziunii decât de cele în care "competiția" simbolică e câștigată decisiv de elementarul acvatic. În continuare, pot fi citite paginile dense, pline de foarte fine observații privind "confruntarea
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
să ne dezechipăm și să surîdem tot timpul aidoma unui fost președinte ale țării noastre, festiv îmbrățișați de acolada consensului? Din păcate nu, deoarece noua conducere a obștii românești a reprezentat "o perioadă haotică, în care abandonarea explicită a materialismului dialectic și istoric ca ideologie de stat a fost dublată de o proiectare în prim-planul vieții noastre publice, ideatice și chiar literare a unui social-democratism vag și ezitant, atent la semnalele de la Moscova, jucînd, pe de altă parte, și cartea
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
apărute pe parcurs precum sarcasmul civic și umorul debordant, rabelaisian al lui Luca Pițu și multe altele. în contul strictei actualități, sînt consemnate o sumă de mișcări pe o tablă de șah nu doar literară, în măsură a incita discuția dialectică: "După ce, încă în 1990, Augustin Buzura se grăbise - împreună, de altfel, cu Eugen Simion și Mircea Zaciu - să lanseze pe postul național de televiziune Societatea de mîine, o replică evidentă la Grupul pentru Dialog Social, nu putea apărea decît ca
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
și care putea fi vreo iscoadă a „organelor“. I-am explicat asta prietenului meu, a cărui ingenuitate nu includea asemenea prezumții. Vizionarismul lui Vulpescu s-a manifestat plenar prin totala lui opacitate la disciplinele ideologice (marxism - leninism, economie politică, materialism dialectic și istoric), care dețineau o pondere masivă în programa analitică a vremii. Nu pot uita examenul de marxism de la sfîrșitul anului II. Ne asculta Marin Mihalache, fost ofițer în statul-major al diviziei „Tudor Vladimirescu” (afirmat ulterior în critica de artă
Tinerețea lui Vulpescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2579_a_3904]
-
în interioritatea ei secretă Irina Petraș este o poetă travestită în critic literar. Altfel nu se explică fascinația morții, a „muritudinii”, cum spune ea; e-adevărat că noțiunea, în cazul ei, apare mult mai intim legată de viață, de trăirea dialectică a prezentului. Dacă unii văd muritudinea în singurătate și detașare, Irina Petraș o trăiește plenar, ca un aici și acum dizolvat în scris și citit. De aceea literatura ei este una a prezentului lipsit cu totul de patetism ori bovarisme
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
literare) în care filosoficul își poate afla un adăpost adecvat. Cred că nu greșim dacă afirmăm că Hegel a conceput Fenomenologia spiritului ca pe un roman, respectiv ca pe o epopee a conștiinței, cu evoluții tensionate, contradictorii, el le spune dialectice, cu momente de un intens dramatism. Epopeea lui Hegel are o logică a acțiunii, o desfășurare de mare amploare, demnă de o povestire inițiatică, și numeroase nuclee epice și speculative risipite pe parcurs. De altfel, el crede în relația dintre
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
dificultăți, contradicții, căutări și căderi, dureroase de multe ori, de opriri, reluări și etape. Pentru fiecare dintre etapele pe care le-a considerat mai importante, Hegel a scris câte un capitol... Evoluția conștiinței subiective a fiecărei persoane se integrează evolutiv, dialectic și tot mai activ în conștiința universală pururi însetată de Absolut. În această evoluție, crede Hegel, identicul și diferitul s-au aflat mereu în conflict. De multe ori acest conflict a fost ireconciliabil. A sosit însă timpul, adaugă el, unei
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
Occidentul decăzut în opulență, "Germania untului", ceea ce suna bine în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu vederea. Erezia gînditorului de la Păltiniș, din punctul de vedere al ma-terialismului dialectic și istoric, era contrabalansată de satisfacția sardonică a consimțirii sale propagandistice... Minuțios documentată, învederînd o remarcabilă vervă demonstrativă, scrierea lui Sorin Lavric e infuzată în marea majoritate a paginilor sale de un spirit de justiție, care e, vorba lui Camus
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
binevenit, ca să nu mai vorbim de faptul că separarea genurilor e o credință strămoșească. Și chiar critica în înțelesul consacrat al cuvântului n-are de ce să se simtă vexată, știind de unde vine repudierea... În plus, cei mai mulți mari scriitori prețuiesc "nobila dialectică a criticii". Între aceștia, și Nichita Stănescu care, nici mai mult, nici mai puțin, aduce "Omagiu criticii literare și criticilor literari, pe care îl citez pe ordinea de zi". O face cu personalitatea vorbirii lui: Nu există și nici nu
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
contemplarea îndelungată a Naturii. De aceea rămân operele sale fragede ca o prezență și impunătoare ca o lege cosmică. Lenin spune într’unul din caietele lui filozofice „Dela contemplația vie la gândirea abstractă și dela ea la practică - iată calea dialectică a cunoașterii adevărului, a cunoașterii realității obiective”. Acest drum este acelaș și pentru știință și pentru artă. Deosebirea este mijlocul de exprimare. În artă este imaginea, adică retransmiterea prin echivalențe a șocului sensorial. Cu cât aceste echivalențe conțin mai multe
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
judecată care depășește ceea ce intelectul consideră că ar fi clar și distinct? Încă Leibniz critica infailibilitatea evidenței , care e doar un criteriu subiectiv, după cum empiriștii i-au negat caracterul intelectual, apreciind-o drept un fapt sensibil. Tentînd a identifica metoda dialectică și logica, Hegel releva că orice formă sistematică a cercetării se află în funcție de conținutul său, de "mișcarea conceptului însuși", aptă a o modifica pe parcurs. În cartea sa, Metoda (1973-1991), Edgar Morin pornește de la observarea enormei creșteri a reprezentărilor noastre
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
ce definesc bolșevismul: "Răutu apărea drept un guru suprem, sacerdotul unei religii seculare (...), emanînd o formidabilă încredere în sine, un fel de gravitate cvasidivină. La care se adaugă faptul că lexicul său era capabil de înțepături și loviri sub centură, dialectic camuflate. Ca și Stalin, ca și Dej, Răutu avea un comportament de felină aflată mereu la pîndă, așteptîn-du-și cu bine temperată răbdare momentul vendetei. De la Ťvenerabilulť politruc Răutu, cu al său etern zîmbet onctuos, a învățat Ion Iliescu multe dintre
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
subordonații. Pentru a-și menține poziția, nu ezită a urma fără crîcnire virajele cele mai imprevizibile ale conducerii partidului. Se dovedește un veritabil maestru al adaptabilității, un as al piruetelor pe care se străduiește a le explica printr-un cinism "dialectic". Prima sa "dragoste" a fost Ana Pauker, acceptată în postura de patron politic. Dar cel care a celebrat-o cu rîvnă repulsivă pe "tovarășa Ana" n-a șovăit a-i întoarce spatele în 1952, cînd aceasta a căzut în dizgrație
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
se va întîmpla nicicînd? Modesta mea persoană, tinzînd spre consecvența unor crezuri și atitudini, indiferent de cotele de carieră (brrr, rece termen!) la care am acces sau ba, pînă-n această etapă crepusculară, intră, cu sau fără voia cuiva, în mișcarea dialectică ce compune tabloul mobil al literaturii. Ierarhiile acestuia nu sînt imuabile, avînd perspectiva, cu concursul nostru sau al altora, a se optimiza necurmat.
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
nu se puteau sustrage atacului. Dar pe cît de zgomotos debutase iconoclasta neoavangardă - și prin inițiative de autopromovare (întărite în plan teoretic de Umberto Eco, membru al grupului), pe atît de scurt i-a fost dat să fie vioara întîi. Dialectic, reacția a dus la soluții contrare, restituindu-le deplina importanță discursului literar, valorilor stilistice, retoricii. Fără să se repete pe ei înșiși din anii de demult, maeștrii au reintrat în matca discursului elevat, cu un lexic specializat, inclusiv filosofic, revizitînd
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
de aceea lipsa emoției îi împrumută criticului un timbru placid, expresiile avînd corectitudinea fără culoare a formulelor docte și nespectaculoase. Fraza lui Mircea A. Diaconu nu te prinde, dar nici nu plictisește, cauza stînd în stofa de comentator cu virtuți dialectice: știe să scoată toate nuanțele din analiza unei teme și dă cititorului satisfacție prin prefirarea unor distincții speculative, caz rar la o categorie intelectuală precum cea a criticilor literari, cărora deformarea impusă de oficiul judecății estetice le micșorează pofta discriminărilor
Curiații din Cernăuți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4304_a_5629]
-
nu-l face pe Noica să renunțe la filosofie, postura beligerantă pe care o arată la început nefiind decît preambulul unei intenții ontologice care, de la al doilea capitol încolo, își intră în matcă și curge firesc, în ritmul unei gîndiri dialectice, golită de imprecații retorice. În opinia lui Noica, vina occidentalilor e că, sufocați de o resemnare căreia nu-i mai găsesc remediu, uită că sînt în posesia singurului model cultural care și-a dovedit eficiența în istoria lumii. Acest model
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
unui obiect în pielea căruia a intrat și subiectul. În limbaj noician, onomatopeea e holomerul (partea purtătoare de întreg) din care se va desprinde ulterior substantivul (subiectul) și verbul (predicatul). În schimb, articolul este iremediabil steril, neavînd virtuți de ordin dialectic. Enclitic sau proclitic, hotărît sau nu, el e condamnat la a fi un veșnic însoțitor, docil și fără greutate metafizică, al substantivului. Prin optimismul cu care, împotriva resemnării occidentale, Noica privește destinul Europei, el se arată un adept al kairos-ului
Onomatopee și holomer by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4334_a_5659]
-
eroii, iar experiențele revelatorii vor modifica identitățile imprecise. Unii evadează în imaginar din presiunea labirinticului (politică, socială sau existențială), alții descoperă ieșiri multiple. Dumitru Radu Popa valorifică în Sfinți, vânturi și alte întâmplări parabola rătăcirii, a individului poleit în materialismul dialectic care are acces la o interioritate interzisă. O dimensiune de-a dreptul dizolvantă, pentru că Anton, la fel ca ceilalți indivizi, trăiește o sumă de implozii, sustrăgându-se, mai întâi, traumei războaielor, apoi sistemului judiciar, pentru ca în final să renunțe la
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
Husserl în special. Dar unii ideologi marxiști nu s-au mulțumit cu atât, ci i-au pus în cârcă ideile celor mai neașteptați autori, precum Bertrand Russel și „idealistul englez“ F.C.S. Schiller. Un fost student al său, convertit la materialism dialectic, i-a contestat lipsa de originalitate chiar și în logică. Astfel, teoriile sale s-ar fi construit ca un simplu comentariu la teoria simbolurilor a lui Hermann von Helmholtz, și asta în ciuda faptului că neokantianismul a fost pentru Nae Ionescu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a drepturilor acestora. Construcția partid-statnațiune trebuia să asimileze și să uniformizeze tot ceea ce era diferit de națiunea care era „română” și „comunistă”, iar „unitatea națională” trebuia cimentată prin „aceiași limbă, a muncii și a luptei comune, limba revoluționară a materialismului dialectic și istoric, a socialismului științific”. Minoritățile au fost profund afectate de această politică, programul naționalismului comunist, promovat cu intransigență de Ceaușescu, urmărind fără disimulare crearea unui stat omogen din punct de vedere etnic, printr-o asimilare forțată, pe de o
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
internă Coerența ideatică a unei poezii, dar și a oricărei opere de artă, este decisivă pentru receptare. Fuga, aglomerarea de idei și imagini care nu polarizează către un sens unitar, sens rezultat fie al unui mers linear, sau al confruntării dialectice dintre tensiuni, este refractară receptării, tocmai pentru că un agregat confuz, dizarmonic nu induce cititorului sentimentul certitudinii ontice. Un gazel al lui Hafiz, un sonet al lui Petrarca, o poezie a lui Goethe, Baudelaire, Tagore etc., oricât de extinse ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
dintre necesitatea internă hyperionică și inerția telurică, refractară spiritualității. Acest gen de ritmică antitetică apare cu osebire în Pe lângă plopii fără soț.... Ce e amorul ?, Adio, S-a dus amorul. "În cele patru poeme sus este vorba de o ritmicitate dialectică dintre realitatea prozaică și ideal, o tensiune antitetică de ordin axiologic între teluric și celest, între zborul spiritului care nu poate respira decât în zonele de sus ale semnificațiilor eterne și lipsa de zbor a unor ființe fără vocația absolutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a fetei de împărat refuzând iubirea de sus, pentru a se transcende în final către strălumina zborului spre Demiurg din care Hyperion renaște în hipostaza sa de increat. Fenomenologia tristadială eminesciană este de model zamolxic, și nu de tipul formulei dialectice hegeliene existență-viață-devenire, pentru că la Eminescu termenul final nu este sinteza dintre teză și antiteză, termenul antitetic nu este inclus în al treilea moment, acesta nefiind o sinteză, o sumă, ci o depășire a negativității și o înălțare a primului termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]